PARADIGMELE CUNOAŞTERII

cropped-ALAYA1.jpg

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

AEGYPTIACA

9

PARADIGMELE CUNOAŞTERII

Noile paradigme ale fizicii cuantice au ajuns, treptat, la înţelegerea lumii dintr-o altă perspectivă decât concepţia materialist-mecanicistă încă „la modă”; ca punct de sprijin, noile paradigme converg către acceptarea modelului holografic al cosmosului. Modelul holografic al cosmosului s-a dezvoltat, încetul cu încetul, de-a lungul secolului XX. Încă din anul 1929, filosoful şi matematicianul Alfred North Whitehead concepea natura ca pe o imensă scenă, în care evenimentele şi obiectele se află în totală interconexiune. Abia în 1947 matematicianul Dennis Gabor a dezvoltat ecuaţii care descriau o posibilă fotografie tridimensională, pe care a denumit-o hologramă. După aproape 20 de ani, doi savanţi, Emmette Leith şi Juris Upatinicks, au reuşit să producă prima fotografie holografică, cu ajutorul unui laser. (3)

În 1971, fizicianul David Bohm, discipol al lui Albert Einstein, a propus lumii ştiinţifice ideea că universul este organizat după modelul holografiei. În cosmosul privit ca o hologramă, toate părţile reprezintă subsisteme dirijate de câmpuri organizatoare. Imaginea întregului univers se găseşte într-un atom, iar evoluţia fizică a umanităţii este reprodusă de transformările fetusului. Evoluţia psihomentală a umanităţii este reprodusă de succesiunea de trăiri specifice primei copilării. Noile modele cosmologice, modelul superstringurilor, modelul inflaţionist sau modelul supergravitaţiei iau în considerare şi ideea că ceea ce noi numim lume, adică aspectul material, este numai o parte a unui sistem mult mai vast, care cuprinde mai multe paliere existenţiale.

În acest context, trebuie evidenţiat modelul propus de prof. William Tiller, care pleacă de la ideea că momentul iniţial al evoluţiei cosmice nu s-a petrecut la nivelul fizic, ci la un nivel subtil. În opinia prof. Tiller, la baza manifestării cosmosului se află o Energie primordială sau un Câmp fundamental. Această Energie primordială s-a condensat treptat de-a lungul a şapte sau mai multe paliere. Urmând lanţul descrescător al palierelor cosmice, condensarea energiei formatoare s-a mărit progresiv. Pe palierele superioare ale cosmosului, se găsesc patternurile informaţionale, matricile energetice, arhetipurile sau ideile formatoare care se vor obiectiva în palierele inferioare. Palierul fizic, ceea ce numim noi lume, reprezintă obiectivarea materială a hologramei matriciale şi, în acelaşi timp, reflectarea planurilor superioare. Între toate palierele cosmosului există o strânsă interdependenţă. Câmpul informaţional fundamental a primit numeroase denumiri în epoca modernă. Cunoscutul savant Rupert Sheldrake l-a numit „Câmp morfogenetic fundamental”, fizicianul J.Pauli, laureat al premiului Nobel, i-a spus „Unus Mundus”, iar Gnoza de la Princeton (un curent de gândire care s-a format în cele mai mari universităţi americane şi englezeşti  în a doua jumătate a secolului al XX-lea) l-a desemnat prin apelaţia „Universal mind”.

În lucrările fizicianului David Bohm, discipol al lui Albert Einstein, Câmpul informaţional fundamental a primit numele de „Ordinea înfăşurată”. David Bohm afirma că “Ordinea înfăşurată” este matricea generatoare a lumii care, manifestându-se, a produs „Ordinea desfăşurată” – cosmosul material. Cîmpul matricial fundamental, Ordinea înfăşurată, este conştiinţa unificatoare, care se manifestă atât ca energie, informaţie şi substanţă, cât şi ca inteligenţă, înţelepciune şi memorie cosmică.

În opinia lui David Bohm, „Ordinea înfăşurată” se manifestă prin “flashuri informaţionale” sau prin multiple “întrodeschideri” în realitatea materială. Patternurile informaţionale sunt modele dinamice ale realităţii. Orice energie este modulată informaţional, energia fiind suportul informaţiei. La nivelul întregului cosmos este prezentă Inteligenţa formatoare. Diferenţele constau numai în gradul de complexitate a porţiunii în care Inteligenţa formatoare se reflectă holografic. Inteligenţa formatoare se manifestă fie la nivel primar, ca inteligenţă a celulelor, ca inteligenţă a lumii anorganice, fie ca inteligenţă a organelor care compun un organism, fie ca inteligenţă a lumii organice, a viului în ansamblu – a lumii minerale, vegetale şi animale. Dacă ar exista numai forţe şi energii oarbe sau numai particule materiale, cosmosul n-ar fi devenit niciodată aşa cum este astăzi. Lumea materială, corpurile solide, sunt constituite din energie cristalizată sau din energie modulată informaţional, care reflectă flashurile informaţionale de pe nivelurile superioare ale cosmosului.

Pentru noile paradigme ale ştiinţei, cosmosul este format din două aspecte distincte: un aspect ortoexistenţial şi un aspect existenţial. Aspectul ortoexistenţial este, la rândul său, structurat pe mai multe paliere; după unii autori există nouă, după alţii şapte paliere cosmice ce pot primi calificativul de ortoexistenţial. Aspectul ortoexistenţial al cosmosului, invizibil percepţiei omeneşti, este formator şi cauzal, fiind compus din energie şi informaţie. Aspectul existenţial este cel material, care poate fi cercetat cu ajutorul organelor de simţ şi al prelungirilor tehnologizate ale acestora. La rândul său, omul este reflectarea holografică a cosmosului, atât a aspectului ortoexistenţial, cât şi a celui existenţial. Omul nu este străin de manifestarea inteligenţei care se manifestă la nivelul întregului cosmos. La fel ca şi întregul cosmos, omul este manifestarea Câmpului fundamental. Nu altceva se poate spune despre istorie, care este reflectarea holografică a proceselor de pe palierele ortoexistenţiale.

Prima confirmare practică a modelului holografic a venit de la fiziologul Karl Pribram, care, încă din 1969, aprecia că holograma poate fi un model pentru creierul omenesc.

De fapt, încă din deceniul al patrulea al secolului XX, savantul Karl Lashley, în urma unui studiu făcut asupra creierului uman, a descoperit că memoria nu poate fi localizată în nici un loc al creierului; el a descoperit că prin distrugerea unei porţiuni din creier nu se distruge memoria localizată în acele celule. Memoria pare să fie localizată pretutindeni în creier, sub forma unui câmp. Dr. Karl Pribam considera că modelul holografic permite decelarea câtorva premise fundamentale cu privire la natura realităţii. (3)

Prima premisă fundamentală a modelului holografic afirmă că conştiinţa este realitatea de bază. Simţurile omului acţionează împreună pentru a crea imaginea lumii într-un mod asemănător unor căşti stereo, care dau impresia că sunetul vine din centrul capului.

A doua premisă pleacă de la ideea că tot ce există se află în interconexiune. Conexiunile dintre fenomene şi obiecte nu sunt condiţionate de cadrul spaţio-temporal al lumii. Cu alte cuvinte, cauza şi efectul se produc simultan. Un eveniment produs într-un anumit moment afectează simultan toate celelalte evenimente, ceea ce înseamnă că se poate vorbi despre o viteză superioară vitezei luminii.

A treia premisă a modelului holografic porneşte de la ideea că fiecare parte reproduce întregul; fiecare parte este un subsistem cuprins în marele sistem cosmic.

A patra premisă pleacă de la ideea că timpul este holografic. Fiecare lucru există peste tot, tot timpul şi întodeauna. „Fiecare moment este întreg, complet, viu şi coexistă într-o relaţie de cunoaştere cu toate celelalte momente. Fiecare moment este autocognoscibil şi autointeligent şi are acces la toate momentele”.

A cincea premisă fundamentală a modelului holografic afirmă că individualizarea (pe de-o parte) şi energia (de cealaltă parte) sunt fundamentale în univers. Fiecare aspect al universului este individual şi nu identic cu alte aspecte.

Premisa a şasea porneşte de la ideea că întregul este mai mare decât suma părţilor. Fiecare parte există în cadrul unui sistem mai mare; acesta, la rândul său, există în altul şi mai mare şi aşa mai departe. Fiecare sistem al cosmosului are cunoştinţă de celealte sisteme, interacţionând cu ele. Întregul, care este mai mult decât suma părţilor componente, are cunoştinţă despre toate părţile sale componente.

A şaptea premisă porneşte de la ideea modelului holografic al creierului. Creierul procesează datele în raport cu ceea ce-i este familiar; el creează realitatea, precum şi propria sa experienţă de realitate. Conştiinţa îşi creează propria experienţă a realităţii, întrucât este o parte a realităţii.

CRISTIAN GĂNESCU

TAINELE INIŢIAŢILOR VECHIULUI EGIPT