TERRA ULTRA SYLVAM – TRANSSYLVANAE

š

cropped-ALAYA1.jpg

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE-1.jpg

FRAGMENT DIN CARTEA

ROHMANII

DIN OSTROAVELE ALBE

4

TERRA ULTRA SYLVAM – TRANSSYLVANAE

 

Oamenii blonzi nu au locuit doar în limitele Daciei, ci şi, parţial, în Transilvania. Ţinutul Galben sau doar o parte a sa, populat odinioară de oameni blonzi, care a fost împărăţit de Împăratul Galben, în Evul Mediu s-a numit Ardeal, Transilvania sau UngroVlahia.

Cei trei termeni au apărut abia în Evul Mediu, în documentele de cancelarie maghiare, fiind apoi preluaţi de documentele bizantine, papale, turceşti etc. Termenul Ardeal pare să fi fost la origine un termen neaoş, folosit apoi, într-o traducere aproximativă, de triburile migratoare maghiare: Erdely. Transilvania provine de la denumirea, folosită, de asemenea, în cancelariile regatului maghiar, Terra Ultra Silvam sau Transsylvanae – în traducere: “Ţinutul de dincolo de pădure”. UngroVlahia este tot un termen de cancelarie, pe care astăzi istoriografia îl traduce în mod eronat “Vlahia de lângă Ungaria”, dar care este mult mai corect să fie tradusă aşa cum se citeşte, adică Vlahia ungurească – Vlahia locuită de acei români ungureni care după cucerirea Transilvaniei de către hoardele maghiare s-au refugiat la sudul Munţilor Carpaţi înfiinţând nenumărate aşezări denumite “Ungureni”.

Din punct de vedere etnic, maghiarii nu trebuie confundaţi cu ungurii; triburile maghiare au venit din stepele de la nordul şi estul Mării Negre, au pătruns în Câmpia Panonică după anul 895 şi au întemeiat Ţara Maghiarilor – Magyarorszag. Înaintea migraţiei triburilor maghiare şi a proclamării Regatului maghiar sub Ştefan, care s-a produs în anul 1000, în Câmpia Panonică trăiau românii ungureni; una din regiunile locuite de români a fost ţinutul Ung-ului. Ung-ul este un afluent al Tisei. Actualmente, acest afluent se numeşte Uj, la fel ca şi ţinutul (comitatul) pe care-l străbate. Înaintea migraţiei maghiarilor în Câmpia Panonică, locuitorii români ce populau Ţinutul Ungului s-au numit, evident, ungureni sau unguri. De altfel, în balada populară Mioriţa unul dintre ciobani este “ungurean” (altu-i moldovean sau vrâncean, iar cel de-al treilea este muntean) ceea ce nu înseamnă că era maghiar, ci român, locuitor al Ţării Ung-ului. Maghiarii i-au alungat (când nu i-au asasinat) pe românii unguri sau ungureni din acele teritorii, le-a furat nu numai pământul, ci şi numele, astfel că în cele din urmă, în documentele de cancelarie, au stabilit o echivalenţă între numele maghiar şi ungur. Ironia sorţii este că actualmente, în limba română, denumirea ţării a rămas Ungaria, care este un cuvânt străvechi românesc. Oricum, chiar etimologia cuvântului “maghiar” confirmă faptul că triburile maghiare au fost formate din oameni ai pământului (etimologia cuvântului maghiar: “om al pământului”, “copil al pământului” sau “fiu al pământului”).

Aşadar, se poate constata un aspect destul de surprinzător: pe de-o parte, slavii au ocupat regiunea europeană a Rusiei actuale şi au cucerit străvechiul oraş Roşia sau Rosia, alungându-i pe băştinaşii străromâni (oamenii roşii), preluând de asemenea în mod fraudulos denumirea de roşii, pe care au trasformat-o în rosi, apoi în ruşi; pe de altă parte, maghiarii au cucerit Câmpia Panonică, i-au alungat pe autohtonii care se autintitulau ungureni sau unguri, şi le-au preluat în mod fraudulos numele.

Mai rămâne de constatat faptul că şi Bulgaria este un nume străvechi românesc, că o parte majoritară dintre bulgarii de astăzi au fost la origine români, pentru a înţelege un fapt cât se poate de simplu: uneori, când ai de-a face cu hoarde de criminali, hoţi şi mincinoşi este mai corect să renunţi pentru o perioadă de timp la “blajinitate”, chiar dacă este reflectată în nume, şi să aperi ceea ce este al tău – ceea ce însuşi Dumnezeu ţi-a dat spre păstrare.