ICOANA DE LA CELIC DERE

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ICOANA DE LA CELIC DERE La Mănăstirea Celic-Dere din Dobrogea, aproape de Delta Dunării, se afă o icoană cu totul deosebită, denumită “Icoana Mântuitorului Hristos, Făcătoarea de Minuni” sau “Icoana care se curăţă singură”. Icoana face parte dintr-un tezaur ce mai conţine moaşte, alte două icoane făcătoare de minuni, broderii bisericeşti etc. Specialiştii au constatat că stilul icoanei este destul de puţin obişnuit: nu este nici pur bizantină, nici ortodoxă de rit rusesc, nici clasic românească, ci mai degrabă pare a proveni dintr-o şcoală germanică de pictură religioasă. Oricum, nu este în stilul românesc. Deasupra picturii, pe rama din lemn aurit se află o inscripţie cu caractere gotice. Contrar canoanelor ortodoxe româneşti, icoana Read More …

ŞTEFANE MĂRIA TA, TU LA PUTNA NU MAI STA

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFANE MĂRIA TA, TU LA PUTNA NU MAI STA Al patrulea aspect inedit legat de Ştefan Voievod rezidă în mai multe legende referitoare la destinul său post-mortem. Legendele figurează într-o lucrare apărută în 1924, “Istorisiri populare şi cântece populare strânse la un loc” scrisă de Simion Kirileanu. Câteva fragmente citate din legendele publicate de Simion Kirileanu sunt edificatoare: “Lumea crede că Ştefan cel Mare n-a murit, făr că s-a înălţat creştineşte la cer cu trup cu tot, ca să dee samă de faptele lui bune şi creştineşti. În vremea lui Ştefan cel Mare iera tare bine în Ţara Moldovei. Iar bătrânii spun că Ştefan nu-i mort. El are să mai vie şi Read More …

ŞTEFAN CEL MARE – MORT DE NEMURIRE

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFAN CEL MARE – MORT DE NEMURIRE Al doilea aspect inedit legat de Ştefan Voievod este o icoană publicat pentru prima dată în anul 1938, la 2 august, într-un studiu ilustrat, de un cercetător pe nume  Petre Manoliu; în acea vreme, icoana se afla în pronaosul Bisericii din Văleni, Judeţul Neamţ, fostă mănăstire de maici. Icoana publicată de Petre Manoliu are 1,10 metri înălţime şi 85 centimetri lăţime. Ea a fost comandată la jumătatea secolului al XVI – lea de câţiva enoriaşi din localitatea Crăcoani şi executată de zugravul Tihomir sau Tugomir, din Ţara Românească. La dreapta icoanei este scris următorul text: “Această icoană a fost făcută din porunca lui IO Vasile Read More …

ŞTEFAN CEL MARE, ÎMPĂRAT

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ŞTEFAN CEL MARE, ÎMPĂRAT Istoria poporului român, mai veche ori mai recentă, este plină de evenimente şi personalităţi excepţionale, care au generat nenumărate legende, basme şi mituri. Una dintre personalităţile de primă mărime ale istoriei poporului român a fost, fără nici o îndoială, Ştefan Voievod, care a fost supranumit Cel Mare (n. 1438 – d. 1504; Domn al Moldovei între 1457-1504). Marile fapte de arme ale lui Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan, sunt bine cunoscute. De-a lungul domniei sale îndelungate, Ştefan a fost un erou al creştinătăţii – pavăză şi sabie împotiva tuturor celor care au dorit să cotropească teritoriul Moldovei. În cele ce urmează, vor fi analizate câteva  aspecte inedite de Read More …

BISERICILE DE BRAZI

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE BISERICILE DE BRAZI Fireşte că la debutul difuziunii creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic, nu exista un cult creştin propriu-zis, după cum nu existau lăcaşuri de cult. De aceea, credinţa creştină s-a perpetuat doar pe filierele specifice creştinismului primar: prin botez, care se realiza prin punera mâinilor hierofantului pe capul celui botezat şi (probabil) prin scufundarea într-o apă curgătoare, prin propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos şi, uneori, aşa cum a fost menţionat, prin percepţia lui Iisus Hristos înviat în Trupul de Slavă. Un rol important l-a avut invocarea Numelui lui Iisus Hristos prin rugăciuni scurte, specifice creştinismului primar. De fapt, în epoca respectivă, creştini erau numiţi “cei care cheamă Numele Domnului Iisus Hristos în Read More …

CREŞTINISMUL PRIMAR ÎN DACIA

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE CREŞTINISMUL PRIMAR ÎN DACIA   Dacă autohtonilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic le-ar fi trecut prin minte să scrie vreo Evanghelie în care să descrie evenimentelele manifestării lui Iisus Hristos în arealul în care locuiau, începutul ar fi trebuit situat în momentul în care primul preot dac l-a perceput pe cale mistică; o astfel de Evanghelie ar fi continuat cu descrierea experienţelor mistice ale autohtonilor care l-au perceput direct pe Iisus Hristos înviat; de asemenea, o astfel de Evanghelie ar fi trebuit să cuprindă descrierea faptelor de putere pe care Iisus Hristos înviat le-a săvârşit în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Faptul că autohtonii din spaţiul carpato-danubiano-pontic l-a cunoscut mai întâi pe Iisus Hristos înviat şi abia Read More …

NĂŞIREA DACIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE NĂŞIREA DACIEI În sensul spiritual creionat în paginile anterioare, trebuie amendată opinia istoriografiei care afirma că religia creştină a fost adusă în Dacia, undeva la începutul secolului al treilea, de către refugiaţii din Imperiul Roman; de asemenea, trebuie sancţionată şi opinia acelor istorici care afirmă că nu există nici o dovadă a penetrării religiei creştine în Dacia înainte de perioada menţionată. Şi de această dată, trebuie specificat că, de fapt, situaţia se prezintă invers decât este prezentată în mod superficial de către mulţi dintre promotorii istoriografiei. Religia creştină şi, implicit, propovăduirea Numelui lui Iisus Hristos a debutat foarte devreme în ţinuturile carpato-danubiano-pontice. Primul propovăduitor al creştinismului în arealul carpato-danubiano-pontic a fost Apostolul Andrei, Read More …

DACII: NEMURITORI ŞI XENOFOBI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE DACII: NEMURITORI ŞI XENOFOBI Unul dintre efectele directe ale agresiunii neîncetate ale populaţiilor migratoare asupra autohtonilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic l-a constituit accentuarea sentimentului de xenofobie. Până în prezent, puţini istorici s-au pronunţat în mod tranşant cu privire la originea xenofobiei la români, iar dintre cei care s-au pronunţat, mulţi au blamat-o în mod nejustificat, considerând că a fost cauză principală a “înapoierii” românilor ca popor. Lucrurile stau, de fapt, invers: xenofobia poporului român, pe deplin justificată, a reprezentat secole de-a rândul principalul combustibil ce a alimentat motorul perpetuării poporului român pe aceste meleaguri. Xenofobia trebuie căutată, în mod evident, la nivel etnic şi la nivel cultural, dar nu trebuie redusă doar la aceste Read More …

TERITORIU VREMELNIC OCUPAT

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE TERITORIU VREMELNIC OCUPAT Un element asupra căruia merită meditat este remarcabila formulare folosită de Romulus Vulcănescu cu privire la focarele de civilizaţie de pădure: “cetăţi vegetale aflate în stare de veghe permanentă”. Ceea ce însă Romulus Vulcănescu nu a accentuat îndeajuns a fost numărul mare al “cetăţilor vegetale aflate în stare de veghe permanentă”. Merită avansată ideea că în spaţiul carpato-dunăreano-pontic numărul focarelor de civilizaţie de pădure era apreciabil – mult mai mare decât se poate estima în ziua de astăzi. Existenţa focarelor de civilizaţie de pădure – “cetăţi vegetale aflate în stare de veghe permanentă” – nu are nimic de-a face cu des clamata de către concepţia istoriografică a unei retrageri Read More …

ENGRAMA ÎNCEPĂTORILOR

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE ENGRAMA ÎNCEPĂTORILOR Poporul român se trage din liniile genealogice născute din coapsa vechilor Începători sau Babe. De aici derivă extraordinara unitate a poporului român de astăzi în ceea ce priveşte “rasa spirituală”, etnia, substratul lingvistic, portul popular, muzica tradiţională şi obiceiurile. Oricum, în perioada de timp în care urmaşii imediaţi ai Începătorilor sau Babelor populau deja spaţiul carpato-danubiano-pontic, adică după potopul lui Noe, Europa era pustie. Unitatea spirituală şi etnică a neamului românesc s-a reflectat şi la nivelul conştiinţei individuale a locuitorilor, formând o trăsătură de caracter adânc înrădăcinată; această trăsătură de caracter s-a perpetuat până în ziua de astăzi, persistând ca o paradigmă de ordin ancestral, ca o engramă mentală aflată Read More …

SOLOMONARII

š FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE SOLOMONARII În străvechime, artiştii anonimi care au activat în arealul carpato-danubiano-pontic au imortalizat grafic unele fiinţe transfizice sub formă de şarpe. Totuşi, trebuie făcută o primă diferenţă între fiinţele transfizice care se manifestau sub forma şerpilor telurici şi cele care se manifestau sub forma şerpilor atmosferici de tipul dragonilor înaripaţi. A doua diferenţă consta în rolul pe care vechile mituri l-au atribuit şerpilor: unii şerpi au fost consideraţi malefici, iar alţii au fost consideraţi benefici oamenilor. Imaginea fiinţelor transfizice ce se manifestau sub forma şerpilor poate fi regăsită la vechii egipteni, la vechii sumerieni, fenicieni, indieni sau greci. Astfel, vechii egipteni considerau că cei mai vechi zei s-au manifestat sub forma de Read More …

LEGENDA DOKHIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE LEGENDA DOKHIEI Amintirea existenţei Dokhiei, ca Începător de linie genealogică, s-a perpetuat de-a lungul timpului într-o serie de legende şi mituri; totuşi, probabil datorită transmiterii exclusiv pe cale orală o lungă perioadă de timp, fondul acestor mituri şi legende a fost corupt; astfel s-a ajuns ca prin Dokhia să fie desemnată o femeie bătrână. În epoca modernă, miturile şi legendele cu privire la Dokhia – în special cele referitoare la Baba Dokhia – au fost preluate şi reformulate în creaţii culte de marii poeţi naţionali, de la Gh. Asachi la Mihail Eminescu, de la George Coşbuc la George Călinescu. Cea mai cunoscută legendă a fost narată de către Grigore Asachi. De fapt, există Read More …

FOCUL SACRU

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE FOCUL SACRU Locuitorii moşiilor considerau că focul este sacru, motiv pentru care îl ţineau în permanenţă aprins în vatrea centrală şi în vetrele tuturor colibelor de pe cuprinsul unei moşii. Ei considerau un mare păcat stingerea focului în vreuna dintre colibe, motiv pentru care principala obligaţie de natură spirituală consta în menţinerea focului aprins. În condiţiile în care bărbaţii erau ocupaţi fie cu munca câmpului, fie cu creşterea animalelor, femeile erau cele desemnate a avea grijă, pe lângă treburile gospodăriei şi creşterea copiilor, de prezervarea focului în fiecare colibă. Focul era aprins în vatra centrală a moşiei la fiecare început de an – în răstimpul sărbătorilor dedicate Anului Nou. Aprinderea focului la începutul Read More …

SPAŢIUL VITAL – MASA ROTUNDĂ

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE SPAŢIUL VITAL – MASA ROTUNDĂ šPoate fi remarcat cu uşurinţă faptul că întregul ansamblu arhetipal al unei moşii tradiţionale a fost imortalizat de către Constantin Brâncuşi în complexul sculptural de la Târgu Jiu ce conţine coloana infinitului, masa tăcerii înconjurată de 12 scaune şi poarta sărutului. Coloana infinitului reprezintă vechea coloană a cerului, masa tăcerii reprezintă vechea masă la care, la marile sărbători, se aşeza Sfatul oamenilor buni şi bătrâni, iar poarta sărutului reprezintă vechea poartă de intrare într-o moşie. De altfel, Constantin Brâncuşi afirma într-un interviu următoarele cu privire la opera sa: “Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai Read More …

MODEUL ARHETIPAL AL MOŞIEI

FRAGMENT DIN CARTEA ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE MODEUL ARHETIPAL AL MOŞIEI šÎncă din antichitate în ţinuturile de pădure, atât din munţi cât şi din zonele de şes acopeite de păduri, mai ales pe văile râurilor, au înflorit în număr mare aşezările tradiţionale denumite moşii. Mult mai târziu, pentru a desemna vechile moşii a fost adoptată denumirea de sat – preluat de la romanii care desemnau prin termenul “fossatum” un loc îngrădit. Structura satului tradiţional denumit moşie era ierarhizată după principii gerontocratice, în funcţie de relaţiile de înrudire, ceea ce înseamnă că primau legăturile de sânge între membrii comunităţii. Conducătorul principal al satului era moşul, iar locul central al unui sat (echivalentul arhaic al primăriei de astăzi) era chiar coliba acestuia. Read More …