EUGEN NICOLAE GÎSCĂ – SIMŢURILE CONEXE

EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

šSIMŢURILE CONEXE

Pentru a putea vedea aura umană în toată complexitatea ei, dar şi pentru a vedea lumea eterică, Eugen trebuie să îşi activeze clarvederea – a doua vedere.

La Eugen, intrarea pe frecvenţa de undă a lumii eterice se produce în stare de veghe, în orice poziţie corporală – aflat în picioare, aşezat pe scaun, culcat – şi nu necesită nici un fel de exerciţiu preliminar.

În starea de clarvedere nu se modifică starea de conştiinţă, aşa cum se schimbă în meditaţie. Clarvederea nu trebuie confundată nici cu extazul mistic, nici cu stările onirice speciale. Când percepe lumea eterică, singura grijă a lui Eugen este de a avea grijă să nu se lovească de obiectele din jur, care se estompează treptat. Desigur, devine periculos atunci când este situat undeva la înălţime – pe munte, pe un bloc, pe balcon etc – sau în apropierea unei ape, pentru că se pot produce accidente neprevăzute. Postul sau interdicţiile alimentare nu au prea mare influenţă. Desigur, nu este indicat să consume mâncăruri grele, deoarece pot să apară stări de greaţă. O hrană echilibrată este binevenită.

Revenirea lui Eugen din starea ce permite clarvederea eterică este foarte simplă. În momentul în care se concentrează vizual asupra detaliilor obiectelor materiale, revine progresiv la percepţia normală a lumii materiale. Activarea la stadiul clarvederii eterice şi revenirea din această stare se realizează în mai puţin de un minut. Teoretic, clarvederea eterică poate persita cam 24 de ore după activare, dar de cele mai multe ori nu trebuie să depăşească mai mult de câteva ore, întrucât efectele colaterale pot declanşa traume serioase la nivelul auric şi, mai ales, la nivelul trupului fizic. După o anumită perioadă apare senzaţia destul de neplăcută, chiar periculoasă, de dezintegrare fizică şi aurică, ca şi cum celulele trupului ar tinde să explodeze. De obicei, la Eugen, clarvederea durează în medie cam o oră. După accea, pot apărea senzaţii neplăcute.

Clarvederea aduce după sine nu numai observarea vizuală a aurei umane sau a lumii eterice, ci şi o succesiune de informaţii parvenite prin mai multe canale perceptive distincte, dintre care doar unele au corespondenţă cu organele de simţ ale trupului fizic. Schimbarea registrului perceptiv este secondată la Eugen de activarea unor simţuri spirituale speciale.

Eugen beneficiază, în total, de patru simţuri spirituale distincte: simţul vederii, deci al perceperii formelor şi, în special, al perceperii culorilor (a doua vedere propriu-zisă), percepţia auditivă, percepţia unor mirosuri, precum şi percepţia vechimii. Prin percepţia formelor şi culorilor – ceea ce în lumea noastră se percepe prin organul de simţ al văzului – Eugen poate observa structura aurei umane, precum şi a fiinţelor care se manifestă la nivelul lumii eterice. Fiecare strat auric nu este în fond decât o energie modulată informaţional, care este tradusă prin senzaţia de culoare. Dacă Eugen ar percepe aura omului doar prin intermediul simţului vederii, totul ar fi destul de confuz, nu ar putea să ştie cu certitudine care este o structură aurică sau alta sau ce denotă o culoare sau alta. Dacă ar privi pur şi simplu o aură, fără să dispună şi de alte abilităţi senzoriale, n-ar înţelege prea multe. Ar vedea un fel de film mut, în care evenimentele se petrec destul de ilogic pentru o minte raţională. De aceea, în afara simţului văzului eteric, pentru Eugen, simţul auzului eteric are o importanţă hotărâtoare. Fiecare structură aurică, fiecare chakră, fiecare individ, fiecare element al naturii, natura în totalitatea ei, emit sunete perceptibile pentru auzul eteric. Astfel, în momentul în care îşi concentrează privirea asupra unei structuri aurice – de exemplu, asupra corpului eteric al unei persoane, asupra unei chakre, chiar asupra unui organ fizic – în afara formei şi culorii, observabile prin intermediul văzului, Eugen mai poate percepe un sunet anumit, un fel de bâzîit, care constituie zgomotul său de fond. Audiţia sunetului de fond emis de o anumită structură materială sau eterică întregeşte cunoaşterea.

În afara văzului şi auzului de natură eterică, Eugen mai dispune de un alt simţ: mirosul. Fiecare element component al aurei are propriul său miros specific, distinct de toate celelalte mirosuri. Evident, mirosurile percepute în lumea eterică nu seamănă cu mirosurile din lumea fizică, astfel încât, pentru a explica un anumit miros trebuie să facă apel la un miros cunoscut din lumea fizică, cu care pare să se asemene. Astfel, din acest punct de vedere, pot să apară comparaţiile cele mai stranii. De exemplu, prin analogie, se poate afirma că spiritul emite un miros de pâine coaptă, abia scoasă din cuptor.

În afara simţurilor enumerate anterior, văzul, auzul şi mirosul, Eugen mai dispune de un alt simţ important, care nu are corespondent în lumea fizică: simţul vechimii. Atunci când Eugen îşi concentrează atenţia asupra unei structuri aurice sau chiar asupra aurei unui om, percepe o senzaţie a vechimii. El ştie ce vechime aproximativă are un strat oarecare al aurei sau chiar care este vechimea aproximativă a unui om (este vorba despre vechimea spirituală, nu despre cea fizică). Din acest punct de vedere, unii oameni par mai vechi decât alţii. Eugen mai poate aproxima şi în ce perioadă din viaţa unui om s-a produs un eveniment, care şi-a lăsat amprenta în aură.

Toate aceste simţuri ajută foarte mult la înţelegerea corectă a structurii aurice umane. Treptat, Eugen a pus la punct un sistem de scanare aurică, prin care poate face, cu destulă precizie, o diagnoză a sistemului auric uman. Specializîndu-se asupra unor aspecte ce ţin mai ales de componenta sufletească şi de cea spirituală a fiinţei umane, Eugen poate fi definit mai degrabă ca un diagnostician al sufletului decât ca un specialist al aspectelor corpului eteric, precum bioenergeticienii. Iar acesta este, într-adevăr, un aspect important. Prin scanarea şi interpretarea aurei, Eugen poate afla starea generală de sănătate a unei persoane, care sunt compatibilităţile de rezonanţă cu mediul sau cu ceilalţi oameni, nivelul de evoluţie individuală, detectabil prin interpretarea culorilor fundamentale ale aurei.

Aura mai poate releva stările momentane ale omului: dacă îi este teamă, dacă se simte singur, dacă este tulburat, dacă minte sau spune adevărul, dacă se gândeşte la ceva bun sau la ceva rău, dacă are intenţii curate sau mai puţin curate.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ