TAINA OAMENILOR CERULUI: COPIII LUI DUMNEZEU (5)

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

12545

TAINA OAMENILOR CERULUI

(5)

 

Subiectul foarte delicat al existenţei a două categorii de fiinţe omeneşti a fost foarte rar exprimat în mod clar chiar şi în epoca modernă. Unul dintre autorii care a consemnat în mod explicit acest subiect a fost misticul austriac Jakob Lorber (1800-1864). (6) În cartea “Marea Evanghelie a lui Ioan”, Volumul 5, Capitolul 225 (cu subtitlul Copiii lui Dumnezeu de sus şi copiii lumii de jos”), Jakob Lorber afirma următoarele: “numai Scriptura iudeilor conţine adevărul deplin, dar nu dezvăluit, ci ascuns în simboluri potrivite, şi aceasta dintr-un motiv foarte înţelept: pentru a nu fi întinat şi desacralizat de copiii impuri şi decăzuţi ai acestui pământ. Căci pe acest pământ locuiesc două feluri de oameni. Cei mai mulţi dintre ei – şi care îi aparţin propriu-zis acestei lumi – sunt, conform ordonării creaturilor în trepte evolutive, cei al căror suflet şi trup provin exclusiv de pe acest pământ şi pe aceştia îi putem deci numi “copiii lumii”. O parte, mult mai mică, a oamenilor acestei lumi sunt doar cu trupul de pe acest pământ, sufletul lor provenind din diferite lumi stelare, uneori ei fiind chiar spirite angelice pure venite din ceruri Aceştia din urmă sunt însă cei mai rari. Acest al doilea fel de oameni, mult mai nobili, pot fi numiţi “copiii lui Dumnezeu”. Doar aceştia pot pătrunde şi înţelege tainele împărăţiei lui Dumnezeu, şi ei au nobila misiune de a-i învăţa aceste adevăruri, dacă este cazul, şi pe copiii lumii, după puterea de înţelegere a acestora, şi de a le arăta calea pe care trebuie să meargă, pentru a putea deveni şi ei copii ai lui Dumnezeu şi locuitori ai împărăţiei Sale. Oamenii care sunt propriu-zis ai acestei lumi, fiind abia ieşiţi din noroiul acestui pământ, au o natură mult mai senzuală, deoarece sufletele lor nu au trecut prin nici un fel de şcoală umană unde să înveţe să ducă o viaţă liberă, autodeterminativă. De aceea, la început ei pot fi ghidaţi numai prin imagini concrete, pentru a ajunge să recunoască Spiritul Divin Suprem şi etern. Apoi, în momentul în care sufletul îşi părăseşte trupul, totul depinde de nivelul de conştiinţă pe care acesta il va fi atins. Dacă acest nivel al sufletului, în conformitate cu binele făcut în timpul vieţii, este suficient de elevat, el se va regăsi dintr-o dată într-o lume care îi va permite să atingă un grad superior de desăvârşire a vieţii libere şi apoi să evolueze şi mai mult către niveluri din ce în ce mai înalte.” (Jakob Lorber –Marea Evanghelie a lui Ioan”, Volumul 5, Capitolul 225)

Aşadar, misticul austriac Jakob Lorber îi desemnează prin expresia copii ai lui Dumnezeu pe cei care în această carte au fost denumiţi oameni ai cerului. Pe cei care au fost denumiţi oameni ai pământului, misticul austriac îi denumeşte copii ai lumii (ai acestei lumi).

Taina a fost aşadar elucidată. Concluzia este că Adam menţionat în Vechiul Testament a fost doar primul om creat de către Dumnezeu în nou constituita lume materială a pământului, aşa cum a precizat Moise în Geneza, dar înaintea sa, în ceruri, a mai existat cel puţin un Adam – un Adam ceresc (denumit de mistica ebraică Adam Kadmon). În mod firesc, Adam ceresc nu a fost singurul om creat de către Dumnezeu în cer, tot astfel cum Dumnezeu nu a creat un singur înger – au mai fost şi alţii, astfel că se poate vorbi despre o întreagă populaţie de oameni creaţi de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa.

La un moment dat al istoriei creaţiei, datorită unor erori, oamenii cerului s-au întunecat precum îngerii căzuţi, fiind alungaţi din ceruri; dacă îngerii căzuţi au fost alungaţi în elementul denumit “văzduh”, oamenii cerului care s-au întunecat au fost alungaţi în nou constituitul pământ. Pe pământ însă, oamenii cerului (sau o parte a lor) nu s-au cuminţit prea lesne, astfel că s-au împreunat cu fiicele oamenilor pământului, care se făcuseră „tot mai frumoase şi pline de graţie”, aşa cum constata Moise în capitolul al şaselea al Genezei. Totuşi, primii oameni ai cerului care s-au manifestat în nou constituitul pământ nu au făcut parte din categoria celor “alungaţi din ceruri”, adică a celor cu duhul întunecat, ci din categoria celor puri, care pot fi denumiţi Oameni ai Luminii sau Oameni albi, care au populat de bună voie enclave (ţinuturi) formate dintr-o materie fără păcat, unde au constituit capitale sau centre de putere. Tocmai aceşti Oameni ai Luminii sau Oameni albi au devenit începători (întemeietori) ai unor linii genealogice care apoi s-au răspândit pe suprafaţa pământului. Dacă în prima perioadă, urmaşii Începătorilor au fost “albi” precum părinţii lor, cu timpul au început să se întrupeze din ce în ce mai mulţi oameni ai cerului cu duhul întunecat. Scopul palingeneziei oamenilor cerului întunecaţi a fost şi este de a se autoîmbunătăţi – de a-şi lumina duhul pentru a se reîntoarce în patria lor, cerul, unde adastă doar Pacea lui Dumnezeu.

Datorită faptului că nu toţi oamenii cerului cu duhul întunecat care s-au întrupat în lumea materială au dorit să se autoîmbunătăţească şi să se lumineze, istoria ulterioară a cunoscut multe hiatusuri şi reculuri. O lungă perioadă de timp, progeniturile Începătorilor au fost în exclusivitate oameni ai cerului, dar în cele din urmă după modelul Adam-Set, oamenii cerului au adus la viaţă noi generaţii de oameni ai pământului; aceste progenituri pot fi denumite prin expresia “fii ai oamenilor”. În afara celor două categorii, cea a oamenilor cerului şi cea a oamenilor pământului, pe eşichierul destul de complicat al răspândirii liniilor genealogice pe suprafaţa pământului, a mai apărut încă o categorie: cea a fiilor zeilor.

 

Masa Tacerii01_001