BISERICILE DE BRAZI

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   BISERICILE DE BRAZI Fireşte că la debutul difuziunii creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic, nu exista un cult creştin propriu-zis, după cum nu existau lăcaşuri de cult. De aceea, credinţa creştină s-a perpetuat doar pe filierele specifice creştinismului primar: prin botez, care se realiza prin punera mâinilor hierofantului pe capul celui botezat şi (probabil) prin scufundarea într-o apă curgătoare, prin propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos şi, uneori, aşa cum a fost menţionat, prin percepţia lui Iisus Hristos înviat în Trupul de Slavă. Un rol important l-a avut invocarea Numelui lui Iisus Hristos prin rugăciuni scurte, specifice creştinismului primar. De fapt, în epoca respectivă, creştini erau numiţi “cei care cheamă Numele Domnului Iisus Hristos Read More …

CREŞTINISMUL PRIMAR ÎN DACIA

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   CREŞTINISMUL PRIMAR ÎN DACIA   Dacă autohtonilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic le-ar fi trecut prin minte să scrie vreo Evanghelie în care să descrie evenimentelele manifestării lui Iisus Hristos în arealul în care locuiau, începutul ar fi trebuit situat în momentul în care primul preot dac l-a perceput pe cale mistică; o astfel de Evanghelie ar fi continuat cu descrierea experienţelor mistice ale autohtonilor care l-au perceput direct pe Iisus Hristos înviat; de asemenea, o astfel de Evanghelie ar fi trebuit să cuprindă descrierea faptelor de putere pe care Iisus Hristos înviat le-a săvârşit în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Faptul că autohtonii din spaţiul carpato-danubiano-pontic l-a cunoscut mai întâi pe Iisus Hristos înviat şi Read More …

NĂŞIREA DACIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   NĂŞIREA DACIEI În sensul spiritual creionat în paginile anterioare, trebuie amendată opinia istoriografiei care afirma că religia creştină a fost adusă în Dacia, undeva la începutul secolului al treilea, de către refugiaţii din Imperiul Roman; de asemenea, trebuie sancţionată şi opinia acelor istorici care afirmă că nu există nici o dovadă a penetrării religiei creştine în Dacia înainte de perioada menţionată. Şi de această dată, trebuie specificat că, de fapt, situaţia se prezintă invers decât este prezentată în mod superficial de către mulţi dintre promotorii istoriografiei. Religia creştină şi, implicit, propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos a debutat foarte devreme în ţinuturile carpato-danubiano-pontice. Primul propovăduitor al creştinismului în arealul carpato-danubiano-pontic a fost Apostolul Read More …

DACII: NEMURITORI ŞI XENOFOBI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   DACII: NEMURITORI ŞI XENOFOBI Unul dintre efectele directe ale agresiunii neîncetate ale populaţiilor migratoare asupra autohtonilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic l-a constituit accentuarea sentimentului de xenofobie. Până în prezent, puţini istorici s-au pronunţat în mod tranşant cu privire la originea xenofobiei la români, iar dintre cei care s-au pronunţat, mulţi au blamat-o în mod nejustificat, considerând că a fost cauză principală a “înapoierii” românilor ca popor. Lucrurile stau, de fapt, invers: xenofobia poporului român, pe deplin justificată, a reprezentat secole de-a rândul principalul combustibil ce a alimentat motorul perpetuării poporului român pe aceste meleaguri. Xenofobia trebuie căutată, în mod evident, la nivel etnic şi la nivel cultural, dar nu trebuie redusă doar la Read More …

TERITORIU VREMELNIC OCUPAT

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   TERITORIU VREMELNIC OCUPAT Un element asupra căruia merită meditat este remarcabila formulare folosită de Romulus Vulcănescu cu privire la focarele de civilizaţie de pădure: “cetăţi vegetale aflate în stare de veghe permanentă”. Ceea ce însă Romulus Vulcănescu nu a accentuat îndeajuns a fost numărul mare al “cetăţilor vegetale aflate în stare de veghe permanentă”. Merită avansată ideea că în spaţiul carpato-dunăreano-pontic numărul focarelor de civilizaţie de pădure era apreciabil – mult mai mare decât se poate estima în ziua de astăzi. Existenţa focarelor de civilizaţie de pădure – “cetăţi vegetale aflate în stare de veghe permanentă” – nu are nimic de-a face cu des clamata de către concepţia istoriografică a unei Read More …

ENGRAMA ÎNCEPĂTORILOR

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   ENGRAMA ÎNCEPĂTORILOR Poporul român se trage din liniile genealogice născute din coapsa vechilor Începători sau Babe. De aici derivă extraordinara unitate a poporului român de astăzi în ceea ce priveşte “rasa spirituală”, etnia, substratul lingvistic, portul popular, muzica tradiţională şi obiceiurile. Oricum, în perioada de timp în care urmaşii imediaţi ai Începătorilor sau Babelor populau deja spaţiul carpato-danubiano-pontic, adică după potopul lui Noe, Europa era pustie. Unitatea spirituală şi etnică a neamului românesc s-a reflectat şi la nivelul conştiinţei individuale a locuitorilor, formând o trăsătură de caracter adânc înrădăcinată; această trăsătură de caracter s-a perpetuat până în ziua de astăzi, persistând ca o paradigmă de ordin ancestral, ca o engramă mentală Read More …

SOLOMONARII

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   SOLOMONARII În străvechime, artiştii anonimi care au activat în arealul carpato-danubiano-pontic au imortalizat grafic unele fiinţe transfizice sub formă de şarpe. Totuşi, trebuie făcută o primă diferenţă între fiinţele transfizice care se manifestau sub forma şerpilor telurici şi cele care se manifestau sub forma şerpilor atmosferici de tipul dragonilor înaripaţi. A doua diferenţă consta în rolul pe care vechile mituri l-au atribuit şerpilor: unii şerpi au fost consideraţi malefici, iar alţii au fost consideraţi benefici oamenilor. Imaginea fiinţelor transfizice ce se manifestau sub forma şerpilor poate fi regăsită la vechii egipteni, la vechii sumerieni, fenicieni, indieni sau greci. Astfel, vechii egipteni considerau că cei mai vechi zei s-au manifestat sub forma Read More …

LEGENDA DOKHIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   LEGENDA DOKHIEI Amintirea existenţei Dokhiei, ca Începător de linie genealogică, s-a perpetuat de-a lungul timpului într-o serie de legende şi mituri; totuşi, probabil datorită transmiterii exclusiv pe cale orală o lungă perioadă de timp, fondul acestor mituri şi legende a fost corupt; astfel s-a ajuns ca prin Dokhia să fie desemnată o femeie bătrână. În epoca modernă, miturile şi legendele cu privire la Dokhia – în special cele referitoare la Baba Dokhia – au fost preluate şi reformulate în creaţii culte de marii poeţi naţionali, de la Gh. Asachi la Mihail Eminescu, de la George Coşbuc la George Călinescu. Cea mai cunoscută legendă a fost narată de către Grigore Asachi. De fapt, Read More …

FOCUL SACRU

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   FOCUL SACRU Locuitorii moşiilor considerau că focul este sacru, motiv pentru care îl ţineau în permanenţă aprins în vatrea centrală şi în vetrele tuturor colibelor de pe cuprinsul unei moşii. Ei considerau un mare păcat stingerea focului în vreuna dintre colibe, motiv pentru care principala obligaţie de natură spirituală consta în menţinerea focului aprins. În condiţiile în care bărbaţii erau ocupaţi fie cu munca câmpului, fie cu creşterea animalelor, femeile erau cele desemnate a avea grijă, pe lângă treburile gospodăriei şi creşterea copiilor, de prezervarea focului în fiecare colibă. Focul era aprins în vatra centrală a moşiei la fiecare început de an – în răstimpul sărbătorilor dedicate Anului Nou. Aprinderea focului la Read More …

SPAŢIUL VITAL – MASA ROTUNDĂ

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   SPAŢIUL VITAL – MASA ROTUNDĂ šPoate fi remarcat cu uşurinţă faptul că întregul ansamblu arhetipal al unei moşii tradiţionale a fost imortalizat de către Constantin Brâncuşi în complexul sculptural de la Târgu Jiu ce conţine coloana infinitului, masa tăcerii înconjurată de 12 scaune şi poarta sărutului. Coloana infinitului reprezintă vechea coloană a cerului, masa tăcerii reprezintă vechea masă la care, la marile sărbători, se aşeza Sfatul oamenilor buni şi bătrâni, iar poarta sărutului reprezintă vechea poartă de intrare într-o moşie. De altfel, Constantin Brâncuşi afirma într-un interviu următoarele cu privire la opera sa: “Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel Read More …

MODEUL ARHETIPAL AL MOŞIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   MODEUL ARHETIPAL AL MOŞIEI šÎncă din antichitate în ţinuturile de pădure, atât din munţi cât şi din zonele de şes acopeite de păduri, mai ales pe văile râurilor, au înflorit în număr mare aşezările tradiţionale denumite moşii. Mult mai târziu, pentru a desemna vechile moşii a fost adoptată denumirea de sat – preluat de la romanii care desemnau prin termenul “fossatum” un loc îngrădit. Structura satului tradiţional denumit moşie era ierarhizată după principii gerontocratice, în funcţie de relaţiile de înrudire, ceea ce înseamnă că primau legăturile de sânge între membrii comunităţii. Conducătorul principal al satului era moşul, iar locul central al unui sat (echivalentul arhaic al primăriei de astăzi) era chiar coliba Read More …

HAVILAH, ŢARA AVILOR

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE   HAVILAH, ŢARA AVILOR De-a lungul timpului rohmanii, strămoşii poporului român de astăzi, au primit diferite denumiri. Ei au fost menţionaţi chiar şi în Vechiul Testament sub numele avi. Astfel, Geneza, Cap 2, versetele 8-15 specifică următoarele: “Şi din Eden ieşea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată ţara Havilah, în care se află aur, iar aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei. Şi râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul. Read More …

BRAZDA LUI NOVAC

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE BRAZDA LUI NOVAC Despre Brazda lui Novac s-au făcut nenumărate speculaţii: unele fondate, altele nefondate şi insuficient legendate. Unul dintre primii autori care a oferit informaţii cu privire la existenţei Brazdei lui Novac a fost Alexandru Odobescu. La treizeci de ani după Alexandru Odobescu, Nicolae Densuşianu a menţionat Brazda lui Novac în cartea sa “Dacia preistorică”, apărută în anul 1913. În lucrarea citată, Nicolae Densuşianu afirma că Brazda lui Novac este “un moment dedicat descoperirii agriculturii”. (24) Brazda lui Novac este, de fapt, un lung şanţ de pământ ce străbate tot teritoriul României de astăzi, din apropiere de Porţile de Fier până în apropierea oraşului Galaţi. Practic, Brazda urmează traseul Hinova, Oraviţa, Dobrun, Read More …

TERRA ULTRA SYLVAM – TRANSSYLVANAE

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE TERRA ULTRA SYLVAM – TRANSSYLVANAE   Oamenii blonzi nu au locuit doar în limitele Daciei, ci şi, parţial, în Transilvania. Ţinutul Galben sau doar o parte a sa, populat odinioară de oameni blonzi, care a fost împărăţit de Împăratul Galben, în Evul Mediu s-a numit Ardeal, Transilvania sau UngroVlahia. Cei trei termeni au apărut abia în Evul Mediu, în documentele de cancelarie maghiare, fiind apoi preluaţi de documentele bizantine, papale, turceşti etc. Termenul Ardeal pare să fi fost la origine un termen neaoş, folosit apoi, într-o traducere aproximativă, de triburile migratoare maghiare: Erdely. Transilvania provine de la denumirea, folosită, de asemenea, în cancelariile regatului maghiar, Terra Ultra Silvam sau Transsylvanae – în Read More …

MOLDOZOS – MOLDOVA

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE MOLDOZOS – MOLDOVA Un alt nume cu mare rezonanţă în conştiinţa poporului român este cuvântul Moldova. Numele respectiv trebuie să fi aparţinut unui Începător din străvechime, care a trăit cu mult timp înainte de aşa-zisa întemeiere a provinciei cu acelaşi nume, întemeiere ce s-a produs la debutul Evului Mediu. Această afirmaţie poate fi considerată total neştiinţifică (neistorică), dat fiind faptul că legenda întemeierii Moldovei spune cu totul altceva. Potrivit legendei întemeirii Moldovei relatată de vechii cronicari, un grup de nobili români din Maramureş a plecat la vânătoare peste munţi, în actuala Moldovă. Unele versiuni îl dau pe Dragoş drept conducătorul acelui grup expediţionar. La un moment dat, Dragoş şi compania au dat Read More …

ROMAN ŞI VLAHATA

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ROMAN ŞI VLAHATA Chiar şi în Evul Mediu locuitorii spaţiului carpato-danubiano-pontic erau conştienţi de faptul că formează o etnie spirituală şi etnică distinctă; datorită inamicilor şi veneticilor, această etnie a fost despărţită o lungă perioadă de timp, dar dorinţa de reunificare a fost prezentă permanent de-a lungul secolelor în straturile cele mai adânci ale psihismului individual şi colectiv al membrilor. Folosind terminologia modernă se poate afirma cu deplin temei că a existat dintotdeauna o conştiinţă etnică şi spirituală clar definită a etniei româneşti; conştiinţa nu s-a format de-a lungul secolelor, aşa cum afirmă adesea concepţia istoriografică de factură materialistă, ci a existat de la început, de când oamenii cerului au început să populeze Read More …

CARPO-DACII

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CARPO-DACII Ţinutul Galben, care a fost locuit de oameni blonzi, nu putea fi decât Dacia. Centrul de comandă al Daciei era în zona Munţilor Orăştie, iar capitala politico-administrativă şi religioasă era la Sarmizegetusa Regia. Întemeietorul liniei genealogice a oameni blonzi, diferiţi oarecum de oamenii “roş”, a fost Dakhia; din numele său a derivat ulterior cuvântul Dacia. Ulterior numele său a fost purtat şi de urmaşii săi. Bazându-se pe informaţiile furnizate de autorii antichităţii, majoritatea cercetătorilor moderni a presupus că denumirea străveche de daci a fost daoi, care derivă fie din termenii indoeuropeni dhawo-s sau dhau-ko-s care înseamnă “lup”, fie din termenul dhau – care înseamnă “a sugruma”. Unii cercetători au mai adus în Read More …

CELE PATRU „ÎMPĂRĂŢII” MITICE ALE ROMÂNILOR

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CELE PATRU „ÎMPĂRĂŢII” MITICE ALE ROMÂNILOR   Ţinutul Roş a fost doar unul dintre ţinuturile “mitice” ce compuneau în vechime spaţiul carpato-danubiano-pontic; după cum menţionează majoritatea basmelor românilor a mai existat şi un Ţinut Alb, condus de Împăratul Alb şi locuit de oameni albi, un Ţinut Verde, împărăţit de Verde-Împărat şi locuit de oameni ai pădurilor, un Ţinut Galben, condus de Împăratul Galben, locuit de oameni galbeni adică blonzi, după cum a existat, destul de surprinzător, un Ţinut Negru, locuit de oameni … negri. Nu pot fi localizate în mod strict toate aceste ţinuturi care ulterior s-au numit “ţări”. Probabil că, în prima perioadă, prin “ţară” erau desemnate doar câteva aşezări, moşii Read More …

OAMENII ROŞ, RUMENI SAU RUMÂNI

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE OAMENII ROŞ, RUMENI SAU RUMÂNI Este foarte posibil ca primele denumiri ale arealului carpato-danubiano-pontic să fi fost monosilabice. Cea mai plauzibilă denumire pare să fi fost “roh” – prima silabă a cuvântului rohman. Denumirea “roh”, ce desemna iniţial caracteristica principală a Oamenilor Luminii (cf. epitetului roymanos), a fost aplicat ulterior atât urmaşilor acestora cât şi, destul de probabil, ţinutului în care locuiau aceştia, precum în cazul cuvântului Havila, Ţara avilor. În cele din urmă, cuvântului “roh” i s-a alipit silaba “man”. Silaba “man” ce compune cuvântul roh-man sau, mai târziu ro-mân, poate să însemne om; rohman însemna astfel un om (man) din neamul roh. Deşi parte surprinzător, termenul “man” trebuie să fi Read More …

PELASGII DE PE CULMILE MUNŢILOR

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE PELASGII DE PE CULMILE MUNŢILOR Mitologia grecească menţionează mai multe linii genealogice ce au trăit, la un moment dat, pe teritoriul Greciei. Printre acestea trebuie menţionată linia genealogică lui Pelasgos. Cu privire la urmaşii lui Pelasgos, desemnaţi prin termenul generic de “pelasgi”, vechii mitografi greci afirmau că sunt “asemenea zeilor”, şi că au o istorie îndelungată ce se întinde încă înainte de cele două diluvii cunoscute de greci – diluviul din timpul regelui Ogyges şi diluviul din timpul lui Deucalion. Despre Pelasgos, întemeietorul acestei linii genealogice, vechii mitografi greci mai afirmau că “a fost născut din pământul cel negru, pe culmile munţilor cei mai înalţi”. Despre linia genealogică pelasgilor, adică a urmaşilor lui Read More …