EUGEN NICOLAE GÎSCĂ – TURUL DE INFORMARE

EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

TURUL DE INFORMARE

   La aproximativ o lună şi jumătate de la ceremonia de investire, Eugen a fost dus de către Îngerul Gabriel într-o „vizită” pe toate palierele aurei Pământului sau, după expresia folosită de către fiinţele îngereşti, ale Terrei aurica.

Începând cu luna august a anului 1994, Eugen a început iniţierea în tainele Terrei aurica – aura spirituală a Pământului – sau, după cum s-a exprimat Îngerul Gabriel, a început „munca de dreaptă învăţătură a fiului femeii până la terminarea sa în slavă„. Pe parcursul unei perioade care s-a întins pe câţiva ani, Eugen a fost condus de ghidul său, Îngerul Gabriel, pe toate nivelurile Terrei aurica, atât în lumea eterică, cât şi în lumea astrală -, acolo unde locuiesc oamenii decorporaţi. Această vizită, în cele mai diferite zone şi paliere ale cosmosului spiritual, reprezintă un „tur de informare” necesar şi, în acelaşi timp, o iniţiere în marile taine ale lumii.

De-a lungul timpului, astfel de „tururi de informare” au fost descrise în multe feluri, ele regăsindu-se şi în multe scrieri arhaice, despre care, astăzi, exegeţii moderni nu prea ştiu ce să creadă, interpretându-le fie ca pe nişte poveşti fanteziste scornite de fabulaţia păstorilor din vechime, fie ca pe nişte răpiri pe nave extraterestre. Turul de informare nu este nici pe departe un fapt extraordinar, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci, după toate probabilităţile, pare a fi unul din episoadele obligatorii prin care trebuie să treacă un om încarnat, atunci când pătrunde în cosmosul spiritual. Ghidul lui Eugen, în cadrul turului de informare, a fost acelaşi omniprezent Înger Gabriel, cel care, în calitatea sa de „Prim Veghetor” sau „Păstrător al Cheilor Puterii”, printre multe altele, are funcţia cosmică de a ocroti pe toţi cei care, într-un fel sau altul, trec linia de demarcaţie dintre lumea noastră şi lumea de dincolo.

Fără nici un fel de îndoială, pentru unii cititori poate fi un motiv de stupefacţie faptul că o fiinţă atât de înaltă, precum este Îngerul Gabriel, este prezentă, în mod nemijlocit, la astfel de evenimente, ce pot părea banale şi, mai mult decât atât, este interesată de un om neînsemnat.

O mentalitate ca aceasta este valabilă doar în lumea noastră, în care valoarea unui om ţine de banii din bancă sau de funcţia sa socială. Logica din lumea noastră nu este aceeaşi cu cea din lumea de dincolo. Pentru logica din lumea de dincolo, orice om este important, orice om este unic, iar fiinţele îngereşti se comportă cu multă dragoste şi înţelegere faţă de toţi care îi trec pragul. Nu există nici un fel de diferenţe între oameni – nici în ceea ce priveşte naţionalitatea, nici în ceea ce priveşte sexul, rasa, gradul de cultură sau de inteligenţă, nici în ceea ce priveşte poziţia socială. Aceştia sunt factori colaterali, care nu reprezintă nimic în lumea de dincolo. Toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu şi sunt egali în faţa Sa, iar fiinţele îngereşti sunt mesagerii lui Dumnezeu, primind caracteristicile fiinţiale direct de la Dumnezeu.

Datorită caracteristicilor sale, Îngerul Gabriel poate fi într-o multitudine de locuri în acelaşi timp, poate vorbi direct cu nenumăraţi oameni sau poate fi văzut simultan în ipostaze diferite. Mai mult decât atât, Îngerul Gabriel este prezent la naşterea fiecărui om care se încarnează în trup fizic, este prezent la plecarea fiecărui om din planul material prin moarte şi, de asemenea, este prezent la toate evenimentele principale ale vieţii fiecărui om. Această caracteristică ontologică este denumită aseietate de teologia creştin-ortodoxă, ubicuitate sau omniprezenţă în vorbirea curentă. Fiinţele îngereşti au şi alte caracteristici fiinţiale, precum atotcunoaşterea sau omniscienţa, în funcţie de gradul ierarhic şi de funcţia pe care o îndeplinesc în organigrama cosmică.

Această scurtă expunere a avut rolul de a scoate în evidenţă faptul că logica cosmosului spiritual nu are nimic în comun cu cea cunoscută de noi în lumea de aici. Iar faptul că un om obişnuit este condus prin zonele şi palierele cosmosului spiritual de însuşi Îngerul Gabriel, nu trebuie să surprindă pe nimeni, deoarece nu reprezintă un element neobişnuit.

Înainte de a descrie cât mai succint posibil ceea ce Eugen a văzut în cadrul turului de informare, trebuie să facem o altă precizare, absolut necesară pentru înţelegerea anumitor fenomene. De multe ori, Eugen a fost martorul unor evenimente care, pentru mentalitatea lumii de aici, nu au nici un fel de înţeles şi, mai ales, n-au nici un fel de logică. Unele dintre ele par imposibile, încât nici măcar nu pot fi concepute de o minte omenească. Destul de multe dintre aceste evenimente nu au corespondenţă în lumea fizică şi nu pot fi interpretate decât cu aproximaţie. De aceea, le vom prezenta aşa cum s-au desfăşurat, fără a încerca să dăm explicaţii logice satisfăcătoare, cu speranţa că cititorii le vor intui semnificaţia.

Unul dintre aceste evenimente cu grad mare de stranietate s-a desfăşurat chiar la începutul turului de informare. În toată perioada turului de informare, Îngerul Gabriel – care se înfăţişează într-un trup de lumină – a fost înveşmântat în ceea ce Eugen numeşte „ţinuta de gală”, purtând toate însemnele funcţiei sale cosmice.

Lângă Îngerul Gabriel, la o anumită distanţă în faţă şi în spate, mergeau alte două înalte fiinţe îngereşti, care în limbajul omenesc ar putea fi numite „aghiotanţi”. Unul dintre aghiotanţi ţinea în mână o pernă – asemănătoare cu acelea pe care sunt ţinute medaliile unor personalităţi militare -, cu deosebirea că această pernă era constituită dintr-o substanţă luminoasă, translucidă. Perna îşi modifica mereu forma: ea era simultan rotundă, triunghiulară şi pătrată. Deasupra acestei perne se afla un cerc luminos, pe care erau dispuse mai multe chei. Dacă ar fi numai imaginea familiară a unui cerc din sârmă pe care sunt prinse mai multe chei, totul ar părea logic. Dar logica se destramă în momentul în care cercul este format dintr-o lumină intensă, care stă suspendat în aer cam la trei degete deasupra pernei translucide, iar cheile sunt lucrate artistic din lumină. Cel mai straniu moment a fost însă acela în care Eugen şi-a dat seama că acele chei îşi modifică neîncetat zimţii şi formele, întocmind mereu alte şi alte configuraţii. Prin clarvedere, Eugen a perceput şi faptul că fiecare cheie emite sunete care nu există în lumea fizică, că emite mirosuri parfumate şi culori incredibile. Deşi nu sunt prea multe chei prinse în acel inel din lumină, ele nu pot fi numărate, tot astfel cum nu poate fi percepută în mod clar forma zimţilor sau configuraţia fiecărei chei. Aghiotantul care ţinea perna cu cheile mergea totdeauna în faţa Îngerului Gabriel. În spatele său, la o anumită distanţă, mergea celălalt aghiotant, care ţinea mereu arătătorul mîinii drepte ridicat deasupra capului, iar arătătorul mîinii stângi pe lângă corp, în jos, spre pământ. Eugen spune că, ori de câte ori se opreau, aghiotantul care ţinea arătorul mâinii drepte deasupra capului, indicând cerul şi arătătorul mâinii stângi spre pământ, „avea un picior pe apă şi celălalt picior pe uscat”. Tot timpul, cei doi aghiotanţi ai Îngerului Gabriel păstrau aceeaşi distanţă şi aceeaşi poziţie în spaţiu, după o logică de neînţeles.

Periplul lui Eugen în cadrul turului de informare a durat o perioadă mai îndelungată de timp şi a urmat o logică pe care, parţial, a înţeles-o abia mai târziu. „Geografia” cosmosului spiritual este destul de complicată şi ar necesita volume întregi pentru a o descrie.

Asupra tuturor aspectelor tainice ale universului spiritual vom reveni pe larg în cadrul demersurilor noastre. Deocamdată, vom prezenta foarte pe scurt cum a decurs „începutul muncii de dreaptă învăţătură a fiului femeii”.

Eugen a parcurs toate zonele şi palierele Terrei aurica, fiind condus de către Îngerul Gabriel. De fiecare dată când ajungea pe câte un palier, era întrebat ce vede. Eugen descria imediat imaginile care se desfăşurau prin faţa sa. De regulă, răspunsurile sale îl mulţumeau pe Îngerul Gabriel, care se declara satisfăcut de răspunsurile primite. În cazul în care Îngerul Gabriel nu era mulţumit de răspunsul primit, se repeta experienţa până în momentul în care Eugen dădea răspunsul corect.

Eugen mergea zilnic într-un anume loc din lumea materială unde, activându-şi clarvederea, percepea lumea eterică. Acolo îl aştepta Îngerul Gabriel, care îl conducea – în duh – prin palierele cosmosului spiritual, inclusiv în lumea astrală. Toate experienţele păreau că durează zile întregi, deşi, în timpul real, treceau doar câteva minute. În momentul în care Îngerul Gabriel îl lua de mână pe Eugen, părea că lumile pe care le vede vin spre el cu viteză ameţitoare, nu că el se deplasează prin ele. De altfel, trupeşte, Eugen nici nu se mişca prea mult din loc. El rămânea mereu în acelaşi loc material, în poziţie ortostatică, în stare de conştiinţă de veghe, fără a se mişca – decât cel mult, unul sau doi paşi, pe care-i făcea aproape inconştient.

În finalul turului de informare prin palierele cosmosului spiritual, Îngerul Gabriel i-a spus lui Eugen următoarele cuvinte: „Când vei fi şi vei merge, spune doar ceea ce vezi şi multe se vor face. Şi vorba ta aşa să sune, când îi vorbeşti fratelui şi surorii tale. Cei care stau împrejurul tău sunt mai în putere şi tărie decât cei care ţi se împotrivesc un timp. Iar cel care este în tine este mult, mult în iubire şi înţelepciune. De aceea, ce vedeai şi ce vezi stau drepte şi nu se clatină nicicum„.

Ulterior, după terminarea turului de informare, Eugen nu a mai fost dus pe celelalte niveluri ale cosmosului spiritual, rămânând mereu în limitele lumii eterice, unde a continuat să investigheze structura aurică umană ori să discute cu Îngerii săi Veghetori, cu spiritele naturii sau cu alte fiinţe îngereşti.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ