EUGEN NICOLAE GÎSCĂ – CLARVEDEREA

EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

šCELE DOUĂ TREPTE ALE CLARVEDERII

Evident, Eugen nu poate percepe în mod permanent prin cea de-a doua vedere. Aşa ceva ar fi un chin inutil. În cazul său, datorită unor efecte colaterale, induse chiar în momentul accidentului, percepţia prin cea de-a doua vedere se activează doar prin presarea voluntară a unor puncte de pe suprafaţa trupului. Simultan cu presarea unor puncte de pe suprafaţa trupului, Eugen trebuie să privească câteva secunde flacăra unei lumânări, a unui chibrit ori a unei brichete.

În momentul activării celei de-a doua vederi, Eugen are, pentru scurt timp, câteva momente de obscuritate totală. Are aceeaşi senzaţie ca şi atunci când când este cufundat în beznă totală sau când închide ochii şi strânge puternic pleoapele. Imediat după aceea, apar steluţe luminoase, oarecum asemănătoare acelora ce apar în momentul în care un om se loveşte la cap şi vede „stele verzi”.

În câteva secunde, steluţele mai mult sau mai puţin verzi se calează una în alta, pentru a forma o stea mai mare, strălucitoare. În acel moment, conştiinţa şi percepţia se centrează chiar în acea stea strălucitoare ce pare să vină cu viteză spre el. Simultan, poate percepe prin intermediul clarvederii.

Prin clarvedere, Eugen percepe diferit mediul înconjurător al lumii materiale, comparativ cu ceea ce vede prin intermediul ochilor fizici. Pe de o parte, poate observa lumea materială, iar pe de altă parte începe să observe din ce în ce mai bine aurele obiectelor şi fiinţelor.

Imediat după ce îşi activează clarvederea, câteva zeci de secunde, Eugen poate observa foarte clar contrapartea aurică a lumii materiale, după care şi aceasta tinde să se estompeze. Imediat după aceea, poate percepe lumea eterică. Lumea eterică are alt decor decât cel care există în lumea materială. Doar contrapartea aurică a lumii materiale reproduce ceea ce există în planul fizic.

Tipul de clarvedere specific lui Eugen – care-l conectează foarte repede la lumea eterică – nu permite cercetarea prea îndelungată a contrapărţii aurice a lumii materiale. Eugen poate vedea contrapartea aurică a lumii materiale doar un răstimp foarte scurt, nu mai mult de câteva zeci de secunde. Acest răstimp poate fi prelungit prin punerea unei pungi de gheaţă pe cap sau între picioare, cam în dreptul chakrei muladhara. Totuşi, această tehnică este dăunătoare sănătăţii: în scurt timp, apar dureri puternice în zona creierului mic, cam în locul unde se uneşte bulbul rahidian cu creierul.

În consecinţă se poate vorbi despre două tipuri distincte de clarvedere. Primul tip de clarvedere, care durează doar câteva zeci de secunde, am convenit să îl denumim clarvedere infraeterică. Prin acest tip de clarvedere, Eugen poate observa foarte bine contrapartea aurică a lumii materiale. După câteva zeci de secunde, în care poate observa mediul înconjurător prin intermediul clarvederii infraeterice, Eugen poate percepe lumea eterică. În cazul observării lumii eterice, se poate vorbi despre un al doilea tip de clarvedere – despre clarvederea eterică.

Prin clarvederea eterică, contrapartea aurică a lumii materiale se observă estompat. În momentul în care Eugen îşi activează clarvederea eterică, are senzaţia că distanţele se topesc: spaţiul şi legile fizicii nu mai există. În momentul în care părăseşte starea de conştienţă specifică lumii materiale, Eugen are senzaţia că se trezeşte dintr-un somn lung şi greu. În acel moment, este asaltat din toate părţile de impresiile provenite din mediul în care pătrunde.

Diferenţa de percepţie dintre cele două tipuri de clarvedere, infraeterică şi eterică, este valabilă atât în cazul fiinţelor, cât şi în cazul mediului înconjurător.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

š