TENTATIVĂ NEREUŞITĂ A REGELULUI CAROL I DE A UNI ROMÂNIA ŞI BULGARIA ÎNTR-UN SINGUR STAT

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

SECŢIUNEA:

DE PRIN LUME ADUNATE

images

UN SUBIECT MAI PUŢIN CUNOSCUT: 1887-1888 TENTATIVĂ NEREUŞITĂ A REGELULUI CAROL I DE A UNI ROMÂNIA ŞI BULGARIA ÎNTR-UN SINGUR STAT DUPĂ MODELUL DUALIST AUSTRO-UNGAR

21270983_356826104748832_3991512612861205251_n

Pe tot parcursul deceniul al optulea al celui de-al nouăsprezecelea secol, pe fondul situaţiei internaţionale tot mai delicate, la sfatul principalilor sfetnici şi, în primul rând, a lui Ion C. Brătianu şi Eugeniu Carada, Regele Carol I a decis să înceapă preparativele pentru unirea României cu Bulgaria în cadrul unui stat mamut după modelul monarhei dualiste austo-ungare. Acţiunea comună româno-bulgară, desfăşurată de-a lungul anilor 1886-1887, care a avut drept scop final ieşirea definitivă a României şi Bulgariei de sub influenţa Rusiei ţariste, a fost sprijinită de Germania, Austria şi Anglia; în schimb, datorită unor calcule politicianiste meschine, Franţa a ţinut partea Rusiei.
Cu privire la acest subiect prea puţin popularizat de istoriografia românească modernă, istoricul Alex Mihai Stoenescu care i-a dedicat un amplu studiu în cartea sa “Istoria loviturilor de stat din România” (vol 2) afirma următoarele: “Avem obligaţia de a înscrie în Istoria României anul 1886 în care a fost pregătită în detaliu unirea României cu Bulgaria sub sceptrul lui Carol I, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar. Românii urmau să ocupe principalele ministere de forţă, întreaga presă bulgară, mari personalităţi culturale şi politice din ţara vecină, numeroşi cetăţeni de la sudul Dunării au pledat entuziast pentru această unire, care ar fi rupt ireparabil coloana vertebrală a influenţei ruseşti în Balcani. Existenţa unui astfel de stat tampon, un stat mare, care ar fi controlat tot malul estic al Mării Negre, formaţiunile statale iugoslave şi conservarea Greciei în sfera de influenţă occidentală, ar fi împiedicat probabil declanşarea primului război mondial” (48).

Încolţită de preprativele marilor Puteri occidentale, Rusia a reacţionat în forţă; astfel, pe fondul unor puternice măsuri de intimidare ce au implicat adesea tentative de asasinare sau chiar asasinarea unor lideri politici români şi bulgari, în noiembrie 1886 Rusia a rupt relaţiile diplomatice cu Bulgaria, iar în iunie 1887 a notificat României aceeaşi procedură, fiind decisă să intervină militar pentru a stopa proiectul.
În cele din urmă, proiectul unirii României cu Bulgaria într-un singur stat a eşuat. “După consultarea Germaniei şi Austriei – conchide istoricul Alex Mihai Stoenescu -, care fuseseră avizate că Rusia va interveni militar în România şi Bulgaria, Carol I îi comunică ţarului Rusiei la 15 iunie 1887 că nu va accepta coroana monarhiei dualiste româno-bulgare fără acordul său; cum acest lucru era imposibil, iar Marile Puteri nu doreau un nou război european în problema orientală, proiectul unirii cade”.

21192180_356826108082165_6541678719865262596_n