INTRODUCERE ÎN DOCTRINA EZOTERICĂ A TEOZOFILOR

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

DE PRIN LUME ADUNATE

images

RESTITUIRI: „STATELE LUI DZYAN”

(CRISTIAN GĂNESCU PENTRU EDITURA ALAYA)

Planul postării:
1 – Motivaţie; 2- Introducere în filozofia ezoterică a teozofilor; 3 – Stanţele lui Dzyan

1 – Motivaţie: între anii 1985 şi 1988, în plină „epocă de aur” am reuşit să pun mâna pe versiunea franceză a Doctrinei Secrete a Hellenei Balvatsky, prilej cu care am încercat să realizez o primă traducere a Stanţelor lui Dzyan. Totuşi franceza mea „de baltă” m-a cam trădăt, dat fiind faptul că era vorba despre un text filozofic, destul de dificil de citit chiar şi în limba română. Totuşi, pe parcursul a aproape trei ani, am încercat să realizez pentru „uz intern” o traducere a primelor patru volume din Doctrina secretă. M-au interesat în special Stanţele lui Dyzan. Anul trecut, prin septembrie, am avut surpriza să descopăr o primă traducere profesionistă în limba română a Doctrinei secrete realizată de o editură din Bucureşti (Ed. Ganesha). Evident, având la dispoziţie o traducere profesionistă, prima marea preocupare a fost să verific acurateţea propriei mele traduceri realizată cu 30 de ani în urmă. Vechea mea traducere nu este chiar atât de diferită de cea apărută la editura menţionată, deşi în unele fragmente nu prea mi-am dat notă de trecere. În fine, am corectat lacunele traducerii vechi, iar pe baza lor sunt pregătit pentru cei interesaţi să prezint o variantă onorabilă a Stanţelor.
PRECIZEZ CĂ VARIANTA STANTEŢLOR LUI DZYAN PREZENTATĂ ÎN ACESTE POSTĂRI NU ESTE COPIATĂ DUPĂ VARIANTA PROFESIONISTĂ PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ (PENTRU CARE CARE EVIDENT NU AM COPYRIGHTUL), CI ÎMI APARŢINE. RECUNOSC CĂ M-AM SERVIT DE VARIANTA PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ PENTRU A-MI CORECTA ERORILE (CEEA CE NU INTRĂ ÎN CATEGORIA ÎNCĂLCĂRII DREPTURILOR DE AUTOR). SUNT OBLIGAT SĂ FAC ASTFEL DE PRECIZĂRI PENTRU A NU AVEA PROBLEME … PRIETENII ŞTIU DE CE. PRECIZEZ, DEASEMENEA, CĂ TRADUCEREA MEA A FOST FĂCUTĂ DUPĂ EDIŢIA FRANCEZĂ A CĂRŢII „ABREGE DE LA DOCTRINA SECRETĂ” APĂRUTĂ LA PARIS ÎN 1923 (VERSIUNEA ORIGINALĂ A APĂRUT ÎN ANUL 1888).

PS – PENTRU MINE POSTAREA STANŢELOR LUI DZYAN CONSTITUIE O „RESTITUIRE”, DAT FIIND FAPTUL CĂ REVIN ASUPRA ACESTUI TEXT DUPĂ 30 DE ANI.

 

INTRODUCERE ÎN DOCTRINA EZOTERICĂ A TEOZOFILOR

 

Căile tradiţionale de accesare a aspectelor ortoexistenţiale ale cosmosului apărute în occidentul Europei începând cu secolul al XIV-lea, deschise de Christian Rosencrenz şi continuate de Emmanuel Swedenborg sau Jakob Lorber (dar şi de mulţi alţi contactori, cunoscuţi ori necunoscuţi) au avut la bază concepţia creştină.
Acesta este motivul pentru care precursorii occidentali ai teosofiei (Christian Rosencrentz, Emmanuel Swedenborg sau Jakob Lorber) au pus accentul pe conectarea directă la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului în sensul înţelegerii pe cale experimentală a Sfintei Scripturi.
Precursorii teosofiei au fost adânc ancoraţi în realitatea creştină (la fel cum, în felul lor, au fost primii promotori ai realismului industrial: Johhanes Keppler, Nicholaus Copernicus, Galileo Galilei, Isaac Newton, Rene Descartes), astfel că au pus pe primul plan evenimentul unic al întrupării, răstignirii, morţii pe cruce şi învierii lui Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, precursorii teosofiei nu au ieşit din cadrul conceptual al Vechiului şi Noului Testament, confirmând în mod experiemental multe dintre revelaţiile conţinute în acestea. Mai mult decât atât, precursorii occidentali ai teosofiei au stabilit o paradigmă creştină a înţelegerii cosmosului, teozofia devenind astfel un zeitgeist de orientare exclusiv creştină, bazat pe cercetarea experimentală a aspectelor ortoexistenţiale ale cosmosului, omului şi istoriei.

O schimbare majoră în ceea ce priveşte cunoaşterea aspectelor ortoexistenţiale ale cosmosului s-a produs însă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când mai mulţi contactori din acea perioadă au abandonat căile deja creionate de precursorii teosofiei, precum Christian Rosencrenz, Emmanuel Swedenborg sau Jakob Lorber, pentru a deschide altele. Noile căi au fost deschise în urma întâlnirii Orientului cu Occidentul, care s-a produs mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XIX-lea, când străvechile opere literare, filozofice şi religioase ale Indiei, precum Vedele, Upanishadele, Puranele sau Bhagavat Gita au fost traduse în principalele limbi europene: engleza, franceza, germana, italiana.
Pe acest fundal, în jurul anului 1875, s-a desprins o personalitate destul de stranie, foarte controversată la vremea sa, pe nume Hellen Blavatski, care a preluat titulatura de teosofie de la iluştrii ei înaintaşi pentru a-şi denumi concepţia şi care, ulterior, a fondat o organizaţie cu mare ramificaţie şi penetraţie atât în Orient cât şi în Occident: Societatea Teosofică.

Totuşi, orientarea concepţiei mistice promovate de Hellen Blavatski sub titulatura de teosofie avea destul de puţin în comun cu cea promovată de precursorii teosofiei creştine. De fapt, Hellen Blavatski a fost prima cercetătoare de notorietate care a promovat filozofia mistică orientală în Anglia victoriană şi în Statele Unite ale Americii; de asemenea, Hellen Blavatskaya a încercat să constituie o concepţie sincretică de anvergură care să reunească atât concepţiile mistice orientale cât şi cele occidentale. Principalele sale lucrări, Isis Dezvăluită, Doctrina secretă, Cheia Teosofiei şi Vocea Tăcerii, au reprezentat pilonii principali pe care s-au constituit mai toate concepţiile mistice cu tentă orientală ce au fost promovate începând cu finele secolului al XIX-lea şi până la sfârşitul secolului XX. Opera prolifică a Helenei Blavatski a fost continuată ulterior de câţiva lideri spirituali ai Societăţii Teosofice, precum Annie Besant, C.W. Leadbeater şi, mai târziu, Alice Bailey.
Atât Helen Blavatski, cât şi continuatorii ei, au fost cei care, pe baza informaţiilor de natură mistică primite în Orient, deseori prin procedee considerate sau autoproclamate paranormale, au stabilit un anumit limbaj şi o anumită coloratură conceptuală, ce s-au propagat şi în zilele noastre. Termeni precum corp sau plan astral, corp sau plan eteric, corp sau plan mental, chakre, nadisuri, ronduri etc au pătruns din Orient în Europa prin filiera teosofilor. Tot astfel, concepte cheie precum karma, reîncarnarea sau existenţa post-mortem a omului au fost amplu dezvoltate în concepţia teosofilor.
TEOSOFIE – THEOSOPHIE: THEOS: DUMNEZEU; SOPHIA : ÎNŢELEPCIUNE.