REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU – “CINE ESTE ASEMENEA ŢIE ?”

AEGYPTIACA REÎNTOARCEREA LA ADEVĂRATUL DUMNEZEU “CINE ESTE ASEMENEA ŢIE ?”   Premisa fundamentală a concepţiei spiritualist-ezoterice este că universul este creaţia Unicului Dumnezeu. Dumnezeu este creatorul cerurilor şi al pământului. Acesta este prima paradigmă şi Adevărul Suprem. Întrebarea care, cu deplină îndreptăţire trebuie să fie pusă în cazul de faţă este dacă vechii contactori, iniţiaţi şi mitografi egipteni l-au cunoscut sau nu pe Adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului. Evident, răspunsul la această întrebare nu poate pleca decât de la definirea exactă a Identităţii Adevăratului Dumnezeu. În ziua de astăzi, foarte mulţi oameni vorbesc într-un mod destul de general şi de vag despre Dumnezeu, fără a-I defini cu claritate identitatea. Pentru unii oameni, Dumnezeu este Conştiinţa Cosmică, pentru alţii Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 6 – DEZNODĂMÂNTUL

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT:   DEZNODĂMÂNTUL     Datele fragmentare şi, cel mai adesea, contradictorii permit reconstituirea numai în linii mari a istoriei vieţii lui Ahnaton şi a frumoasei sale soţii, Nefertiti. Ahnaton a avut cu Nefertiti şase fiice, deşi mulţi egiptologi îi refuză paternitatea a cel puţin patru fiice. Prima fiică, Meritaton s-a născut în 1362 înainte de Iisus Hristos; a doua fiică, Machetaton s-a născut un an mai tărziu. A treia fiică, Anhesenpaton, s-a născut în 1360, a patra fiică, Neferneruaton, s-a născut în 1358; a cincea fiică, Nefer-neferu-re, s-a născut în 1355, iar a şasea fiică, Setrepene-re, s-a născut în 1353 înainte de Iisus Hristos. Dintre cele şase fiice, doar patru mai erau în Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 5 – MODELUL ANDROGINULUI

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: MODELUL ANDROGINULUI   Domnia lui Ahnaton a durat 17 ani. În mare, istoria domniei sale este cunoscută datorită descoperirilor arheologice de la Tell-el Amarna, locul unde, cândva, se întindea impozantul oraş Akhetaton. Totuşi, există numeroase amănunte care nu se leagă şi care încă dau bătaie de cap egiptologilor. Un amănunt, aparent nesemnificativ, poate arunca o lumină diferită asupra personalităţii complexe şi misterioase a lui Ahnaton: cronologia faraonilor furnizată de scriitorii antici nu concordă cu datele furnizate de cercetătorii moderni. Este frapantă, în acest sens, nepotrivirea dintre datele egiptologiei moderne şi datele furnizate de trei istorici antici: Joseph Flavius, Sextus Iulius Africanul şi Eusebiu. Cei trei istorici antici îi acordă lui Ahnaton o domnie Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 4 – ATON, SINGURUL ZEU

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: ATON, SINGURUL ZEU   Ridicarea lui Aton la rangul de zeu suprem nu poate fi separată de personalitatea lui Ahnaton. Comentând caracterul zeului Aton, arheologul britanic T.E Peet, sintetizând într-un fel poziţia savanţilor moderni asupra acestul subiect, spunea următoarele: „Aceasta este o temă despre care s-au spus şi s-au scris o grămadă de prostii, mai cu seamă că s-a dat cale liberă romantismului şi fanteziei în această cercetare. În formele exterioare de apariţie a zeului nu există cu siguranţă nimic, care să facă verosimilă credinţa atât de des afirmată, că Aton n-ar fi discul solar în sensul fizic, ci „forţa” de după acesta. Se poate, dimpotrivă, spune că nici un zeu egiptean n-a Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 3 – NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE”

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: NEFERTITI: “FRUMOASA CARE IATĂ, VINE”   Unii cercetători contemporani tratează evenimentele petrecute între anii 1360 – 1345 înainte de Iisus Hristos ca pe o telenovelă, atribuind unor personaje secundare un rol mai important decât cel pe care l-au avut. Astfel, într-o lucrare devenită celebră, cercetătorul francez Philipp Vandenberg, îndrăgostit de chipul reginei Nefertiti, îi atribuie soţiei lui Ahnaton nu numai iniţiativa reformei religioase de factură monoteistă, dar şi o importanţă decisivă în desfăşurarea evenimentelor. (30) Unul din motivele unei astfel de abordări istorice îl constituie boala faraonului Ahnaton, devenită tot mai vizibilă începând cu al 17-lea an de viaţă. Începând cu anul 1359 înainte de Iisus Hristos, picturile care-l reprezintă pe Ahnaton prezintă Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 2 – AHNATON, FARAONUL ERETIC

 O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT   AHNATON, FARAONUL ERETIC   Faraonul care a făcut primul pas spre introducerea oficială a cultului lui Aton, chiar dacă acest pas a fost timid, a fost Amenofis al III-lea, supranumit Magnificul. (62) Născut în 1409 înainte de Iisus Hristos, Amenofis al III-lea a fost urmaşul direct al lui Thutmosis al IV-lea. Deşi nu era o epocă de cuceriri, Amenofis al III-lea a ţinut în frâu, o lungă perioadă a domniei sale, uriaşul imperiu, ducând o politică fermă, destul de complicată şi, de multe ori, subtilă, pentru a asigura menţinerea sub hegemonie egipteană a teritoriilor cucerite de înaintaşii săi. Ajuns în pragul bătrâneţii, Amenofis al III-lea, supus unor presiuni tot mai mari din Read More …

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT: 1 -AHNATON ŞI NEFERTITI

O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN VECHIUL EGIPT AHNATON ŞI NEFERTITI             La sfârşitul dinastiei a IV-a, către anul 2260 înainte de Iisus Hristos, sub cel mai longeviv faraon cunoscut în istorie, Pepi al II-lea, care a trăit nu mai puţin de nouăzeci de ani, instituţiile specifice statului egiptean s-au prăbuşit. Pretenţiile tot mai mari ale preoţilor şi ale nobililor au determinat o răsturnare socială de mari proporţii, ceea ce a determinat o criză de conştiinţă la nivelul întregului popor. Abia către 2160 înainte de Iisus Hristos, unitatea statală a fost reconstituită. Faraonul Amenemhat I, apoi Sesostris al III-lea au restaurat sistemul administrativ şi au reuşit, printr-o politică de cuceriri, de expediţii în est şi în sud, de schimburi comerciale Read More …

AEGYPTIACA – ISTORIA ÎNCEPE CU MENES ?

AEGYPTIACA – ISTORIA ÎNCEPE CU MENES ?   Istoria, ca ştiinţă, nu se poate baza decât pe documente. Documentele istorice pot fi de două feluri: vestigii arheologice şi mărturii scrise. Vestigiile arheologice sunt, evident, cele mai veridice. În schimb, mărturiile scrise, cele mai preţuite de istoriografie, reflectă, din păcate, o perioadă târzie a evoluţiei societăţii omeneşti, acoperind un spectru foarte redus de evenimente ale trecutului. Pe de altă parte, este evident că mărturiile scrise nu pot fi, mai mult sau mai puţin, decât subiective. „Istoria, afirma scriitorul român Victor Kernbach, este o etapă târzie din existenţa omenirii şi un şir discontinuu de fapte pe care le cunoaştem retrospectiv numai dacă fiecare deosebit şi mai multe împreună au izbutit să se Read More …