PALEOASTRONAUTICA (1)

cropped-ALAYA1.jpg

50649988_808793582801253_6949887968379142144_n

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

CINE SUNT „EXTRATEREŞTRII”?

50428425_808790556134889_3807740407735910400_n

PALEOASTRONAUTICA

(1)

50639524_808790629468215_1994765283947970560_o

Boomul mediatic

Efortul contactorilor OZN nu a rămas fără ecou, mai cu seamă că activitatea lor s-a desfăşurat într-o epocă – perioada cuprinsă între începutul deceniului al şaselea şi sfârşitul deceniului al nouălea al secolului XX – în care s-au produs profunde schimbări de mentalitate în toate domeniile.
Simultan cu apariţia noilor tehnologii de vârf, au apărut în domeniul cunoaşterii numeroase concepţii noi. În ştiinţele exacte – fizică, chimie, biologie, astronomie -, la fel ca şi în domeniile umaniste – artă, literatură, muzică -, se poate vorbi de un suflu nou, radical diferit de cel ce se manifestase în epoca de glorie a celui de-al doilea val. În afară de faptul că au apărut ramuri noi ale ştiinţelor vechi, a început să se vorbească tot mai insistent despre o “nouă” fizică, o “nouă” chime, o “nouă” astronomie, la fel cum a început să se vorbească despre o “nouă” muzică, o “nouă” literatură sau o “nouă” politică. Tot ce se ştia anterior despre cosmos, istorie şi om a fost iarăşi adus în faţa conştiinţelor oamenilor, rediscutat, reanalizat şi reinterpretat în lumina noilor descoperiri. Evident, o parte destul de însemnată din noile concepţii au rămas tributare mentalităţii celui de-al doilea val – realismului industrial -, în timp ce altele încă reprezentau un amalgam format din concepţii vechi şi noi. Printre acestea din urmă se situează concepţia paleoastronautică.

Concepţia paleoastronautică este una din marile sfidări aduse realismului industrial. Paleoastronautica reprezintă o sfidare adusă concepţiilor apărute anterior atât datorită ideilor postulate, cât şi datorită faptului că a modificat opiniile multor oameni de pe planetă într-un răstimp extrem de scurt. Printr-o simplă trăsătură de condei – de fapt, printr-un artificiu ideatic -, paleoastronautica a repus în discuţie tot ce se ştia cu privire la cosmos, istorie şi om. Rămâne însă de văzut dacă paleoastronautica reprezintă o cale autentică a cunoaşterii – un zeitgeist în adevăratul sens al cuvântului – ori dacă reprezintă doar un mic val, printre atâtea altele. Căci, toată lumea ştie: ce e val, ca valul trece.

Boom-ul concepţiei paleoastronautice a corespuns unei epoci de mare avânt industrial şi tehnologic, care a avut loc în ultimile trei decenii ale secolului XX. Ambiţioasele programe americane şi sovietice de cucerire a spaţiului cosmic (Apollo şi Soiuz), apariţia calculatoarelor, răspândirea bunurilor de larg consum ce permit accesul rapid la informaţie – în primul rând, cele rezultate de noua tehnologie de vârf, din ce în ce mai miniaturizată: televizoarele, aparatele de radio, calculatoarele din primele generaţii – au creat premisele unui salt calitativ în mentalitatea oamenilor. La toate acestea şi-au adus contribuţia, aşa cum a fost menţionat, şi relatările insolite ale contactorilor OZN, inclusiv ale “răpiţilor”, care au găsit astfel un teren propice pentru a-şi prezenta opiniile. Media a fost astfel invadată de fotografii ce prezentau OZN-uri sau de relatări ale contactorilor ce-şi relatau experienţele. Tocmai pe acest fundal şi-a făcut apariţia zeitgeist-ul denumit paleoastronautică. La început, ca la orice început, paleoastronautica şi-a făcut loc în conştiinţa oamenilor destul de timid, fiind privită mai mult ca o bizarerie. Apoi a evoluat din ce în ce mai îndrăzneţ, pentru ca la sfârşitul deceniului al şaselea al secolului XX, printr-un boom mediatic, să se impună definitiv în faţa opiniei publice mondiale. Lucrarea care a provocat boomul mediatic a fost, fără nici o îndoială, apariţia lucrării scriitorului elveţian Erich von Däniken: Aminitiri despre viitor.

Desigur, înaintea sau paralel cu apariţia lucrării lui Erich von Däniken, numeroşi autori – mulţi de prestigiu – au creat un cadru teoretic general. Printre aceştia se cuvin amintiţi Charles Fort, Louis Powles, Jaques Bergier, M. M. Agrest, Carl Sagan, Robert Charroux. Totuşi, meritul cel mare i-a revenit lui Erich von Däniken, care, printr-o amplă campanie mediatică, a reuşit să-şi impună ideile.
Cartea Aminitiri despre viitor a lui Erich von Däniken, a prezentat pentru prima oară o concepţie unitară şi coerentă, iar punctele principale de referinţă dezbătute au fost rapid reluate şi amplificate de mass media. Filmul omonim, prezentat pe toate continentele, a amplificat mesajul ideatic al cărţii. Efectul a fost impresionant: într-un răstimp ce nu depăşeşte zece ani, concepţia prezentată de Erich von Däniken a fost adoptată de un mare număr de oameni. Într-un răstimp extrem de scurt, pentru foarte mulţi oameni concepţia paleoastronautică a devenit un veritabil zeitgeist, fiind adoptată în special de cei care nu s-au putut mulţumi cu ceea ce le-a oferit concepţia realismului industrial. Fireşte, adoptarea s-a produs în condiţiile în care realismul tehno, noua concepţie a celui de-al treilea val, nu-şi definitivase pe deplin liniile directoare şi era relativ inaccesibilă publicului larg.

Pământul este vizitat, mai mult sau mai puţin discret, de reprezentanţii unei (unor) civilizaţii extraterestre, îmbarcaţi pe nave interplanetare – Obiectele Zburătoare Neidentificate. Aceasta este teza fundamentală a paleoastronauticii, prezentată în cartea Amintiri despre viitor a lui Erich von Däniken, care apoi a fost preluată, adaptată şi îmbogăţită de o mulţime de autori. Teza fundamentală a paleoastronauticii este urmată, logic, de o a doua: extratereştrii nu ne vizitează astăzi pentru prima oară, ci sunt prezenţi, cu intermitenţe, din cele mai vechi timpuri ale existenţei umanităţii pe Terra.

Pentru demonstrarea acestor teze fundamentale există cel puţin două categorii majore de argumente. Prima categorie a argumentelor, pe care paleoastronautica le consideră indubitabile, este legată de apariţia, astăzi, pe cerul planetei a OZN-urilor. Aceste apariţii, din ce în ce mai numeroase, observate de numeroşi oameni, nu mai pot fi contrazise de nici o autoritate publică sau de nici un cercetător ocazional – nici chiar de cei care dau încă dovadă de o suspectă rea credinţă. S-au scris sute sau, poate, mii de volume şi sute de mii de articole cu privire la apariţiile OZN-urilor şi la contactele pământenilor – contacte de gradul I, II şi III -, cu fiinţele extraterestre. Fireşte, urmarea logică a primei categorii de argumente prezentate de paleoastronautică este la îndemâna oricui: dacă OZN-urile apar astăzi pe cerul planetei, ele au fost prezente şi în timpurile străvechi. De aceea, a doua categorie de argumente prezentate de concepţia paleoastronautică, devenită zeitgeist cu acte în regulă dacă se poate spune astfel, poate fi descoperită printr-un efort hermeneutic (de interpretare), cercetând trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al umanităţii – mai precis, cercetând documentele mitografice şi istorice, precum şi monumentele memoriale antice ce au străbătut timpurile până astăzi.

Concluzia finală a concepţiei paleoastronauticii devine dintr-o dată foarte clară şi lipsită de orice echivoc: precum în prezent, şi în timpurile ceţoase ale preistoriei Pământul a fost vizitat de fiinţe extraterestre, venite din cosmos cu ajutorul unor nave intergalactice – OZN-urile -, care sunt atât de perfecţionate tehnologic, încât omul actual nu-şi poate face nici cea mai mică idee cu privire la modul lor de funcţionare. Rezultatul activităţii fiinţelor extraterestre poate fi regăsit în construirea unora dintre marile monumente memoriale ale antichităţii.

Totuşi, nu doar momumentele ciclopice ale antichităţii sunt susceptibile de a fi semne ale poposirii extratereştrilor pe Terra, ci însuşi omul. După cum afirmă promotorii paleoastronauticii, omul actual – homo sapiens – este rezultatul unei clonări sau al unei încrucişări (naturale ori artificiale) între fiinţele extraterestre vizitatoare şi strămoşii îndepărtaţi ai omului actual care s-au tras din maimuţe antropoide. Mai mult decât atât, promotorii paleoastronauticii afirmă că la baza tuturor miturilor şi religiilor umanităţii – inclusiv la baza creştinismului – se află activitatea fiinţelor extraterestre ce se deplasează prin intermediul OZN-urilor.

În consecinţă, efortul hermeneutic al promotorilor paleoastronauticii trebuie să aibă drept scop epurarea tuturor vechilor scrieri ale umanităţii de balastul nefolositor al fantasmagoriei mistice şi descifrarea marelui adevăr care, cu siguranţă, se află ascuns printre rânduri.

 

50466347_808790739468204_6322051169468284928_n

FRAGMENTE DIN EXCALIBUR

18119262_303156876782422_3928524765633373259_n