KARMA – BOLILE KARMICE

šEDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

BOLILE KARMICE

Noxele conţinute la nivelul petelor karmice ale corpului sufletului, efecte ale erorilor comportamentale, declanşează bolile karmice. La rândul lor, bolile karmice se exprimă în viaţa oamenilor prin intermediul unor evenimente dramatice, prin întâmplări neplăcute, prin accidente sau prin boli fizice. Bolile karmice se formează după traseul deja cunoscut: în momentul în care un anume mod de comportare – de exemplu, agresivitatea – produce un impuls karmic, acesta este stocat în petele karmice ale corpului sufletului.

Încărcându-se în exces, petele karmice generează un semnal negativ – un flux de energie karmică nefastă. Ulterior, fluxul de energie karmică nefastă se transmite, prin fire subţiri de lumină, la chakre şi, în final, la contrapartea eterică a unui organ fizic. În momentul în care este atinsă contrapartea eterică, organul fizic sau organele auxiliare legate de el încep să funcţioneze defectuos, îmbolnăvindu-se. Principala cauză a bolilor karmice o constituie dorinţele nerealizate. Dorinţele nerealizate generează absenţa armoniei dintre oameni, dintre oameni şi mediu, dintre oameni şi legile divine. În momentul în care oamenii nu sunt în armonie unul cu celălalt, aurele lor suferă modificări structurale, iar componentele aurice suferă distorsiuni.

Evident, toţi oamenii au dorinţe: unele mai mari, altele mai mici. Unele dorinţe se manifestă cu putere, în timp ce altele se manifestă mai slab. Oamenii îşi doresc, unii mai mulţi bani, alţii mai multă glorie, unii mai multă activitate sexuală, alţii mai multă spiritualitate sau mai multă înţelepciune. Datorită limitărilor inerente, nu întotdeauna oamenii ajung la împlinirea dorinţelor. Toate dorinţele, majoritatea realizabile parţial, foarte puţine realizabile total – căci cu cât oamenii obţin mai mult, cu atât doresc mai mult – se reflectă în aură. Datorită faptului că fiecare dorinţă este legată, în primul rând, de corpul astral şi de corpul mental inferior, de corpul sufletului şi de petele karmice, apoi de cîmpul eteric al fiecărui organ fizic, înseamnă că aceste elemente aurice sunt cele mai afectate de dorinţele realizate parţial sau refulate.

În momentul în care omul îşi doreşte ceva, de exemplu bani, glorie sau sexualitate intensă, se leagă de aurele altor oameni pentru a-şi împlini dorinţele. În acel moment, între aurele oamenilor se realizează conexiuni aurice, care se manifestă sub forma unor corzi luminoase.

Prin însăşi natura sa, câmpul eteric al fiecărui organ este activat în momentul în care este conectat la ceva care-i trezeşte interesul. În momentul în care se înfăţişează obiectul dorinţei, câmpul eteric al organului respectiv se activează brusc şi omul se întreabă, conştient sau nu, ce să facă pentru a-şi satisface dorinţa. În momentul în care dispare obiectul dorinţei, câmpurile eterice „adorm”. Dar, atunci când se „trezesc” – fie atunci când sunt activate de un stimul interior (imaginaţia), fie exterior prin observarea obiectului dorinţelor -, ele trebuie hrănite. Aşadar, nu organul fizic este cel care trebuie hrănit, ci câmpul eteric al organului fizic respectiv.

De cele mai multe ori, satisfăcându-şi dorinţa, omul încalcă fie liberul arbitru al cuiva, fie una din legile divine. În acel moment, apar noxele karmice. Chiar şi cei care se cred foarte tari sunt luaţi de valurile ispitelor şi târâţi în larg, încetul cu încetul. Omul, cel puţin în stadiul evolutiv actual, este mult prea slab pentru a putea lupta cu dorinţele. Este, de asemenea, foarte greu de luptat împotriva propriilor energii – de exemplu, împotriva energiei sexuale -, care, indiferent cum s-ar întoarce problema, caută să se manifeste, potrivit naturii sale. Toate dorinţele nesatisfăcute, adică refulate, care stau mereu la pândă, cu rădăcini adânci la nivelul corpului sufletului – inconştientul, despre care se vorbeşte astăzi -, devin boli karmice cu efecte distructive asupra întregii fiinţe umane. Unele boli karmice pot deveni atât de puternice, încât pot virusa corpul sufletului. Sexualitatea exacerbată, dorinţa de putere, lăcomia sau orgoliul pot deveni cu timpul boli sufleteşti cronice. De exemplu, lăcomia, hoţia şi tendinţa de a acapara bunurile altora pot duce la pătarea corpului sufletului în zona mâinilor. La nivelul corpului sufletului, chiar în zona mâinilor, se formează un fel de zgură urât mirositoare, care emite sunete dizarmonice.

Una dintre bolile sufleteşti cele mai des întâlnite, cu repercusiune directă asupra corpului sufletului, este dezamăgirea. Oamenii se îmbolnăvesc de dezamăgire (pentru un clarvăzător, dezamăgirea nu este numai un sentiment, ci o boală, întrucât produce efecte aurice) datorită faptului că, într-un anumit moment al vieţii, le-au fost înşelate aşteptările. Chiar dacă au intuiţia dreptăţii şi nu se lasă târâţi într-o dispută cu altcineva, cei care au fost înşelaţi într-o privinţă sau în alta – şi marea majoritate a oamenilor au avut de multe ori în viaţă această experienţă – se îmbolnăvesc sufleteşte de dezamăgire, cu consecinţe vizibile la nivelul întregii structuri aurice. Dezamăgirea se manifestă prin acoperirea corpului sufletului cu o crustă întunecată.

Se poate întâlni adesea un tip mai special de dezamăgire sufletească, contactată mai ales de acei oameni care se cred – şi care, de cele mai multe ori, poate chiar sunt – superiori.

Generalizând, se poate spune că, în lume există două tipuri principale de oameni. Primul tip este cel care funcţionează preponderent la nivelul primelor trei chakre: muladhara, svasdistan şi manipura. Activitatea primelor trei chakre orientează înţelegerea acestui tip de oameni spre lumea fizică şi spre activitatea cotidiană. Conştiinţa şi conştienţa sunt fixate în primele trei corpuri aurice – emoţional, astral, mental inferior -, iar cunoaşterea care rezultă nu poate fi orientată decât către lumea materială. Oamenii din această categorie corespund culorii portocalii sau galbene a corpului duh. Al doilea tip de oameni este cel la care încep să funcţioneze şi următoarele chakre: anahata, vishudi şi, parţial, ajna. Oamenii din această categorie au în activitate atât corpul mental superior, cât şi corpul spiritual. Activitatea corpului mental superior şi a corpului spiritual oferă o înţelegere mult mai largă asupra vieţii. Oamenii din a doua categorie au depăşit culoarea galbenă a corpului duh.

Oamenii din prima categorie, cei aflaţi la nivelul evolutiv corespunzător mentalului inferior, îi vor considera pe cei din a doua categorie drept naivi sau inadaptabili. Ultimii, deşi se simt – de fapt, sunt – superiori, se lovesc de atitudinea celorlalţi ca de o platoşă impenetrabilă. În urma confruntării dintre cele două tipuri de atitudini şi în urma confruntării dintre interesele imediate, cei ce au un corp duh superior se îmbolnăvesc sufleteşte de dezamăgire.

În general, comportamentul unui om superior este dat de anumite calităţi, precum dreptatea, frumosul, prietenia, buna înţelegere. Un astfel de om ar vrea ca totul să fie perfect, atât în relaţiile cu alţii, cât şi în relaţiile cu familia. De multe ori, un astfel de om este considerat drept „perfecţionist”, iar acest fapt se datorează faptului că el caută să aducă arhetipuri spirituale în lumea materială. Un astfel de om nu este mulţumit cu ceea ce-i oferă existenţa în această lume şi tinde spre împliniri aproape imposibil de obţinut. De cele mai multe ori, cei din prima categorie nu înţeleg comportamentul, ideile sau atitudinea tipului de om care funcţionează prin mentalul superior; de multe ori îl nedreptăţesc, îl blamează, îl ironizează sau, atunci când sunt şefi pe linie ierarhică, îl persecută. În momentul în care se simte nedreptăţit, omul se îmbolnăveşte de dezamăgire, iar corpul sufletului se acoperă cu o crustă întunecată. Crusta se formează atunci când omul din această categorie nu reuşeşete să ierte persecuţiile sau ironiile celor situaţi pe un nivel inferior. Datorită faptului că nu este capabil să ierte, crusta acumulată se „varsă”, prin intermediul chakrelor, de la nivelul petelor karmice la nivelul trupului material. Omul devine din ce în ce mai trist şi are tendinţa de a se izola de semenii săi. Ulterior, apar boli cronice.

Singurul mijloc de luptă împotriva bolilor sufleteşti este formarea plaselor mesianice, care au un efect binefăcător asupra întregii aure umane. Bolile sufleteşti pot fi eliminate printr-o continuă conştientizare de sine şi, mai ales, prin păstrarea unei legături permenente cu Iisus Hristos. Formarea, cât mai des, a plaselor mesianice prin intermediul rugăciunii sau a rostirii Numelui lui Iisus Hristos spală şi echilibrează petele karmice, dându-le o culoare corespunzătoare, în funcţie de calitatea rugăciunii şi de credinţa pe care o are omul.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ