KARMA – PETELE KARMICE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

PETELE KARMICE

šCele trei pete karmice de la nivelul corpului duh reprezintă karma acumulată de-a lungul existenţelor anterioare, nu şi karma rezultată în actuala existenţă. Ele reprezintă „zestrea” karmică a fiecărui om, cu care vine la încarnare.

Pentru a descrie într-un mod comprehensibil modul în care, pentru clarvăzătorul Eugen , sunt vizibile şi pot fi analizate petele karmice de la nivelul corpului duh, trebuie să facem o comparaţie cu ceea ce există în lumea materială. Astfel, se poate compara modul în care se prezintă petele karmice ale corpului duh, cu modul în care se prezintă trei mici picturi naive în acuarelă, realizate de un copil pe un zid. De fapt, copilul a spoit zidul cu acuarele de diferite culori, în trei mici zone circulare. Pentru a-şi da seama ce culori a folosit copilul şi ce semnificaţie are pictura, un privitor trebuie să se situeze la o distanţă variabilă. Desenul poate fi privit din mai multe perspective: de la trei metri, de la un metru sau de la zece centimetri. De la distanţa de trei metri, privitorul vede multe nuanţe de roşu, multe nuanţe de verde, multe nunaţe de cenuşiu, de negru, de violet, de albastru şi aşa mai departe. Unele culori sau unele nuanţe sunt mai luminoase, au o strălucire mai mare, altele sunt mai pale. Apropiindu-se, privitorul îşi dă seama că, ceea ce înainte părea un tot compact, este format din mici pete colorate care, împreună, sugerează ceva anume. Să ne imaginăm acum că respectivul observator posedă alte două simţuri, prin care poate percepe pictura în acuarelă: auzul şi mirosul. Să ne imaginăm că fiecare culoare, nuanţă sau aspect de intensitate a luminii emite propria sa melodie şi propriul său miros. Să ne imaginăm că acele culori întunecate, precum cenuşiu sau maronul, emit un sunet foarte jos, asemănător sirenei unui tren care trece printr-un tunel şi un miros de fructe putrezite; la rândul lor, culorile deschise, roz, portocaliu, galben, auriu emit sunete plăcute, voioase, zglobii şi mirosuri parfumate.

Pentru ca această comparaţie să fie completă, trebuie să ne imaginăm că privitorul mai beneficiază de un al patrulea simţ: simţul vechimii. Prin simţul vechimii, privitorul îşi dă seama, cu aproximaţie, în ce perioadă a desenat copilul petele roşii, în ce zi a pictat petele albastre, la ce oră a pictat petele maronii, dacă era dimineaţă ori era seară, şi aşa mai departe. Ajutat astfel de cele patru simţuri de care dispune – văzul prin care analizează culorile; auzul, prin care analizează sunetele emise de culorile respective; mirosul şi simţul vechimii -, observatorul care analizează cele trei mici desene în acuarelă îşi poate face o impresie generală cu privire la starea sufletească a copilului care le-a desenat.

Acest exemplu ilustrează cu aproximaţie modul în care Eugen observă petele karmice ale corpului duh. Asemănător unui privitor care analizează o pictură naivă a unui copil, Eugen trebuie să folosească mai multe perspective de observare pentru a cerceta petele karmice imprimate la nivelul corpului duh. În cazul primei perspective de observare a petelor karmice, Eugen trebuie să se poziţioneze la aproximativ un metru distanţă de persoana pe care doreşte să o „scaneze” auric. De la această distanţă, petele karmice îşi dezvăluie culorile şi luminozităţile, devenind vizibile în dinamica lor complexă. Fiecare culoare şi fiecare nuanţă, fiecare aspect de luminozitate are semnificaţia sa. Mai mult decât atât, fiecare culoare emite un sunet şi un miros specifice, care conferă o cunoaştere suplimentară. În cazul celei de-a doua perspective de observare a petelor karmice, Eugen trebuie să se apropie până la o distanţă de douăzeci-treizeci de centimentri, pentru a le putea observa în detaliu. În cazul în care foloseşte a doua perspectivă, percepţia este îmbogăţită. Astfel, Eugen poate remarca foarte clar faptul că acele pete de culoare, vizibile de la distanţa de un metru, sunt emise de mici steluţe, nu mai mari de o jumătate de centimetru.

Vom începe cu prima perspectivă de citire a petelor karmice, în care Eugen trebuie să se poziţioneze la aproximativ un metru distanţă de persoana pe care doreşte să o scaneze. De la aproximativ un metru distanţă, petele karmice îşi dezvăluie culorile şi luminozităţile. Prin interpretarea culorilor, sunetelor şi mirosului emise de petele karmice de la nivelul corpului duh el poate determina modul în care omul a respectat legile universului în trecut. Dacă omul nu a respectat legile universului în existenţele anterioare, petele karmice sunt mari şi întunecate. Dimpotrivă, dacă omul şi-a dat silinţa să respecte legile cosmosului, petele karmice sunt mai mici şi emit culori deschise. De regulă, oamenii au aceste pete karmice cam de mărimea gurii unui pahar, dar există mulţi oameni care au pete karmice extrem de mari, unele dintre ele întinzându-se pe întreaga suprafaţă a pieptului, formând o suprafaţă întunecată.

Pata karmică a respectării legilor divine, situată în partea din mijloc a pieptului, apare clarvederii ca o pată variabilă ca mărime sau ca aspect coloristic. În cazul în care au fost încălcate legile divine într-o existenţă anterioară, pata karmică a respectării legilor divine este mare şi are o culoare întunecată. Pata karmică a legilor familiei, din partea stângă, indică modul în care omul s-a comportat în familie: cu soţia, cu copiii, cu părinţii, cu rudele. În cazul în care au fost încălcate legile familiei – bărbaţi care şi-au bătut, umilit sau torturat soţiile, femei care au comis adulter, copii care au făcut rău propriilor părinţi etc – pata karmică aflată în partea stângă a pieptului este mare şi întuneacată. A treia pată karmică, cea care reflectă relaţiile sociale, din partea dreaptă, indică modul în care omul respectiv s-a comportat cu semenii săi, cu colegii de muncă, cu prietenii, cu inamicii. În cazul în care relaţiile cu alţi oameni au fost nepotrivite – cazurile de asuprire brutală, de hoţie sau de tâlhărie etc – pata karmică este mare şi întunecată.

În afara petelor karmice aflate în partea din faţă a corpului, mai există o pată karmică în spate, situat exact între omoplaţi. Pata karmică dintre omoplaţi este locul în care, la nivelul corpului duh, s-au acumulat faptele bune, magazia de „bile albe”, de unde, în anumite momente din viaţa omului, se extrag anumite beneficii. Totuşi, puţini oameni posedă o pată karmică situată între omoplaţi. Energia karmică situată în spate, între omoplaţi, este oarecum complementară energiei karmice situată la nivelul pieptului. Dacă energia situată la nivelul pieptului este inhibatoare şi constrângătoare, efect al erorilor omului în existeţele anterioare, energia de la nivelul omoplaţilor are un caracter benefic. Şi pata situată între omoplaţi are un caracter karmic, dar aici este vorba despre ceea ce am putea denumi datoria sistemului cosmic faţă de om. Omul, în existenţele anterioare, a dăruit ceva sistemului cosmic sau părţilor sale componente. În existenţele anterioare, omul a făcut binele şi a participat, într-un fel sau altul, la evoluţia întregului sistem. Acum este rândul sistemului cosmic să răsplătească omul. Pe măsură ce omul îşi primeşte răsplata, pata situată între omoplaţi se diminuează. Astfel, moneda karmică are două feţe. Datoriile omului faţă de cosmos, ceea ce se înţelege prin datorie karmică, sunt înscrise în partea din faţă a corpului, în regiunea pieptului. Răsplata pentru binele realizat cândva este înscrisă în pata situată în zona dintre omoplaţi. Pe măsură ce omul îşi arde datoriile şi beneficiază de răsplăţile karmice, petele karmice se diminuează.

Evenimentele vieţii sunt generate în mod progresiv de tendinţele karmice stocate energetico-informaţional în aceste zone, fie ca datorie, fie ca răsplată. Ceea ce este însă cu adevărat neplăcut, este faptul că la marea majoritate a oamenilor, datorită tendinţelor deja formate, dar şi datorită perseverării în erori, petele karmice, în loc să se micşoreze, se măresc şi se amplifică neîncetat.

Sunt destul de puţini oamenii care, de-a lungul unei singure existenţe, reuşesc să tempereze asprimea unor caracteristici de caracter, să le şlefuiască corespunzător, astfel încât, karma negativă generală, determinată de comportament, să fie în scădere.

În ecuaţia destul de complicată a destinului unui om mai participă şi un alt impuls, care însă nu este generat de evenimente trecute, din existenţele anterioare, deci nu este produs de potenţialul karmic uman. Este vorba despre apariţia unei energii spirituale superioare, pe care o putem denumi Ajutor Divin (unii o denumesc Graţie).

Această energie provine de la Iisus Hristos şi reprezintă un sprijin divin în vederea atingerii unui obiectiv aflat în concordanţă cu Planul cosmic de evoluţie. Ajutorul divin este acordat în special celor care se roagă.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ