TAINA OAMENILOR CERULUI: OAMENII PĂMÂNTULUI (4)

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

12545

TAINA OAMENILOR CERULUI

(4)

Totuşi, aceste afirmaţii nu elucidează în mod complet taina răspândirii liniilor genealogice pe suprafaţa pământului. Cele afirmate anterior elucidează taina doar pe jumătate. Cealalată jumătate a acestei taine a fost dezvăluită de Moise în Geneza.

În Geneza, Moise precizează în mod limpede pentru cei ce au urechi de auzit că Adam a fost creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Geneza precizează, de asemenea, că Adam a avut fii şi fiice. Primul fiu a a fost Abel, al doilea a fost Cain, iar al treilea a fost Set. Dacă despre Adam, Moise în Geneza afirmă că a fost creat după “chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, nu acelaşi lucru afirmă despre cel de-al treilea fiu al lui Adam, pe nume Set. Primele trei versete ale capitolului al 5-lea din Geneză sunt edificatoare şi trebuie citite ad litteram: (V 1):Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. (V2): I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi.” (V3): “ La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.” (Geneza; Cap. 5 1- 3).

Aşadar, Moise în Geneza precizează fără echivoc că Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: De asemenea, despre Cain Moise afirmă în Geneza că a fost făcut cu ajutorul Domnului. „Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” (Geneza; Cap 4; 1). În schimb, Set, a fost făcut nu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ci după chipul lui Adam. Cu alte cuvinte, Moise afirmă că Set a fost o creaţie specială a lui Adam aflat în postura de creator în planul cuantic material. Set a avut, la rândul său, fii şi fiice, adică urmaşi – cu toţii făcuţi pe pământ, în planul cuantic material, după chipul şi asemănarea lui Adam. De aceea se poate afirma că urmaşii lui Set sunt oameni ai pământului, întrucât patria lor este pământul.

Cei creaţi în ceruri după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sunt oameni ai cerului, iar cei făcuţi după chipul lui Adam sunt oameni ai pământului. Patria oamenilor pământului este palierul cuantic material, pentru că pe pământ au fost făcuţi, nu în planul cuantic primordial (“cerul dintîi”), precum oamenii cerului.

Este interesant de menţionat în acest context că Septuaginta (prima traducere a Vechiului Testament din ebraică în limba greacă) prezintă o traducere întrucâtva diferită de cea a variantelor canonice. În Capitolul 5, Versetul 3, în Septuaginta stă scris că Set s-a născut “după forma (litt: tiparul) şi chipul său” (al lui Adam). Aşadar, în cazul lui Set se poate vorbi despre o copie sau despre un tipar al lui Adam. Set a fost aşadar primul om al pământului; tot astfel au fost şi urmaşii săi de trup. (2)

În Geneza, Moise nu urmăreşte decât istoria urmaşilor lui Set – denumiţi setiţi. Totuşi, în afara seminţiei lui Set, cel puţin în perioada de până la potop, au mai existat pe suprafaţa pământului cel puţin încă două linii genealogice: linia genealogică a lui Cain şi linia sau liniile genealogice ale unor fii şi fiice ale lui Adam şi Eva, ale căror nume nu au fost dezvăluite.

Cu privire la Cain, Hronograful afirmă, uimitor, că după asasinarea lui Abel, a fugit într-o altă “ţară” unde şi-a găsit soţie şi a întemeiat propria sa linie genealogică; Cain, potrivit Genezei, a fugit în ţara “Nod”, cuvânt care înseamnă “fugă”, care era situată la răsărit de Eden. Evident, orice analist cât de cât atent la textul biblic se poate întreba ce fel de “ţară” era aceea în care a fugit Cain din moment ce, potrivit textului biblic, în momentul fugii sale nu existau prea mulţi oameni pe suprafaţa pământului (Abel fusese ucis, iar Set nici nu se născuse), iar despre alte “ţări” nici nu putea fi vorba. Evident, despre alte “ţări” nu putea fi vorba decât dacă pe suprafaţa pământului mai existau alte linii genealogice cu privire la care Geneza păstrează tăcerea.

În afara liniei genealogice a lui Set şi a liniei genealogice a lui Cain a mai existat cel puţin o linie genealogică misterioasă provenită din fiii şi fiicele lui Adam, ale căror nume nu au fost consemnate. Cu privire la acestea, există o menţiune laconică în versetul al 4-lea din capitolul al 5-lea al Genezei: “Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani; şi i s-au născut fii şi fiice”. (Geneza 5 – 4)

Aşadar, Geneza confirmă faptul că Adam a mai avut un număr nedeterminat de fii şi fiice, ale căror nume n-au fost consemnate. Cu privire la aceşti fii şi fiice, Hronograful afirmă următoarele: “Erau şi alţi fii şi fiice ale lui Adam, mai înainte de naşterea lui Set, şi nu se pomenesc toţi anume pentru mulţime, ci numai aceia care pentru pomenitele lor lucruri, ştiuţi şi însemnaţi s-au făcut neamului celui de pe urmă.” (11)

Totuşi Geneza nu a urmărit firul vieţii acestor fii şi fiice ale căror nume n-au fost consemnate, astfel că nu ştie ce s-a întâmplat cu ei. Explicaţia logică a acestei omisiuni nu poate fi decât că Moise a dorit să expună în Geneza doar linia genealogică din care a făcut parte şi, implicit, de a trece în revistă în mod laconic istoria poporului pe care la un moment dat istoric l-a condus – poporul evreu. Pe Moise nu l-au interesat alte popoare.

Dat fiind faptul că interesul său imediat era legat de poporul pe care l-a păstorit şi din care a făcut parte, pe Moise nu l-au interesat nici oamenii cerului, pe care doar i-a menţionat în mod laconic sub denumirea de Fii ai lui Dumnezeu în capitolul al şaselea al Genezei: “Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume”. (Geneza, Cap 6; 1-4)

Peste secole, într-un alt fragment la fel de laconic, ucenicul lui Iisus Hristos, Apostolul Pavel pare să confirme existenţa a două clase de fiinţe omeneşti, atunci când, în Prima Epistolă către Corintieni (Capitolul 15. Versetul 49), afirmă următoarele: “Avem în noi chipul (omului) pământesc, dar îl putem avea pe cel al omului ceresc”. Exegeţii biblici au confirmat faptul că, din punct de vedere lingvistic, termenul “chip” folosit de Apostolul Pavel cu referire la omul pământesc este acelaşi cu cel folosit în Geneză cu privire la Set; textul este de fapt un îndemn adresat celor ce au în ei chipul (şi tiparul) omului pământesc de a persevera în credinţa întru Iisus Hristos, pentru a dobândi, prin Har, chipul omului ceresc.