FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

cropped-1-CARTEA-1-COPERTĂ-FORŢĂ-CONTRA-FORŢĂ.jpg

CICLU DE CĂRŢI

BAZAT PE INFORMAŢIILE CLARVĂZĂTORULUI

EUGEN NICOLAE GÂSCĂ

1.

CRISTIAN GĂNESCU

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

322 pag

8

šDe-a lungul timpului, au existat oameni care au manifestat capacităţi spirituale ieşite din comun. Datorită reticenţei manifestate de semenii lor, puţini au acceptat să-şi dezvăluie experienţele. Dintre cei puţini, contemporanul nostru Eugen Nicolae Gîscă a acceptat ca unele dintre experienţele sale să fie dezvăluite în scris.  Dezvăluirile sale se referă la palierele ortoexistenţiale ale cosmosului (eteric, astral etc), precum şi la structura aurică a fiinţei umane. Pe palierele ortoexistenţiale ale cosmosului se manifestă mai multe categorii de fiinţe: îngeri (atât din categoria Fiilor Luminii, cât şi din categoria Fiilor întunericului), spirite ale naturii, oameni decorporaţi, fiinţe care se deplasează prin intermediul OZN-urilor. Există o înfruntare directă între Fiii Luminii şi Fiii întunericului, între Bine şi Rău: FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. Cea mai impresionantă fiinţă care poate fi observată de un clarvăzător în lumea eterică este IISUS HRISTOS – LUMINA LUMII – care se manifestă în Trupul de Slavă. Iisus Hristos apare sub înfăţişarea cunoscută din iconografia creştină: un bărbat înalt, de aproximativ 1,90 metri, cu părul castaniu închis, ondulat, destul de lung; are nasul uşor acvilin, ochii mari şi foarte profunzi. Culoarea ochilor pare să se modifice: uneori ochii Săi par să fie căprui cu sclipiri verzui, alteori albaştri precum azurul cerului. Are buzele pline, iar o barbă mică îi acoperă obrajii. Pe cap poartă ceva ca o coroană, formată din 12 pietre preţioase ce strălucesc foarte puternic, în culori diferite. De departe par a fi 12 stele. La mâini, la picioare şi pe frunte sunt vizibile urmele crucificării. Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos emană două luminozităţi distincte: de la brâu în jos emană o luminozitate de culoarea metalului topit sau a aramei, iar de la mijloc în sus o luminozitate de culoare argintie.

2.

CRISTIAN GĂNESCU

OMUL ÎN AFARA TRUPULUI

266 pag

9

În momentul naşterii, la fel ca şi în momentul morţii, oamenii se întâlnesc, pentru o fracţiune de secundă, cu ei însişi, cunoscându-şi toate întrupările şi morţile anterioare. Acest flash este însă atât de scurt, încât nu toţi oamenii pot conştientiza clar momentul respectiv. Este interesant şi cazul acelor oameni, care, în existenţa anterioară, au suferit morţi violente – în care sângele lor s-a scurs pe pământ. De altfel, datorită condiţiilor istorice ce existau acum trei-patru-cinci sute de ani, mulţi oameni care se întrupează în prezent au trecut prin astfel de morţi.

În momentul reîntrupării, oamenii din această categorie pot percepe, printr-un flash cognitiv intens, toată istoria planetei Pământ, păstrată în depozitul psiho-informaţional – memoria akashică – a Spiritului Pământului. Printr-o moarte anterioară violentă, în care sângele li s-a scurs pe pământ, oamenii se leagă, într-un fel tainic, de Spiritul Pământului, iar la următoarea încarnare în trup fizic se pot conecta spontan la memoria planetară. Astfel, în momentul următoarei naşteri fizice, ei retrăiesc fulgerător toate evenimentele trecutului globului terestru în care a curs sânge de om, imprimate în memoria Spiritului Pământului: crime, războaie, mari cataclisme etc.

Iar dacă, la sfârşitul existenţei actuale, chiar în secunda morţii, au deja activat corpul haric al plaselor mesianice – care constituie motorul formării, în lumea pământească, a Comunităţii (Bisericii) lui Iisus Hristos, ca o consecinţa directă a evenimentelor petrecute acum 2000 de ani în Palestina – oamenii în cauză pot percepe mult mai mult… Activitatea lui Iisus Hristos nu a încetat după Răstignire – momentul în care sângele Său s-a scurs pe Pământ – ori după Înălţarea la cer, ci se perpetuează în prezentul continuu în care se manifestă Fiinţa Sa.

Mijlocul concret prin care, de 2000 de ani, Iisus Hristos ajută în mod efectiv omul să transceandă actuala stare de fapt, destinul adamic ca rezultat al căderii iniţiale, constă în formarea chakrei iubirii şi în apariţia celui mai misterios corp auric: corpul haric al plaselor mesianice.

Aceste două elemente aurice fundamentale – adică chakra iubirii şi corpul haric al plaselor mesianice – se formează la orice om, în momentul rostirii cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos sau, fireşte, în cazul rugăciunii creştine. De două mii de ani, Numele lui Iisus Hristos a devenit cel mai puternic Nume din Cer şi de pe Pământ. Prin Jertfa Sa, Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat, a plătit Preţul sacrificiului. Plătind Preţul sacrificiului, Iisus Hristos a dobândit Puterea şi Domnia. El a devenit Domnul şi Învăţătorul – Regele – tuturor oamenilor din Terra aurica.

Prin Puterea pe care a dobândit-o, Iisus Hristos a pus în toţi oamenii Efigia Puterii Sale şi a stabilit „o nouă cârmuire”. Datorită acestui fapt, tot ce se face în Cer şi pe Pământ se face doar prin Iisus Hristos; astfel se consfiinţeşte cele ce Le-a spus la scurt timp după Înviere: „TOATĂ PUTEREA MI-A FOST DATĂ ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT… ŞI IATĂ, EU SUNT CU VOI, PÂNĂ LA SFÂRŞITUL VEACULUI. AMIN„.

3

CRISTIAN GĂNESCU

MARELE MISTER –

OMUL CETĂŢEAN AL COSMOSULUI

218 pag

10

„Şi noi priveam, cu toţii, miraţi adânc, la mâinile Sale, cum întocmeşte Cerurile, Pământul şi pe Om. Iar în dreapta Sa (sta) Cel care era la începuturi, Domnul tău şi Ajutorul LUI la lucru, Început din Început, Doi însă Unul, iar împrejurul a toate era Al Treilea mare, şi Toţi erau Unul în toate şi în noi”. „… Şi din toate acestea, şi din noi toţi, s-a luat iar sunet, lumină, culoare şi miros şi s-a întocmit Chip şi Asemănare după Chipul şi Întruparea Domnului Tăriilor”.

„La urmă, EL Însuşi şi Fiecare din EL, pe rând, au binecuvântat pe Om şi i-au spus: „Scoală-te, trezeşte-te şi priveşte în jur, luminiţă din Lumina Mea”. „Şi toţi Fiii Flăcării au strigat ca unul: ” Da, scoală-te”.

„Şi pentru prima dată, Omul, care era Stea, ne-a privit dinlăuntrul formei şi ne-a zâmbit întâia oară, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină. Şi toate Stelele au izbucnit în strigăte de veselie privind Hazurethul şi pe Om. Şi numai laude se auzeau în tot Hetitetul căci, iată, din pricina LUI – a lui DUMNEZEU – stelele (spiritele) priseseră formă şi Cuvânt.”

Ulterior, omul – care, iniţial, era Stea, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină – a căzut din ce în ce mai jos, iar fiinţa sa a cunoscut un proces amplu de transformare. Virusat succesiv prin răzvrătiri, Chipul domnesc care este Omul, nu a mai vibrat energetic cu Prima Locuinţă, adică cu planul cuantic primordial şi a fost necesară construirea unei alte Locuinţe, adică a unei alte lumi, cu care să fie în acord energetic. Astfel, din plan cuantic în plan cuantic, din lume în lume, pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul a coborât şi s-a învăluit în mai multe învelişuri aurice….

Incompatibilitatea aurică dintre oameni şi globul terestru a devenit la un moment dat atât de mare, încât putea genera o catastrofă de mari proporţii. De altfel, toate catastrofele trecutului – distrugerile succesive – au demonstrat faptul că oamenii nu pot rezista la plata celor trei preţuri ce s-au pus: preţul căderii Primului Om, Adam primordial, preţul căderii lui Hallshithan şi preţul căderii lui Lucifer. De aceea, a fost necesar să vină Cineva care să plătescă un preţ de răscumpărare. Acesta a fost Iisus Hristos, Unicul Fiu al lui Dumnezeu.

Înainte de întrupare, Iisus Hristos a coborât mai întâi în lumea eterică. Atunci, s-a produs închiderea porţilor Locuinţei morţilor. Cu alte cuvinte, cei care mureau nu se întorceau în Locuinţa morţilor, ci rămâneau în planul cuantic infraeteric. Aşa a apărut Regatul morţilor vii în planul infraeteric.

O lungă perioadă, toate sufletele morţilor au fost reţinute în lumea infraeterică, pentru ca sunetul, culoarea şi mirosul lor să fie egale, dar de semn opus cu sunetul, culoarea şi mirosul Duhului lui Hristos în momentul pătrunderii sale în planul cuantic eteric, apoi în planul cuantic infraeteric şi, ulterior, în lumea materială, printr-o naştere imaculată.

După naşterea, răstignirea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos, totul s-a schimbat. Morţii reţinuţi în infraeteric au fost eliberaţi şi s-au strămutat în lumea de dincolo.

 

4.

CRISTIAN GĂNESCU

ÎN FAŢA ETERNITĂŢII

290 pag

11

La temelia existenţei cosmosului se află Dumnezeu – Creatorul a tot ce există. Dumnezeu este sursa existenţei cosmosului.

Fiinţele îngereşti din lumea eterică, lume pe care clarvăzătorul Eugen Nicolae Gîscă o percepe prin intermediul clarvederii (pentru lămurirea acestui subiect, cititorul este invitat să consulte cărţile din ciclul “Forţă contra Forţă”), cartea de faţă fiind bazată în exclusivitate pe dezvăluirile sale, vorbesc despre două ipostaze ale lui Dumnezeu, ipostaze pe care am putea să le denumim, într-un sens filosofic, ca fiind „în sine” şi „în afară de sine”. Despre ipostaza „în sine”, adică în afara manifestării, nu se ştie nimic, fiind situată „dincolo de dincolo” – în afara înţelegerii omeneşti şi, parţial, în afara cunoaşterii îngereşti. Ipostaza „în sine” a lui Dumnezeu, pe care am putea să o considerăm întrucâtva „impersonală”, este numită în akhatakha, limba care se foloseşte în lumea eterică, IŞŞ. A doua ipostază a lui Dumnezeu, „în afară de sine”, deci ca manifestare efectivă, este numită HAUTI.

HAUTI este Dumnezeu Tatăl – singurul care poate fi cunoscut de oameni. HAUTI este o Persoană, care are Trup de formă umanoidă, făcut din Lumină, cu o anumită înfăţişare.

Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar întreit ca Persoană. Prima Persoană este Dumnezeu Tatăl, denumit HAUTI de către fiinţele din lumea eterică. A doua Persoană este Dumnezeu-Iubirea, numit în lumea eterică Shonah, iar în lumea oamenilor Hristos. A Treia Persoană este Dumnezeu-Lumina, numit de către oameni Duhul Sfânt, iar de către fiinţele din lumea eterică prin termenul Ieddinah.

Înaintea manifestării cosmosului exista doar IŞŞ, Dumnezeu nemanifestat, care nu avea formă. El exista în Sine, în beatitudinea Fiinţei Sale. Iniţial, Dumnezeu nemanifestat a creat cosmosul în Gândirea Sa, la nivel de Intenţie.

Intenţia manifestată de Gândirea lui Dumnezeu a creat Sunetul. Prin Sunet s-a format o imensă Sferă. Datorită faptului că manifestarea Gândirii lui Dumnezeu a avut ca formă de expresie Sunetul, îngerii desemnează această sferă prin denumirea Oceanul de Sunet.

Oceanul de Sunet era ceva exterior lui Dumnezeu Unicul (IŞŞ), dar totodată, Dumnezeu se manifesta în fiecare părticică a sa. În interiorul Oceanului de Sunet, IŞŞ, Dumnezeu Unicul s-a manifestat pe sine însuşi ca Persoană – ca Dumnezeu Tatăl (HAUTI) -, fără a înceta să fie ceea ce este. Prima formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost cea de stea – de spirit. A doua formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost forma umanoidă. De aceea, forma umanoidă este forma standard a tuturor fiinţelor create ulterior de Cel Unic. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu fără formă s-a manifestat pe Sine Însuşi într-o altă ipostază, ca Fiinţă de formă umanoidă.

Aşadar, nu oamenii au fost primele fiinţe care s-au manifestat în formă umanoidă, ci însuşi Dumnezeu Unicul – IŞŞ. Manifestat ca formă umanoidă, IŞŞ a devenit HAUTI (Dumnezeu-Tatăl). Astfel, Dumnezeu fără formă a devenit Dumnezeu Tatăl.

În această fază incipientă a creaţiei, ca formă umanoidă, Dumnezeu fiinţa singur, în Oceanul de Sunet. Iniţial, forma umanoidă, în care Dumnezeu a dorit să se manifeste pe Sine Însuşi, era imperfectă. Astfel, o lungă perioadă de timp, Dumnezeu şi-a perfecţionat necontenit forma.

La un moment dat (aşa spunem noi, dar pe atunci nu exista încă Timpul), în Oceanul de Sunet, Dumnezeu Tatăl s-a multimplicat în miliarde şi miliarde (o infinitate) de Gânduri, identice cu El Însuşi la Chip şi Asemănare. Dintre toate Gândurile Sale, doar El Însuşi era Viu. Celelalte erau doar proiecţii ale Sale în Oceanul de Sunet.

Întrebându-şi Gândurile, Dumnezeu Tatăl a creat un Loc unde să umble – o spaţialitate în Oceanul de Sunet. În acea spaţialitate, Dumnezeu Tatăl a creat Întocmiri perfecte. Întocmirile sale au format mediul înconjurător.

Acel Loc sau spaţialitate ce sălăşuia în Oceanul de Sunet poate fi denumit Paradis, iar Întocmirile au format mediul înconjurător: plante, pomi etc. Toate Întocmirile erau plăcute la auz (sunet), la miros şi la văz pentru Dumnezeu Tatăl, care este Unicul Viu, şi pentru Gândurile Sale. Toate Întocmirile erau plăcute în faţa Sa.

Dumnezeu Tatăl care este Unicul Viu, a dat apoi tuturor Gândurilor Sale libertatea de a se manifesta în raport cu Întocmirile creaţiei, în funcţie de ceea ce simte fiecare.

Gândurile s-au manifestat faţă de Întocmirile creaţiei în două feluri, împărţindu-se astfel în două categorii. Prima categorie de Gânduri a ales să rămână în comuniune cu creaţia: nu a adus stricăciuni creaţiei lui Dumnezeu Tatăl. În schimb, a doua categorie a Gândurilor a ales să aducă stricăciuni creaţiei şi Întocmirilor. Astfel s-au născut, pentru prima oară în cosmos, binele şi răul. Binele înseamnă perpetuarea creaţiei lui Dumnezeu, iar răul înseamnă distrugerea sau deteriorarea creaţiei.

 

5.

CRISTIAN GĂNESCU

KOSMOS

388 pag

12

La temelia existenţei cosmosului şi a tuturor făpturilor de pe întinsul său, se află Unicul Dumnezeu – Creatorul a tot ce există.

Istoria cosmosului se desfăşoară după principiul putere mare – putere mică. Dumnezeu este Puterea mare; de fapt, Dumnezeu este Puterea Supremă. Ca Putere Supremă, Dumnezeu emite o energie denumită prezent continuu. Deşi Dumnezeu se manifestă doar ca prezent continuu, în cosmos, energia Sa se manifestă ca viitor. Cosmosul există datorită faptului că energia prezentului continuu se manifestă ca energie numită viitor.

Doar energia denumită prezent continuu poate asigura continuitatea creaţiei. Ca energie, prezentul continuu atrage trecutul. Prezentul continuu este, în acest caz, puterea mare, iar trecutul este puterea mică. Astfel, puterea mare atrage puterea mică, energia mare atrage energia mică. Energia mare, care atrage, se numeşte prezent continuu. Energia mică, atrasă, se numeşte trecut. Energia numită trecut poartă numele de amintire. Trecutul este doar amintire a prezentului continuu.

Ceea ce se naşte ca fiind diferit de prezentul continuu, se depărtează de acesta. Astfel, energia numită trecut se depărtează de prezentul continuu. Totodată, energia numită trecut se îndepărtează de Punctul fix – care este situat chiar în centrul cosmosului spiritual. Punctul fix este Dumnezeu. Acest principiu valabil la nivelul cosmosului spiritual, este, implicit, valabil şi la nivelul planului material. În acest context, se poate spune că universul material, cu toate galaxiile şi stelele sale, este o amintire cristalizată a trecutului, a energiei trecut. Cosmosul material este actualmente în stare de expansiune cuantică datorită faptului că se depărtează de punctul fix, imuabil şi continuu, care este Dumnezeu. Cosmosul – şi, implicit, toate fiinţele care trăiesc în el – este trecut cristalizat. Cosmosul este karma cristalizată. Orice fiinţă de formă umanoidă – îngerească sau omenească – din cosmos, care a întrerupt legătura cu Dumnezeu, nu mai are energia care s-o atragă spre viitor şi care să-i asigure continuitatea. Drept urmare, percepţia celor care au întrerupt legătura cu Dumnezeu este de cădere în hău, cu mare viteză. În trecut, aceştia nu pot cunoaşte decât Urma lui Dumnezeu. (…)

De-a lungul întregii sale existenţe întrupate, Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, s-a jertfit pentru întregul cosmos. El a făcut jertfe de sunet, jertfe de miros şi jertfe de lumină.  Jertfele de sunet au fost predicile. Iisus Hristos a rostit Adevărul, pentru că El însuşi era, este şi va fi Adevărul. Absolut tot ce a rostit Iisus Hristos de-a lungul existenţei Sale a fost adevărat. Jertfele de miros s-au concretizat prin transpunerea imediată (instantanee) a vorbelor Sale în planul material. Ceea ce Iisus Hristos a spus prin sunet (prin Vorbire Adevărată) s-a realizat efectiv în planul material prin activităţile Sale motorii (care constituie faptele din planul material), care corespund mirosului. Ceea ce El spunea ca Vorbire Adevărată se realiza instantaneu, pentru că vorbea însuşi Cuvântul, care este esenţa sunetului din lumea materială. Iisus Hristos a tămăduit doar prin intermediul Cuvântului: Eu îţi spun: „Ia patul şi scoală-te”; „învie”; „eşti vindecat” sau „credinţa ta te-a vindecat” etc.

Cea mai înaltă jertfă a lui Dumnezeu făcut om, a fost jertfa de lumină. Jertfa de lumină nu se poate face în mod eficient de către oameni; ea este atributul exclusiv al lui Dumnezeu, care este Puterea Supremă. Lumina este continuitatea a toate, este efectul văzut al prezentului continuu în care există Fiinţa lui Dumnezeu. De aceea, Iisus Hristos, a treia Persoană a lui Dumnezeu, este Lumina Lumii.

Lumina Lumii este continuitatea a toate; doar prin Iubire/Lumină se poate produce continuitatea a tot ce există. Cea mai înaltă jertfă de lumină a lui Iisus Hristos, a fost moartea pe cruce. Prin moartea Sa pe cruce, Lumina a devenit Viaţă pe toată suprafaţa pământului, împregnându-se în tot ce există.

Deşi a pătruns în cosmos pe la periferie (din exterior), prin acel loc denumit steaua magilor, Iisus Hristos a devenit Centrul Universului datorită jertfei pe cruce. Iisus Hristos este Stăpânul Timpului. El este Purtătorul Cheilor Timpului, datorită faptului că Fiinţa Sa se află într-o continuă nemişcare. Aflându-se într-o continuă nemişcare, în prezentul continuu, imuabil în Esenţa sa divină, Iisus Hristos poate controla Timpul, care este mişcare.

 

6.

CRISTIAN GĂNESCU

JOCURILE SORŢII

202 pag

13

 În perioada 1999-2006 autorul acestei cărţi a realizat, pe baza dezvăluirilor clarvăzătorului EUGEN NICOLAE GÎSCĂ, un ciclu format din cinci cărţi, ciclu intitulat „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„.

Cele cinci cărţi ale ciclului au apărut în perioada 2001-2006, după cum urmează: FORŢĂ CONTRA FORŢĂ (data apariţiei primei ediţii: 2001; a doua ediţie a apărut în 2006),; OMUL ÎN AFARA TRUPULUI (2004); MARELE MISTER – OMUL CETĂŢEAN AL COSMOSULUI (2004); ÎN FAŢA ETERNITĂŢII (2005); KOSMOS (2005). După cum se poate remarca, întregul ciclu de cărţi bazat pe dezvăluirile clarvăzătorului EUGEN NICOLAE GÎSCĂ este denumit după titlul primei cărţi a ciclului: „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„.

Colaborarea autorului acestei cărţi cu EUGEN NICOLAE GÎSCĂ a încetat în anul 2006. În anul 2006, Eugen Nicolae Gîscă s-a mutat din Craiova, oraşul natal, în oraşul Botoşani. În perioada cuprinsă între anul 2006 şi anul 2013, autorul acestei cărţi, care a rămas în oraşul Craiova, s-a depărtat din diferite motive de subiectul prezentat în aceste cărţi, pentru a se dedica altor activităţi. În anul 2013, pentru autorul acestor rânduri a apărut necesitatea reeditării cărţilor din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„.

Această necesitate s-a datorat în primul rând unui imbold interior al autorului care, după o perioadă lungă de „amnezie”, şi-a „amintit” de cărţile din acest ciclu. În al doilea rând s-a datorat, pe de-o parte, sugestiilor primite din partea unor prieteni apropiaţi, iar de altă parte s-a datorat, în egală măsură, sugestiilor unor cititori. Autorul acestor rânduri a fost uimit de faptul că mulţi cititori, fie prin prin e-mail-uri, fie telefonic, şi-au exprimat dorinţa de a le fi furnizate cărţile din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„, care se epuizaseră demult. Acestea au fost motivele ce au generat reeditarea cărţilor din acest ciclu.

Aşa s-a făcut că, într-o bună dimineaţă din vara anului 2013, mai precis pe data de 1 august 2013, autorul acestor rânduri s-a trezit din somn dis-de-dimineaţă cu un puternic imbold interior de a reedita cărţile, astfel încât s-a aşezat la masa de lucru. Mai trebuie spus că, în contextul pregătirii cărţilor pentru reeditare, autorul acestor rânduri a ajuns la concluzia, poate subiectivă, că este necesară o revizuire a celor cinci cărţi din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„, adică o elaborare a unei noi ediţii – ediţia a doua. Faţă de prima ediţie nu sunt diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul şi informaţiile prezentate, ci în ceea ce priveşte forma de prezentare; ediţia a doua a celor cinci cărţi din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” este mult mai concisă şi mai adaptată mentalităţii oamenilor vremurilor acestora.

Mai mult decât atât, autorul acestor rânduri a ascultat sugestiile unor prieteni apropiaţi care, interesaţi de subiect, au dorit un material care să prezinte, în mod global şi cât se poate de succint, toate temele şi informaţiile prezentate în ciclul de cărţi „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„. Luând în considerare în modul cel mai serios o astfel de sugestie, autorul acestor rânduri s-a pus pe treabă şi a realizat o sinteză-compilaţie de mari dimensiuni a ciclului de cărţi „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„. Această sinteză-compilaţie de mari dimensiuni a fost intitulată „TRIUMFUL LUMINII„.

În timp ce lucra la această sinteză-compilaţie de mari dimensiuni, autorul acestor rânduri şi-a amintit şi faptul că, în perioada colaborării cu EUGEN NICOLAE GÎSCĂ (între anul 1999 şi anul 2006), a scris mai multe capitole care nu au fost incluse, din diferite motive, în cele cinci cărţi ale ciclului „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„. Tocmai pentru ca să nu se piardă în uitare, aceste capitole au fost finisate de-a lungul anului 2013 şi au fost reunite în prezenta carte, JOCURILE SORŢII – VIAŢA ŞI MOARTEA. (CRISTIAN GĂNESCU)

 

7.

CRISTIAN GĂNESCU

TRIUMFUL LUMINII

682 pag

15

Prezenta carte, intitulată TRIUMFUL LUMINII a fost realizată în urma unui imbold interior al autorului, dar şi – mai ales – la sugestia unor prieteni-cititori care, interesaţi de subiect, au dorit un material care să prezinte, în mod global, toate temele şi informaţiile prezentate în ciclul de cărţi FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. Deşi, potrivit proiectului iniţial, autorul a dorit ca TRIUMFUL LUMINII să fie doar o sinteză a ciclului de cărţi FORŢĂ CONTRA FORŢĂ, ulterior proiectul a suferit modificări semnificative. Pe de-o parte, într-adevăr, se poate afirma fără teama de a greşi că lucrarea prezentă, TRIUMFUL LUMINII, este o sinteză a celor cinci volume din ciclul de cărţi FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. Pe de altă parte însă, TRIUMFUL LUMINII este mult mai mult decât o sinteză. În TRIUMFUL LUMINII apar capitole noi, care n-au incluse în cele cinci cărţi ale ciclului. Deşi aceste capitole nu au fost incluse în cinci cărţi ale ciclului, pentru a nu se pierde în uitare, aceste capitole au fost incluse în TRIUMFUL LUMINII. TRIUMFUL LUMINII se doreşte a fi, în primul rând, un ghid care să prezinte cititorilor temele fundamentale ale unei concepţii spirituale bazate pe clarvedere. Clarvăzătorul este, fireşte, EUGEN NICOLAE GÎSCĂ, ale cărui dezvăluiri au reprezentat temelia celor cinci volume ale ciclului FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. În acest context, trebuie menţionat şi faptul că, fiind vorba despre o sinteză de mare întindere ce are la bază cărţile menţionate, unele subiecte par a se repeta. Pe de-o parte, am ales varianta repetării unor subiecte, pentru a nu strica logica expunerii. De cealaltă parte, trebuie spus că subiectele doar par a se repeta, dar nu se repetă întocmai. La fiecare repetare a unui subiect fie sunt aduse informaţii noi, fie perspectiva este îmbunătăţită. Multe subiecte sunt atât de complexe, încât nu este posibilă o prezentare completă încă de la prima lor menţionare, motiv pentru care am ales varianta prezentării lor în mod gradual – aşa cum au fost prezentate de-a lungul cărţilor din ciclul FORŢĂ CONTRA FORŢĂ. (CRISTIAN GĂNESCU)

Datorită unor motive editoriale, cartea TRIUMFUL LUMINII a fost împărţită în două volume.

♣ ♣ ♣

AICI SE ÎNCHEIE CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ”,

BAZAT PE DEZVĂLUIRILE CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

♣ ♣ ♣