AEGYPTIACA – “KHEPERKERA”, CHIPUL VIU AL ZEULUI

AEGYPTIACA – “KHEPERKERA”, CHIPUL VIU AL ZEULUI Faraonii Egiptului, consideraţi fii ai zeilor – în special ai lui Ra -, au fost pregătiţi încă din copilărie să îndeplinească o dublă funcţie – cea de rege şi cea de mare preot. Ei au devenit astfel “mandatarii” zeilor în lumea oamenilor; de aceea, prerogativele regale au fost transmise ereditar prin investire şi consacrare într-o succesiune neîntreruptă. Primul faraon care a fost considerat “fiul lui Ra” a fost Menes, care a domnit la începutul Erei astrologice a Taurului. Chiar dacă mulţi egiptologi moderni se îndoiesc de existenţa istorică a lui Menes, mulţi cercetători lipsiţi de prejudecăţi au încercat să soluţioneze această problemă spinoasă, nesoluţionată complet de concepţia materialistă şi să accepte fără rezerve Read More …

AEGYPTIACA – TEMPLELE, PREOŢII, CULTUL

AEGYPTIACA – TEMPLELE, PREOŢII, CULTUL   Pentru concepţia materialistă, eminamente profană, lumea este compusă din fragmente disparate. Ea nu este o lume în adevăratul sens al cuvântului, nu este o unitate, un cosmos, ci mai degrabă este un univers “sfărâmat”. Spaţiul, spunea cândva Mircea Eliade, nu este omogen; în vastitatea sa, el cuprinde numeroase zone sacre, diferite calitativ de zonele profane. Dacă spaţiul obişnuit, profan, reprezintă o întindere informă, fără calităţi speciale, în schimb, zonele sacre reprezintă inserţii ale “numinosului” în lume. (31) Evoluţia lumii, erau de părere vechii specialişti ai conectării şi iniţiaţi, se produce dinspre haos spre cosmos, dinspre adharma (dezordine) spre dharma (ordine), dinspre nediferenţiat spre diferenţiat. Spaţiul obişnuit, spaţiul profan, reprezintă haosul, iar spaţiul sacru reprezintă Read More …

AEGYPTIACA – MAGIA, VRĂJITORIA ŞI PRACTICILE DIVINATORII

AEGYPTIACA – MAGIA, VRĂJITORIA ŞI PRACTICILE DIVINATORII Întreaga cultură spirituală a vechilor egipteni era suprasaturată de magie, de lucrări magice sau vrăjitoreşti sau de folosirea, în cele mai diferite scopuri, a puterilor conferite de tehnicile iniţiatice. Vechii specialişti ai conectării afirmau că la baza tuturor lucrărilor magice se afla o forţă obiectivă, un fel de fluid universal, numit Hike. Ulterior, Hike a fost personificat printr-un zeu. Termenul Hike, folosit de vechii egipteni, poate fi omologat cu termenul folosit încă din Evul Mediu, de “Lumină astrală”, “Liqour Vitae” sau “Anima Mundi”. Toţi magicienii şi vrăjitorii Egiptului antic aveau convingerea fermă că, prin mijlocirea ritualurilor magice, puteau acţiona direct asupra energiei Hike. Hike era considerată a fi liantul dintre lumea oamenilor şi Read More …

AEGYPTIACA – TIMPUL CICLIC ŞI LEGEA CICLULUI ENTROPIC

AEGYPTIACA – TIMPUL CICLIC ŞI LEGEA CICLULUI ENTROPIC   Există numeroase elemente comune între concepţia spiritualist-ezoterică ale cărei paradigme au fost schiţate la începutul lucrării şi concepţia mitică. În acest context, este lesne de înţeles că folosirea unor concepţii aparent diferite, provenite din diverse arii geografice, culturale şi istorice, situate uneori la antipozi, poate arunca o lumină nouă şi, de cele multe ori, clarificatoare asupra temelor aflate în discuţie. Din acest punct de vedere devine limpede că înţelegerea documentelor arhaice egiptene cu ajutorul concepţiei spiritualist-ezoterice, precum şi cu ajutorul documentelor provenite din alte arealuri – sumeriene, hinduse, ebraice sau creştine -, sau cu ajutorul concepţiilor ştiinţifice moderne, nu are de ce să fie dăunătoare, ci dimpotrivă, edificatoare şi întregitoare. Numai Read More …

AEGYPTIACA – “PIROMIS”, SPIRITELE MORŢILOR

AEGYPTIACA – “PIROMIS”, SPIRITELE MORŢILOR          Dacă ar fi să ne luăm după simbolismul zodiacului pictat pe pereţii templului Zeiţei Hathor de la Dendera, civilizaţia care a existat în perioada denumită Tep Zepi are o vechime de cel puţin 90000 de ani; ea s-a încheiat acum aproximativ 12000 de ani. În această perioadă de timp, desemnată de vechii egipteni prin expresia Tep Zepi, pe pământ s-au manifestat „zeii cu chipuri umane”, despre care vechile scrieri afirmă că au domnit asupra oamenilor. Ultimul dintre zeii cu chipuri de oameni a fost, în opinia vechilor mitografi Horus, fiul lui Osiris, pe care grecii l-au identificat cu zeul Apollo. Horus, după ce l-a răsturnat de la putere pe Typhon, a fost cel Read More …

AEGYPTIACA – “TEP ZEPI”: EVUL DE AUR

  AEGYPTIACA – “TEP ZEPI”: EVUL DE AUR Dacă pentru istoriografia modernă, evoluţia umanităţii se desfăşoară liniar, de la simplu la complex, pentru concepţia ezoterică istoria se desfăşoară în cicluri succesive. Ceea ce numim astăzi „istoria umanităţii” reprezintă numai faţa văzută a unui aisberg uriaş, a cărui parte nevăzută pare să întreacă în insolit şi în fabulos chiar şi imaginaţia cea mai înflăcărată. Cronologia dinastiilor egiptene este bazată pe cercetări şi pe date disparate care, puse cap la cap, au dat ceea ce se ştie astăzi. Deşi opinia unanimă a istoriografiei îl creditează pe Menes ca fiind întemeietorul statului egiptean, descoperiri recente par să contrazică acest fapt. În Egiptul de Sus, lângă Hierakopolis, a fost descoperită o măciucă de calcar Read More …

AEGYPTIACA – CARTEA DESPRE AMDUAT

AEGYPTIACA – CARTEA DESPRE AMDUAT   Una dintre cele mai importante scrieri egiptene cu privire la structura ortoexistenţială a cosmosului este străvechea Carte despre Amduat. Cea mai completă variantă a Cărţii despre Amduat se află zugrăvită pe pereţii mormântului faraonului Thutmosis al III-lea. Cartea despre Amduat, numită impropriu carte, descrie sub formă de imagini pictate – un fel de benzi desenate uneori pictografic, alteori hieroglific – peripeţiile zeului Ra de-a lungul celor douăsprezece „ore” ale nopţii prin regiunea Amduat, dincolo de “orizontul de apus”. Amduatul, lumea de dincolo, cuprindea, în viziunea vechilor iniţiaţi egipteni, douăsprezece „ore” sau, mai precis, douăsprezece regiuni. Amduat-ul era, aşadar, măsurabil doar din punct de vedere temporal, începând din momentul apunerii Soarelui, până în momentul răsăritului. Read More …

AEGYPTIACA -MAAT, ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA

  AEGYPTIACA –MAAT, ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA   Pentru vechii egipteni, ideea de „lume” semnifica altceva decât pentru oamenii din ziua de astăzi. În mod generic, termenul de „lume” are conotaţii diferite, în funcţie de perspectivă. De exemplu, pentru un creştin cuvântul „lume” conectează automat o serie de idei, precum: Dumnezeu, facerea lumii în şapte zile, istoria lui Adam, căderea în păcat sau promisiunea mântuirii. Pentru un chimist sau pentru un fizician, lumea nu poate fi înţeleasă decât din perspectiva combinaţiilor substanţelor chimice şi a legilor naturii cunoscute până în prezent, iar pentru un astronom, „lumea” înseamnă cerul înstelat, format din metagalaxii, galaxii, sisteme solare, care se mişcă în spaţiu după anumite legi. Pentru un înţelept indian, lumea este maya, iluzie Read More …

AEGYPTIACA – PRIMORDIUM: SOARELE COPIL

AEGYPTIACA – PRIMORDIUM: SOARELE COPIL   De-a lungul istoriei Egiptului, fiecare şcoală teologică şi fiecare confrerie sacerdotală a căutat să-şi impună propria sa concepţie cosmogonică. Prin acest act, şcolile teologice, confreriile sacerdotale sau consiliile administrative ale templelor încercau să promoveze propriul zeu la gradul de zeu universal. Din acest motiv au existat mai multe variante cosmogonice egiptene. În esenţă, după majoritatea scrierilor egiptene, la originea universului se afla Nun, starea virtuală dinaintea creaţiei, simbolizată prin apele primordiale şi reprezentată grafic prin hieroglifa NW. Nun, apele primordiale erau înconjurate de Tenebre – Keku. Nun simbolizau, de fapt, haosul, starea sau, mai corect spus, non-starea dinaintea creaţiei lumii. Nun, după textele egiptene, nu era o formă sau o suprafaţă, ci o esenţă Read More …

AEGYPTIACA -HIEROGLIFA “NTR”

AEGYPTIACA –HIEROGLIFA “NTR”   Aşadar, specialiştii conectării, mitografii şi iniţiaţii vechiului Egipt erau conştienţi de existenţa unei categorii distincte de fiinţe spirituale pe care le desemnau prin hieroglifa n t r – zeu -, iar vestigiile materiale ce au parvenit până în zilele noastre demonstrează cu prisosinţă acest aspect. Specialiştii conectării, mitografii şi iniţiaţii vechiului Egipt nu erau naivi sau ignoranţi, aşa cum presupune concepţia materialistă actuală, ci erau fiinţe suficient de mature şi de avansate din punct de vedere intelectual pentru a vorbi în cunoştinţă de cauză atunci când se refereau la zei. Ei clasificau zeii într-o vastă organigramă, care a primit numele generic de Panteon.  Panteonul egiptean era structurat atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Fiecare zeu Read More …

CORPUS HERMETICUM

AEGYPTIACA – CORPUS HERMETICUM   Actul de deces al cultului lui Osiris-Apis devenit Serapis s-a produs la sfârşitul secolului al patrulea după Iisus Hristos, când a avut loc incendierea Serapeum-ului din oraşul egiptean Alexandria, a statuii colosale a lui Serapis, construită de faraonul Ptolemeu Soter şi a faimoasei biblioteci. Prin incendierea colosalelor statui şi, mai ales, a faimoasei biblioteci din Alexandria, se încheia o epocă care a avut gloria ei. În ultima perioadă a istoriei Egiptului faraonic, idolatria ieftină, adorarea taurilor, a pisicilor şi a crocodililor, paralel cu răspândirea unor forme aberante de magie, a pus stăpânire pe minţile şi pe sufletele tot mai înceţoşate ale celor ce trăiau în văile mănoase ale Nilului. Atunci când principalele instituţii ale statului Read More …

AEGYPTIACA – CARTEA MORŢILOR ŞI INIŢIEREA

AEGYPTIACA AEGYPTIACA – CARTEA MORŢILOR ŞI INIŢIEREA   Spiritul vechilor scrieri egiptene este încă inaccesibil, deşi mai toate textele importante au fost traduse în principalele limbi moderne. Una dintre aceste scrieri enigmatice şi inaccesibile este Cartea egipteană a morţilor. Cartea egipteană a morţilor (“Cartea pentru ieşire la lumina zilei”) rămâne una din cele mai enigmatice lucrări care au străbătut timpurile până în zilele noastre. În epoca actuală, mulţi cercetători vorbesc despre Cartea egipteană a morţilor ca despre “un amestec eterogen de speculaţii pseudometafizice, de ritualuri magice, formule, procedee catartice dispuse neîngrijit, într-o ordine incoerentă”. Trebuie însă evitate, după cum remarca scriitorul francez Jean M. Riviere, analize superficiale care privesc cu dispreţ forme de gândire arhaice. “Nu gramatica este cea care Read More …

AEGYPTIACA – “MOARTEA ÎL VA DOBORÎ CU ARIPILE EI PE CEL CE VA PROFANA…”

AEGYPTIACA – “MOARTEA ÎL VA DOBORÎ CU ARIPILE EI PE CEL CE VA PROFANA…” Pentru a explica evenimentele tragice ce au urmat deschiderii mormântului faraonului Tutankhamon, majoritatea comentatorilor au folosit termenul de “blestem”. Este de la sine înţeles că termenul de “blestem”, în sensul folosit în zilele noastre, nu poate fi aplicat, în sens restrâns, evenimentelor petrecute cu ocazia deschiderii mormântului lui Tutankhamon. Termenul de “blestem” implică acţiunea conştientă din partea cuiva. La fel, sintagma “răzbunarea faraonului”, folosită foarte des în media, pare să fie la fel de improprie. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că nu toate decesele survenite în perioda imediat următoare deschiderii mormântului pot fi atribuite “blestemului”, la fel cum teoria “coincidenţelor întâmpătoare” nu Read More …

AEGYPTIACA -VALEA REGILOR: MORMÂNTUL LUI TUTANKHAMON

AEGYPTIACA –VALEA REGILOR: MORMÂNTUL LUI TUTANKHAMON Dacă, iniţial, descoperirile de pe teritoriul vechiului Egipt din ultimii ani ai secolului al XIX-lea şi din primii ani ai secolului XX au dat aripi arheologilor, perioada următoare a adus un val de insatisfacţie, întrucât descoperirile erau tot mai sărace şi mai nesemnificative. Ţinta principală a tuturor arheologilor era, fireşte, Valea Regilor – necropola unde au fost înmormântaţi majoritatea faraonilor. La sfârşitul primei decade a secolului al XX-lea arheologii erau din ce în ce mai conştienţi de faptul că hoţii şi profanatorii de morminte, care lucraseră cu sârg douăzeci-treizeci de secole, îşi făcuseră meseria ireproşabil, nelăsând nimic demn de luat în seamă. Bogăţiile trecutului şi documentele arheologice, căutate cu atâta efort, se risipiseră în Read More …

AEGYPTIACA – KHAIBIT – FANTOMA

AEGYPTIACA – KHAIBIT – FANTOMA   Procesul îndelungat şi, desigur, costisitor al mumificării nu avea drept scop resuscitarea ulterioară a trupului mumificat, aşa cum sunt înclinaţi să creadă unii istorici moderni, care în cel mai bun caz îi acuză pe vechii egipteni de naivitate. Evident, şi pentru vechii egipteni o dată mumificat, trupul, mumia, nu mai avea de jucat nici un rol activ. El nu avea cum să mai fie reînviat vreodată, ci avea să servească doar ca suport material pentru activităţile ulterioare ale sufletului. Întrucât viaţa terestră înseamnă entropie, adică tendinţa spre dezintegrare a tuturor sistemelor vii, mumiile rămâneau sisteme energetice deschise, care se opuneau entropiei universale. Concepţia spiritualist-ezoterică modernă consideră că, imediat după moartea trupului, sufletul şi corpurile Read More …

AEGYPTIACA – PSYCHOSTASIA, CÂNTĂRIREA INIMII

AEGYPTIACA – PSYCHOSTASIA, CÂNTĂRIREA INIMII Ultimul act al unei înmormântări în vechiul Egipt, ceremonia „deschiderii gurii” era urmată, în epoca tardivă, de punerea unui ban – obol sau ort – în gura defunctului. Istoricul Diodor din Sicilia afirma că obolul sau ortul era pus în gura defunctului pentru ca acesta să plătească barcagiului care-l transporta cu luntrea pe celălalt tărâm. Ceremonia deschiderii gurii se efectua şi statuilor zeilor, fiind cel mai important procedeu magic prin care sufletul Ba al unui zeu era invocat să ocupe o statuie şi să se manifeste în lumea fizică. În cazul defuncţilor, ceremonia deschiderii gurii, în afara faptului că permitea sufletului să părăsească trupul, permitea şi transferarea conştiinţei terestre, a memoriei şi a individualităţii la Read More …

AEGYPTIACA – “CASA CEA PURĂ A VEŞNICIEI”

AEGYPTIACA – “CASA CEA PURĂ A VEŞNICIEI” Dimineaţa devreme, imediat după ce Aton, discul solar, reflectare vizibilă a lui Ra, se arătase la orizont, luminând blând dunele nisipoase din împrejurimile Thebei, cortegiul funerar al faraonului defunct se punea în mişcare. Tot poporul se adunase de-a lungul Căii Soarelui din Theba, strada principală care, urmând drumul lui Ra în barca solară, străbătea oraşul de la est la vest. La trecerea cortegiului funerar, bărbaţi şi femei se prosternau cu faţa la pământ, aruncându-şi nisip sau cenuşă pe cap sau sfâşiindu-şi hainele. Femeile îşi dezgoleau sânii, ţipând şi jelind, sfredelindu-şi carnea cu unghiile. Era un spectacol de-a dreptul apocaliptic: trupuri zgâriate din care ţâşnea sângele, ţipete deznădăjduite, sudoarea amestecându-se cu praful drumului ridicat Read More …

AEGYPTIACA – SPIRITUL, A CĂRUI STRĂLUCIRE SUBLIMĂ ESTE ÎNFRICOŞĂTOARE

AEGYPTIACA – SPIRITUL, A CĂRUI STRĂLUCIRE SUBLIMĂ ESTE ÎNFRICOŞĂTOARE Vechii egipteni erau în cunoştinţă de cauză nu numai cu cu privire la existenţa corpului eteric pe care l-au denumit Ka, ci şi cu privire la existenţa sufletului, pe care l-au desemnat prin termenul Ba. În picturile murale de pe morminte, sufletul Ba apare figurat printr-o pasăre cu cap de om şi cu barbă, alături de o lampă mică. Cele mai multe informaţii despre sufletul Ba pot fi găsite în ritualurile legate de mumificare, de înmormântare şi în pasajele care se referă la existenţa omului în lumea de dincolo. Astfel, Textele sarcofagelor afirmă că, datorită ritualurilor de înmormântare, Ba rămâne lângă mumie, păzind-o. Ba poate lua orice înfăţişare doreşte şi poate Read More …

AEGYPTIACA – FIINŢA OMULUI – TRUP, SUFLET, NUME, SPIRIT (HIEROGLIFELE KA; BA, REN, AKH)

AEGYPTIACA – FIINŢA OMULUI – TRUP, SUFLET, NUME, SPIRIT (HIEROGLIFELE KA; BA, REN, AKH) Cheia descifrării vestigiilor trecutului misterios precum şi a mentalităţii vechilor iniţiaţi egipteni rezidă în înţelegerea modului în care aceştia concepeau fiinţa omenească. Fără înţelegerea modului complex în care vechii iniţiaţi egipteni concepeau fiinţa omenească, orice încercare de interpretare are puţine şanse de izbândă, mentalitatea acestora rămânând la fel de enigmatică ca şi până acum. Dacă pentru modul actual de înţelegere, eminamente materialist, omul este format numai din trupul fizic, pentru vechii egipteni lucrurile stăteau cu totul altfel. Astfel, un vechi mit egiptean afirma că oamenii au fost creaţi din “lacrimile lui Ra.” De fapt, „om” şi „lacrimă” erau desemnaţi prin acelaşi cuvânt: „erme„. La fel ca Read More …

AEGYPTIACA – SCRIERILE ESCHATOLOGICE

AEGYPTIACA – SCRIERILE ESCHATOLOGICE   Cele mai importante, dar şi cele mai vechi scrieri eschatologice egiptene sunt Textele piramidelor, care reproduc textele funerare înscrise odinioară pe pereţii piramidelor. Textele piramidelor stau la baza tuturor celorlalte scrieri eschatologice egiptene. Textele piramidelor au fost descoperite de marele egiptolog Auguste Mariette şi publicate de Gaston Maspero. Numărul textelor cuprinse în acest corpus, care reproduce textele funerare înscrise pe pereţii piramidelor şi care datează de la sfârşitul Dinastiei a V-a, nu depăşeşte şapte sute, cuprinzând descântece, formule magice sau catartice care trebuiau rostite pentru faraonul defunct. Ele nu se refereau la toţi oamenii, ci doar la faraoni, care erau consideraţi zei încarnaţi. Textele piramidelor afirmă că numai faraonul avea asigurată o postexistenţă fericită şi Read More …