CRUCEA DE OM – CELE ŞAPTE CLASE

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

SECŢIUNEA

CRUCEA DE OM

CELE ŞAPTE CLASE EVOLUTIVE

Întrucât oamenii se împart în şapte clase distincte, este de la sine înţeles că, pentru a cerceta modul în care are loc dezvoltarea şi maturizarea lor aurică, trebuie să ţinem cont de anumite particularităţi specifice fiecărui tip în parte. Datorită faptului că oamenii sunt atât de diferiţi, procesul dezvoltării aurice poate fi descris doar dacă simplificăm întregul proces la liniile directoare generale.

Plecând de la premisa fundamentală rezultată din analiza sistemului auric uman – după care viaţa are un sens pentru toţi oamenii, nimeni nu este lăsat la bunul plac al forţelor oarbe, iar existenţa cotidiană a fiecărui om reprezintă suprema formă de iniţiere -, pătrundem astfel chiar în esenţa modului de înţelegere a omului şi a existenţei sale întrupate.

Prima etapă a muncii de dreaptă învăţătură în Terra aurica – omul din clasa întâi a Şcolii vieţii – presupune întruparea ca „fiu al femeii” şi centrarea sa în prima chakră, muladhara. Omul din clasa întâi, care se află la primele sale încarnări, este legat de elementul pământ şi de aspectele pur materiale ale existenţei terestre. Culoarea specifică a corpului duh ce aparţine unui om din prima clasă este culoarea metalului topit, culoarea Soarelui la răsărit, alfa evoluţiei umane. Simultan cu intrarea în funcţiune, în mod treptat, a celor patru petale ale chakrei muladhara, corpul duh al omului din prima clasă îşi modifică culoarea de bază, de la nuanţa metalului topit la roşu. Omul din clasa întâi, nu are conştiinţa a ceea ce percepe şi trăieşte, ci doar conştienţa faptului că trăieşte. Atât conştiinţa, cât şi conştienţa sunt manifestările celor două corpuri care ţin de suflet – corpul conştienţei şi corpul conştiinţei. Prin încarnări repetate, omul dobândeşte din ce în ce mai multă conştiinţă. Nivelul energetic general al aurei omului din clasa întâi este scăzut, iar mirosurile sunt neclare şi amestecate. Aura omului din clasa întâi este formată din atomi originari de forma unor cubuleţe de lumină, care se mişcă greoi şi haotic. Corpul conştienţei se mişcă cu dificultate prin aură, ceea ce înseamnă că atenţia şi capacitatea de focalizare a atenţiei este foarte redusă. Acest fapt se poate remarca la nivelul alchimiei aurei: atomii originari de formă sferică ai corpului conştienţei străbat cu greu atomii de formă cubică ai celorlalte corpuri aurice.

Prima clasă presupune începutul cunoaşterii mediului şi efortul din partea sufletului de a fi conştient de ceea ce îl înconjoară. Îngerii Veghetori din lumea eterică, care se exprimă într-un mod diferit de limbajul uman, spun că, în prima clasă, omul capătă „cunoaşterea conştienţei” cu privire la ceea ce îi indică organele de simţ: natura şi fiinţele. Actualmente, oamenii din prima clasă sunt rari, iar în cazul în care se nasc, nu trăiesc foarte mult. La începutul procesului de dreaptă învăţătură, omul are nevoie, după câte se pare, de naşteri şi de morţi repetate la intervale scurte, pentru a putea urca cât mai repede pe al doilea palier evolutiv. Treptat, omul din prima clasă progresează prin cucerirea unor experienţe de viaţă variate; paralel, energia vitală – rezultanta evolutivă – urcă pe Sushumna pentru a pătrunde în chakra svadistan, ceea ce corespunde începutului celei de-a doua clase evolutive.

La omul din cea de-a doua clasă – omul centrat în svadistan, energia vitală – rezultanta vectorială – urcă pe Sushumna până în apropierea ombilicului. Corpurile aurice ale omului din clasa a doua sunt formate din atomi originari ceva mai sfericizaţi. Muchiile şi laturile atomilor originari se şlefuiesc din ce în ce mai mult, datorită ciocnirilor şi frecării repetate, generate de efortul omului de a fi din ce în ce mai conştient de sine şi de lumea care-l înconjoară. La omul din cea de-a doua clasă apare corpul conştiinţei, care nu exista la omul din clasa întâi. La omul clasei a doua, între corpul conştienţei şi corpul conştiinţei se formează o diferenţă de potenţial: corpul conştienţei este încărcat cu energie negativă, iar corpul conştiinţei este încărcat cu energie pozitivă. Apărut primul, corpul conştienţei este mereu cu o treaptă mai sus decât corpul conştiinţei. Astfel, în momentul formării corpului conştiinţei, corpul conştienţei se află deja pe cel de-al doilea nivel. În momentul în care conştiinţa percepe ceva nou, la nivelul corpului conştienţei are loc un flash energetic, semn că omul conştientizează acel ceva.

A doua clasă presupune prima conştientizare a Eului: omul se distinge de mediu pentru a deveni un Eu; după cum se exprimă Îngerii Veghetori, conştientizarea Eului presupune „cunoaşterea conştienţei”, indicând că omul este o persoană distinctă de mediu şi de celelalte fiinţe vii. Îngerii Veghetori mai afirmă că „omul cunoaşte că este conştient, iar datorită acestui fapt apare ceva nou, inexistent anterior: conştiinţa şi cuvântul. Devenind conştient de conştiinţă, omul începe să combine învăţăturile primei clase cu învăţăturile celei de-a doua„.

În a doua clasă, în afara conştienţei care apăruse pe primul nivel, apare deci un element nou: conştiinţa. Omul devine conştient de sine şi de lume sau, altcumva spus, conştientizează sinele şi lumea. Prin funcţionarea celei de-a doua chakre, omul devine conştient nu numai de sine, ci şi de puterea sa trupească. Manifestarea puterii brute în lumea oamenilor determină un nou sentiment, mândria, care este foarte mare la cei situaţi pe acest nivel. După cum se exprimă Îngerii Veghetori, „atunci a existat cel mai puternic corp fizic (din istoria umanităţii); acesta a dus la cunoaşterea conştienţei (dobândirea conştienţei) acestui fapt. Atunci a apărut puterea şi manifestarea ei, iar rezultatul a fost mândria„.

În primele două clase, conştientizarea sau „cunoaşterea conştienţei” este legată de natură şi de ceilalţi oameni. În prima clasă, omul are „cunoaşterea conştienţei pământului”, adică a ceea ce, astăzi, desemnăm prin termenul generic de natură. Prin natură înţelegem pământul şi tot ce cuprinde el: minerale, vegetale, animale. Clasa a doua permite „cunoaşterea conştienţei” celorlalţi oameni, atât în cadrul relaţiilor sociale, cât şi prin intermediul partenerului de viaţă: soţul ori soţia. În cea de-a doua clasă, culoarea corpului duh este portocalie, de la portocaliul ce bate spre roşu, specific primului trimestru sau primei petale a chakrei svadistan, până la portocaliul deschis ce tinde să se transforme în galben, specific intrării în funcţiune a ultimei petale. Chakra svadistan are şase petale, deci se poate vorbi despre şase trimestre, fiecărui trimestru corespunzându-i o nuanţă reflectată la nivelul corpului duh.

A treia clasă a muncii de dreaptă învăţătură presupune urcarea energiei vitale până la nivelul chakrei manipura şi intrarea în stare de funcţiune a petalelor acestei chakre. În mod paralel, la oamenii din această clasă are loc dezvoltarea corpului mental inferior, a intelectului, a „deşteptăciunii”, a capacităţii de a investiga natura şi mediul social, de a face descoperiri, de a interpreta lumea. Volumul corpului mental devine din ce în ce mai amplu – la propriu -, învăluind partea superioară a trupului până la o distanţă apreciabilă. Pe lângă începutul înţelegerii lumii şi a sinelui propriu prin intermediul mentalului, a treia clasă implică, de asemenea, experimentarea egoismului; ceea ce presupune din partea omului „cunoaşterea conştienţei că este înşelat sau că înşeală” – după cum se exprimă Îngerii Veghetori.

În clasa a treia, omul dă piept cu perfidia, cu făţărnicia, cu egoismul, cu mândria excesivă şi devine conştient de faptul că înşeală sau că este înşelat. Relaţiile sociale, relaţiile Eu/Lume şi Eu/alt-Eu, formează un ansamblu complex de interconexiuni aurice. Principala caracteristică a celei de-a treia clase constă în manifestarea egoismului.

Culoarea corpului duh a oamenilor din cea de-a treia clasă este galbenul, de la nuanţele ce bat spre roşu-portocaliu spre nuanţele ce bat spre auriul flăcării unei lumânări. Fiecare petală a chakrei manipura înseamnă un trimestru de parcurs, înseamnă o nuanţă în plus la culoarea corpului duh; înseamnă, de asemenea, experienţe noi de viaţă. Atomii originari din aură capătă treptat formă sferică, ceea ce înseamnă conştientizarea lumii şi a sinelui propriu. În clasa a treia, cunoaşterea se bazează exclusiv pe travaliul intelectului. Totuşi, inteligenţa excesivă, ştiinţa fără credinţă, duce în fundături periculoase, căci mentalul este domeniul predilect de acţiune al fiinţelor luciferice.

În clasa a patra, care corespunde cu intrarea în funcţiune a chakrei anahata şi urcării corespunzătoare a energiei vitale, compoziţia aurei este formată aproape în totalitate din atomi originari sferici, fiind astfel asemănătoare cu cea a corpului conştiinţei. Treptat, pe măsură ce omul parcurge cele douăsprezece trimestre, echivalente celor douăsprezece petale, chakra anahata intră în stare de funcţionare la parametrii optimi. Datorită faptului că actul cunoaşterii este rezultatul contopirii conştienţei cu conştiinţa, omul din clasa a patra înţelege la justa valoare organizarea lumii şi a fiinţei umane în ansamblu. La oamenii din cea de-a patra clasă evolutivă, operaţiunile specifice mentalului, care analizează, sintetizează şi disecă doar în termeni de bine-rău, sunt treptat înlocuite cu operaţiunile mentalului superior. Treptat, oamenii din a patra clasă se deschid către lume printr-un efort cognitiv, care ar putea fi sintetizat într-o singură expresie: iubire-înţelepciune.

Ca revers, a patra clasă presupune cunoaşterea conştienţei unui element nou: trădarea. Cei care trec prin această clasă devin conştienţi de faptul că minciuna şi, în ultimă instanţă, trădarea „stau cu regele la masă”. Trădarea se poate manifesta pe toate palierele existenţei: în ceea ce priveşte respectarea legilor subtile, în ceea ce priveşte relaţiile sociale cu semenii sau în ceea ce priveşte familia. Paralel cu trădarea, a patra clasă presupune cunoaşterea unui alt element: angelicul (îngerescul), care este perceput difuz prin aură. Oamenii din cea de-a patra clasă devin conştienţi, difuz la început, că nu sunt singuri în univers, că există forţe superioare, manifestate prin fiinţele îngereşti.

Omul clasei a patra se află în faţa unei mari încercări interioare: trebuie să aleagă. Omul este pus, prin împrejurările vieţii, să îşi declare deschis poziţia faţă de trădare. Poziţia faţă de trădare nu poate fi exprimată decât prin două sentimente: ură şi iubire. Prin manifestarea urii în cazul trădării, omul cade sub influenţa fiinţelor luciferice. Prin manifestarea iubirii, omul îi iartă pe cei care l-au trădat şi se alătură Fiilor Luminii şi lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Alegerea este crucială, întrucât a patra clasă, care presupune intrarea în stare de funcţionare a chakrei anahata, este punctul de intersecţie a celor două axe principale (în acest caz, omul este privit din faţă) ce formează crucea omului: axa verticală ce uneşte sahasrara cu muladhara şi axa orizontală ce uneşte chakra inimii – deschisă de Iisus Hristos – cu chakra anahata şi cu chakra orgoliului. Omul din clasa a patra evolutivă trebuie, precum Iisus Hristos acum 2000 de ani, să-şi poarte singur Crucea şi să aleagă, prin liberul său arbitru, Calea. Crucea omului estre o cruce interioară, iar căile ce se deschid în acest punct al periplului spiritual duc fie în Cer, fie în Infern. Dacă alege iubirea şi iertarea, moderaţia şi viaţa cumpătată, omul îşi pune în funcţiune chakra inimii, în care Iisus Hristos se uneşte cu Dumnezeu. Dacă alege calea egoismului, omul îşi deschide chakra egoismului şi-l alege pe Lucifer. Se spune că, în momentul în care, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, vor exista suficienţi oameni cu chakra egoismului în stare de funcţiune, lucind în sumbra culoare maron spre negru, se va putea încarna în lumea materială Antihristul.

Clasa a cincea aduce elemente noi în munca de dreaptă învăţătură. În clasa a cincea are loc intrarea în funcţiune a chakrei vishuddi. Simultan, se dezvoltă corpul mental superior. Pe măsură ce omul parcurge cele şaisprezece trimestre corespunzătoare petalelor chakrei vishuddi, corpul duh dobândeşte o frumoasă culoare albastră, devenind din ce în ce mai diafan. Dincolo de toate, în clasa a cincea evolutivă, omul are cunoaşterea conştienţei că a ales. În funcţie de ceea ce a ales, iubirea sau ura, omul se consacră uneia dintre căi: Calea lui Hristos sau calea fiinţelor luciferice. În funcţie de ceea ce alege, omul „învaţă să-i înveţe” pe alţii, devenind apostolul uneia dintre cele două căi. Doar alegând calea cea dreaptă, Calea lui Iisus Hristos, omul va pătrunde cu adevărat în clasa a şasea a Şcolii vieţii. Dacă alege calea lui Lucifer, omul se va prăbuşi iremediabil.

În clasa a şasea, pe măsura activării chakrei ajna, omul devine conştient de Fiinţa care l-a salvat, ridicându-l din stadiul incipient. Această Fiinţă este Iisus Hristos, care salvându-l pe om, a plătit Preţul răscumpărării. În această etapă, omul începe să devină conştient de Prezenţa lui Iisus Hristos în Trupul de Slavă şi începe să intre în comuniune cu El.

A şasea clasă evolutivă presupune dezvoltarea chakrei ajna, formarea unui corp duh de culoare violetă şi atingerea punctului terminus al procesului evolutiv uman. Dincolo de această treaptă, nu se mai poate vorbi despre genul ontologic de om.

14

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ