PERLA VALAHIEI – TRAIAN LA PODUL JIULUI

PERLA VALAHIEI TRAIAN LA PODUL JIULUI În anii 101-102, când a avut loc primul război daco-roman, oraşul Pelendava a fost cucerit destul de repede de trupele romane. Cucerirea Pelendavei de către legiunile şi cohortele romane pare să fi decurs destul de uşor – oricum, nu există date arheologice care să confirme faptul că au avut loc lupte violente. Se pare că locuitorii Pelendavei n-au opus o prea mare rezistenţă, considerând probabil că, fiind o cetate preponderent comercială, Pelendava va fi ocolită. Ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat. După cum remarca istoricul Dumitru Tudor într-o remarcabilă lucrare intitulată „Craiova pe Columna lui Traian„, scenele Columnei ce redau debutul celui de-a doilea război, desfăşurat între anii 105-106, diferă ca desfăşurare strategică Read More …

PERLA VALAHIEI – PRIMA ÎNTEMEIERE: PELENDAVA

PERLA VALAHIEI   PRIMA ÎNTEMEIERE: PELENDAVA SAU APOLONDAVA (ORAŞUL LUI APOLO)   Istoria Craiovei a început de timpuriu, încă din perioada denumită neolitică de istoriografia modernă, dar, într-un mod cât se poate de evident, nu trebuie limitată la prima atestare documentară. De altfel, trebuie specificat încă de la început că efortul istoriografiei moderne de a determina istoria unui loc sau a unei populaţii doar pe baza existenţei unor documente scrise ori a unor vestigii arheologice fragmentare s-ar putea să fie doar o limitare şi, în cele din urmă, o deformare a acestei istorii. Documentele scrise şi vestigiile arheologice sunt mult prea sărace pentru a permite decriptarea cu exactitate chiar şi a caracteristicilor celor mai generale ale epocilor trecute. În mod Read More …

IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ – ÎNŢELEPCIUNEA HRISTICĂ

AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ ÎNŢELEPCIUNEA HRISTICĂ Implicaţiile modificării lumii de dincolo, „luminarea” întunericului existent înainte de crucificarea, moartea pe cruce şi învierea lui Iisus Hristos, sunt extrem de complexe şi nu pot fi decriptate în doar câteva pagini; în mod sigur, depăşesc cadrul tainelor vechii civilizaţii egiptene, dar fără luarea lor în consideraţie, orice tentativă de interpretare şi, implicit, de înţelegere a acestora devine lipsită de orizont. Pentru a face un pas mai departe în înţelegerea acestor taine, trebuie analizată pe scurt o concepţie ce poate fi definită “de tranziţie”, apărută în perioada cuprinsă între secolul al II-lea înainte de Iisus Hristos şi secolul al II-lea al erei creştine Această concepţie “de tranziţie” este gnosticismul. În contextul cam plat Read More …

IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ – EVENIMENTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII

AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ EVENIMENTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII   După cum a fost menţionat, în urma accesării psihotronice a aspectului ortoexistenţial al cosmosului, vechii contactori şi iniţiaţi egipteni au ajuns la concluzia, definită foarte clar în scrierile lor, că universul este format din două aspecte: un aspect “văzut”, existenţial, care este lumea materială şi un aspect “nevăzut”, ortoexistenţial, definit adesea prin formularea “lumea de dincolo”, care este format din mai multe paliere. Pentru vechii iniţiaţi şi contactori egipteni aspectul “văzut” începea la “orizontul de răsărit”, locul unde răsare Soarele, şi se încheiea la limita terminus a “orizontului de apus”, acolo unde se afla poarta de pătrundere în lumea de dincolo. La rândul său, aspectul ortoexistenţial al cosmosului, “lumea Read More …

IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ – SCHIMBAREA VREMURILOR

AEGYPTIACA IISUS HRISTOS, ADEVĂRATA LUMINĂ SCHIMBAREA VREMURILOR Zeii Egiptului se puteau manifesta în lumea materială doar prin intermediul templelor – inclusiv a piramidelor – şi a ritualurilor ce se desfăşurau acolo. Ritualurile din temple ori din piramide aveau rolul de a facilita legătura dintre zei şi oameni; în cadrul ritualurilor, cel mai important element era invocaţia adresată zeilor de a se încorpora în statuile din sanctuorum-urile templelor. Templele erau amplasate, aşa cum a fost specificat, în funcţie de arhitectura energetică a globului terestru, adică fie la intersecţia liniilor energetice ley, fie în centrele energetice importante, acolo unde se aflau porţi de comunicare între palierul fizic şi palierul infraeteric. În Cartea morţilor porţile au fost reprezentate prin intermediul unor scări (asket Read More …

REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU – CARTEA NAŞTERII CERURILOR ŞI A PĂMÂNTULUI

AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU CARTEA NAŞTERII CERURILOR ŞI A PĂMÂNTULUI Este o imensă iluzie orice tentativă de interpretare a tainelor vechii civilizaţii egiptene sau a oricăror taine – ale cosmosului, ale naturii, ale omului, ale oricărei alte civilizaţii străvechi sau chiar ale epocii contemporane -, fără a se ţine cont de Creatorul cerului şi al pământului, a celor văzute şi a celor nevăzute: Dumnezeu. Şi nu este doar o iluzie, ci şi o mistificare. Este, de asemenea, iluzie şi mistificare orice tentativă de analiză sau de interpretare a oricăror taine, fără a se ţine cont de adevărata Identitate a lui Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu este Cel care i s-a revelat marelui specialist al sacrului Moise şi pe care Iisus Hristos Read More …

REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU – MONOTEISMUL LUI MOISE

AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU MONOTEISMUL LUI MOISE Istoria şi natura nu uită niciodată, chiar dacă oamenii au memoria scurtă. Monoteismul nu a fost o concepţie chiar aşa de nouă. Încă din cele mai vechi timpuri, încă din prima etapă a istoriei umanităţii, desemnată adesea prin expresia “Evul de aur”, exista, la scara întregii umanităţi, un monoteism primordial: oamenii erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu, creator al cerului şi al pământului, a celor văzute şi a celor nevăzute. În acea perioadă de timp, oamenii posedau, în mod nativ, o formă de clarvedere primară, prin intermerdiul căreia erau conştienţi de existenţa Unicului Dumnezeu. Unii oameni simţeau prezenţa Unicului Dumnezeu în natură. Altor oameni, Unicul Dumnezeu li se revela prin teofanii (sau Read More …

REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU – “CINE ESTE ASEMENEA ŢIE ?”

AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU “CINE ESTE ASEMENEA ŢIE ?”   Premisa fundamentală a concepţiei spiritualist-ezoterice este că universul este creaţia Unicului Dumnezeu. Dumnezeu este creatorul cerurilor şi al pământului. Acesta este prima paradigmă şi Adevărul Suprem. Întrebarea care, cu deplină îndreptăţire trebuie să fie pusă în cazul de faţă este dacă vechii contactori, iniţiaţi şi mitografi egipteni l-au cunoscut sau nu pe Adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului. Evident, răspunsul la această întrebare nu poate pleca decât de la definirea exactă a Identităţii Adevăratului Dumnezeu. În ziua de astăzi, foarte mulţi oameni vorbesc într-un mod destul de general şi de vag despre Dumnezeu, fără a-I defini cu claritate identitatea. Pentru unii oameni, Dumnezeu este Conştiinţa Cosmică, pentru alţii Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 6 – DEZNODĂMÂNTUL

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT:   DEZNODĂMÂNTUL     Datele fragmentare şi, cel mai adesea, contradictorii permit reconstituirea numai în linii mari a istoriei vieţii lui Ahnaton şi a frumoasei sale soţii, Nefertiti. Ahnaton a avut cu Nefertiti şase fiice, deşi mulţi egiptologi îi refuză paternitatea a cel puţin patru fiice. Prima fiică, Meritaton s-a născut în 1362 înainte de Iisus Hristos; a doua fiică, Machetaton s-a născut un an mai tărziu. A treia fiică, Anhesenpaton, s-a născut în 1360, a patra fiică, Neferneruaton, s-a născut în 1358; a cincea fiică, Nefer-neferu-re, s-a născut în 1355, iar a şasea fiică, Setrepene-re, s-a născut în 1353 înainte de Iisus Hristos. Dintre cele şase fiice, doar patru mai erau în Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 5 – MODELUL ANDROGINULUI

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: MODELUL ANDROGINULUI   Domnia lui Ahnaton a durat 17 ani. În mare, istoria domniei sale este cunoscută datorită descoperirilor arheologice de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton. Totuşi, există numeroase amănunte care nu se leagă şi care încă dau bătaie de cap egiptologilor. Un amănunt, aparent nesemnificativ, poate arunca o lumină diferită asupra personalităţii complexe şi misterioase a lui Ahnaton: cronologia faraonilor furnizată de scriitorii antici nu concordă cu datele furnizate de cercetătorii moderni. Este frapantă, în acest sens, nepotrivirea dintre datele egiptologiei moderne şi datele furnizate de trei istorici antici: Joseph Flavius, Sextus Iulius Africanul şi Eusebiu. Cei trei istorici antici îi acordă lui Ahnaton o domnie Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 4 – ATON, SINGURUL ZEU

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: ATON, SINGURUL ZEU   Ridicarea lui Aton la rangul de zeu suprem nu poate fi separată de personalitatea lui Ahnaton. Comentând caracterul zeului Aton, arheologul britanic T.E Peet, sintetizând într-un fel poziţia savanţilor moderni asupra acestul subiect, spunea următoarele: „Aceasta este o temă despre care s-au spus şi s-au scris o grămadă de prostii, mai cu seamă că s-a dat cale liberă romantismului şi fanteziei în această cercetare. În formele exterioare de apariţie a zeului nu există cu siguranţă nimic, care să facă verosimilă credinţa atât de des afirmată, că Aton n-ar fi discul solar în sensul fizic, ci „forţa” de după acesta. Se poate, dimpotrivă, spune că nici un zeu egiptean n-a Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 3 – NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE”

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE”   Unii cercetători contemporani tratează evenimentele petrecute între anii 1360 – 1345 înainte de Iisus Hristos ca pe o telenovelă, atribuind unor personaje secundare un rol mai important decât cel pe care l-au avut. Astfel, într-o lucrare devenită celebră, cercetătorul francez Philipp Vandenberg, îndrăgostit de chipul reginei Nefertiti, îi atribuie soţiei lui Ahnaton nu numai iniţiativa reformei religioase de factură monoteistă, dar şi o importanţă decisivă în desfăşurarea evenimentelor. (30) Unul din motivele unei astfel de abordări istorice îl constituie boala faraonului Ahnaton, devenită tot mai vizibilă începând cu al 17-lea an de viaţă. Începând cu anul 1359 înainte de Iisus Hristos, picturile care-l reprezintă pe Ahnaton prezintă Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 2 – AHNATON, FARAONUL ERETIC

 O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT   AHNATON, FARAONUL ERETIC   Faraonul care a făcut primul pas spre introducerea oficială a cultului lui Aton, chiar dacă acest pas a fost timid, a fost Amenofis al III-lea, supranumit Magnificul. (62) Născut în 1409 înainte de Iisus Hristos, Amenofis al III-lea a fost urmaşul direct al lui Thutmosis al IV-lea. Deşi nu era o epocă de cuceriri, Amenofis al III-lea a ţinut în frâu, o lungă perioadă a domniei sale, uriaşul imperiu, ducând o politică fermă, destul de complicată şi, de multe ori, subtilă, pentru a asigura menţinerea sub hegemonie egipteană a teritoriilor cucerite de înaintaşii săi. Ajuns în pragul bătrâneţii, Amenofis al III-lea, supus unor presiuni tot mai mari din Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 1 -AHNATON ŞI NEFERTITI

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI             La sfârşitul dinastiei a IV-a, către anul 2260 înainte de Iisus Hristos, sub cel mai longeviv faraon cunoscut în istorie, Pepi al II-lea, care a trăit nu mai puţin de nouăzeci de ani, instituţiile specifice statului egiptean s-au prăbuşit. Pretenţiile tot mai mari ale preoţilor şi ale nobililor au determinat o răsturnare socială de mari proporţii, ceea ce a determinat o criză de conştiinţă la nivelul întregului popor. Abia către 2160 înainte de Iisus Hristos, unitatea statală a fost reconstituită. Faraonul Amenemhat I, apoi Sesostris al III-lea au restaurat sistemul administrativ şi au reuşit, printr-o politică de cuceriri, de expediţii în est şi în sud, de schimburi comerciale Read More …

AEGYPTIACA – ISTORIA ÎNCEPE CU MENES ?

AEGYPTIACA – ISTORIA ÎNCEPE CU MENES ?   Istoria, ca ştiinţă, nu se poate baza decât pe documente. Documentele istorice pot fi de două feluri: vestigii arheologice şi mărturii scrise. Vestigiile arheologice sunt, evident, cele mai veridice. În schimb, mărturiile scrise, cele mai preţuite de istoriografie, reflectă, din păcate, o perioadă târzie a evoluţiei societăţii omeneşti, acoperind un spectru foarte redus de evenimente ale trecutului. Pe de altă parte, este evident că mărturiile scrise nu pot fi, mai mult sau mai puţin, decât subiective. „Istoria, afirma scriitorul român Victor Kernbach, este o etapă târzie din existenţa omenirii şi un şir discontinuu de fapte pe care le cunoaştem retrospectiv numai dacă fiecare deosebit şi mai multe împreună au izbutit să se Read More …

AEGYPTIACA – “KHEPERKERA”, CHIPUL VIU AL ZEULUI

AEGYPTIACA – “KHEPERKERA”, CHIPUL VIU AL ZEULUI Faraonii Egiptului, consideraţi fii ai zeilor – în special ai lui Ra -, au fost pregătiţi încă din copilărie să îndeplinească o dublă funcţie – cea de rege şi cea de mare preot. Ei au devenit astfel “mandatarii” zeilor în lumea oamenilor; de aceea, prerogativele regale au fost transmise ereditar prin investire şi consacrare într-o succesiune neîntreruptă. Primul faraon care a fost considerat “fiul lui Ra” a fost Menes, care a domnit la începutul Erei astrologice a Taurului. Chiar dacă mulţi egiptologi moderni se îndoiesc de existenţa istorică a lui Menes, mulţi cercetători lipsiţi de prejudecăţi au încercat să soluţioneze această problemă spinoasă, nesoluţionată complet de concepţia materialistă şi să accepte fără rezerve Read More …

AEGYPTIACA – TEMPLELE, PREOŢII, CULTUL

AEGYPTIACA – TEMPLELE, PREOŢII, CULTUL   Pentru concepţia materialistă, eminamente profană, lumea este compusă din fragmente disparate. Ea nu este o lume în adevăratul sens al cuvântului, nu este o unitate, un cosmos, ci mai degrabă este un univers “sfărâmat”. Spaţiul, spunea cândva Mircea Eliade, nu este omogen; în vastitatea sa, el cuprinde numeroase zone sacre, diferite calitativ de zonele profane. Dacă spaţiul obişnuit, profan, reprezintă o întindere informă, fără calităţi speciale, în schimb, zonele sacre reprezintă inserţii ale “numinosului” în lume. (31) Evoluţia lumii, erau de părere vechii specialişti ai conectării şi iniţiaţi, se produce dinspre haos spre cosmos, dinspre adharma (dezordine) spre dharma (ordine), dinspre nediferenţiat spre diferenţiat. Spaţiul obişnuit, spaţiul profan, reprezintă haosul, iar spaţiul sacru reprezintă Read More …

AEGYPTIACA – MAGIA, VRĂJITORIA ŞI PRACTICILE DIVINATORII

AEGYPTIACA – MAGIA, VRĂJITORIA ŞI PRACTICILE DIVINATORII Întreaga cultură spirituală a vechilor egipteni era suprasaturată de magie, de lucrări magice sau vrăjitoreşti sau de folosirea, în cele mai diferite scopuri, a puterilor conferite de tehnicile iniţiatice. Vechii specialişti ai conectării afirmau că la baza tuturor lucrărilor magice se afla o forţă obiectivă, un fel de fluid universal, numit Hike. Ulterior, Hike a fost personificat printr-un zeu. Termenul Hike, folosit de vechii egipteni, poate fi omologat cu termenul folosit încă din Evul Mediu, de “Lumină astrală”, “Liqour Vitae” sau “Anima Mundi”. Toţi magicienii şi vrăjitorii Egiptului antic aveau convingerea fermă că, prin mijlocirea ritualurilor magice, puteau acţiona direct asupra energiei Hike. Hike era considerată a fi liantul dintre lumea oamenilor şi Read More …

AEGYPTIACA – TIMPUL CICLIC ŞI LEGEA CICLULUI ENTROPIC

AEGYPTIACA – TIMPUL CICLIC ŞI LEGEA CICLULUI ENTROPIC   Există numeroase elemente comune între concepţia spiritualist-ezoterică ale cărei paradigme au fost schiţate la începutul lucrării şi concepţia mitică. În acest context, este lesne de înţeles că folosirea unor concepţii aparent diferite, provenite din diverse arii geografice, culturale şi istorice, situate uneori la antipozi, poate arunca o lumină nouă şi, de cele multe ori, clarificatoare asupra temelor aflate în discuţie. Din acest punct de vedere devine limpede că înţelegerea documentelor arhaice egiptene cu ajutorul concepţiei spiritualist-ezoterice, precum şi cu ajutorul documentelor provenite din alte arealuri – sumeriene, hinduse, ebraice sau creştine -, sau cu ajutorul concepţiilor ştiinţifice moderne, nu are de ce să fie dăunătoare, ci dimpotrivă, edificatoare şi întregitoare. Numai Read More …

AEGYPTIACA – “PIROMIS”, SPIRITELE MORŢILOR

AEGYPTIACA – “PIROMIS”, SPIRITELE MORŢILOR          Dacă ar fi să ne luăm după simbolismul zodiacului pictat pe pereţii templului Zeiţei Hathor de la Dendera, civilizaţia care a existat în perioada denumită Tep Zepi are o vechime de cel puţin 90000 de ani; ea s-a încheiat acum aproximativ 12000 de ani. În această perioadă de timp, desemnată de vechii egipteni prin expresia Tep Zepi, pe pământ s-au manifestat „zeii cu chipuri umane”, despre care vechile scrieri afirmă că au domnit asupra oamenilor. Ultimul dintre zeii cu chipuri de oameni a fost, în opinia vechilor mitografi Horus, fiul lui Osiris, pe care grecii l-au identificat cu zeul Apollo. Horus, după ce l-a răsturnat de la putere pe Typhon, a fost cel Read More …