KARMA – TENDINŢELE KARMICE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

TENDINŢELE KARMICE

Scopul lui Dumnezeu a fost crearea unor fiinţe, oamenii, după Chipul şi Asemănarea Sa, care să-I devină Preoţi. Evenimentele dramatice petrecute de-a lungul istoriei cosmosului au blocat însă acest proces.

În mod firesc, începând cu prima fiinţă oamenească apărută în primul ciclu al cosmosului, oamenii trebuiau să parcurgă un proces de maturizare spirituală denumit “munca de dreaptă învăţătură”, pentru a atinge dezideratul suprem – pentru a deveni Preoţi ai lui Dumnezeu. Doar urmând, pas cu pas, munca de dreaptă învăţătură, oamenii pot ajunge să înţeleagă şi să respecte Legile divine ale cosmosului – Ordinea cosmosului sau Firea lucrurilor – şi Planul lui Dumnezeu.

Primul om care s-a poticnit în munca de dreaptă învăţătură a fost chiar Shantiah. Shantiah nu a reuşit să parcurgă mai mult de 30% din procesul de maturizare spirituală, denumit munca de dreaptă învăţătură. Nici primul om al celei de-a doua generaţii, pe care-l putem desemna ca fiind al doilea Adam, nu a depăşit mai mult de 40 % din munca de dreaptă învăţătură. Al treilea Adam, cel despre care aminteşte Vechiul Testament, care “a umblat” cel mai mult cu Domnul Dumnezeu în Grădina Edenului, a ajuns până aproape de 65 % din munca de dreaptă învăţătură. Totuşi, în cele din urmă, s-a poticnit şi el.

Misiunea tuturor urmaşilor protopărinţilor Adam şi Eva, indiferent din ce categorie ontologică fac parte (icon hlisa, icon sau sâmtem) este să refacă procesul invers, de reîntoarcere la Dumnezeu. Pentru a putea reface procesul invers, oamenii trebuie să parcurgă două etape. Prima etapă constă în reîntoarcerea în punctul în care s-a poticnit cel de-al treilea Adam, adică să atingă acel prag de 65 % din munca de dreaptă învăţătură. A doua etapă constă în continuarea muncii de dreaptă învăţătură începând cu punctul în care s-a poticnit Adam (a cărui poticnire, ca “păcat orginar”, este înscrisă în strucura spirituală, mentală şi genetică a tuturor oamenilor ce i-au urmat în lumea materială), adică de la nivelul de 65 % până la finalul muncii de dreaptă învăţătură.

În prezent, procesul de dreaptă învăţătură se desfăşoară sub supravegherea directă a Domnului Iisus Hristos. Pentru a deveni Preoţi ai lui Dumnezeu, oamenii trebuie, în decursul întrupării în lumea materială, să respecte Legile divine, integrându-se totodată în Firea lucrurilor, devenind o Cruce de om.

Crucea de om este omul luminat care, sub directa îndrumare a Domnului Iisus Hristos, îşi poartă crucea şi devine una cu ea; Crucea de om este omul care se răstigneşte de bună voie pe Crucea vieţii şi devine un om luminat.

Procesul palingeneziei oamenilor  este un proces cu dublu sens: de coborâre în materie şi de urcare spre spirit; urcarea spre spirit se realizează doar în urma muncii de dreaptă învăţătură. Prima etapă a urcării spre spirit este obţinerea unui corp duh alb şi curat, aşa cum arăta la protopărintele Adam înaintea răzvrătirii; abia după obţinerea acestui corp duh alb, nevirusat, în cea de-a doua etapă, oamenii trebuie să continuie procesul de dreaptă învăţătură de la acel prag de 65 % în care s-a poticnit Adam.

Problema este că, de-a lungul existenţei în lumea materială, oamenii acumulează neîncetat karma, adică destin sau soartă. Ceea ce poartă numele de karma, de destin sau de soartă, este diferenţa de potenţial dintre ceea ce fac oamenii şi Legile divine. Dacă, în lumea materială, oamenii nu respectă Legile divine, acumulează karma.

Destinul, karma, se formează în cazul în care oamenii nu respetă Legile divine ale cosmosului şi comit mai multe categorii principale de păcate. Deşi, se crede, în general, că există o multitudine de păcate, Îngerii Veghetori din lumea eterică afirmă că există un număr limitat de astfel de categorii, care se tot repetă la nesfârşit; un număr limitat de categorii de păcate generează mereu alte forme de manifestare. Ceea ce se modifică este însă poziţia omului faţă de toate aceste categorii principale de păcate. Cu cât se dezvoltă spiritual datorită muncii de dreaptă învăţătură, oamenii îşi modifică comportamentul faţă de evenimentele în care sunt implicaţi.

Îngerii Veghetori din lumea eterică afirmă că păcatele pot fi împărţite în cinci mari categorii.

Prima categorie este formată din ceea ce în lumea noastră s-ar numi gândul şi sunetul (vorbirea) rele.

A doua categorie este formată din ceea ce în lumea noastră s-ar numi adulter, din desfrânare, necurăţie şi destrăbălare.

A treia categorie este formată din idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşie, ceartă şi război.

A patra categorie este formată din gelozie, mânie, dezbinare şi neînţelegere.

A cincea categorie este formată din invidie, beţie, orgie, ucidere.

Modul în care oamenii reacţionează faţă de cele cinci categorii principale păcate formează karma, destinul sau soarta. Cele cinci categorii principale de păcate se manifestă, deopotrivă, la toţi oamenii, sub formă de ispite, dar în funcţie de nivelul de maturitate spirituală, reflectat în culoarea corpului duh (sau, după caz, a corpului sufletului), omul le cade sau nu le cade pradă. De exemplu, un om cu un corp duh portocaliu cade uşor pradă gândului şi vorbirii rele faţă de alţii, în timp ce un om cu un corp duh auriu se gândeşte de două ori înainte de a deschide gura pentru a-l jigni pe cel de lângă el. Un bărbat sau o femeie cu un corp duh portocaliu se dedau lesne la desfrâu, în timp ce un bărbat sau o femeie cu un corp duh galben pleacă repede din locurile rău famate şi evită anturajele care îi pot duce spre astfel de fapte. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre comportamentul omului în ceea ce priveşte celelalte categorii de păcate.

Pentru Eugen, karma este un fapt evident, întrucât se reflectă la nivelul structurii aurei umane – la nivelul individualităţii (la nivelul corpului duh), la nivelul personalităţii (la nivelul corpului sufletului), la nivelul trupului material şi la nivelul corpurilor aurice derivate: corpul astral, corpul emoţional, corpul mental inferior.

Aşa cum a fost menţionat, la nivelul corpului duh există trei mari pete karmice: pata karmică a relaţiei cu Dumnezeu, pata karmică a relaţiei cu semenii şi pata karmică a relaţiei cu familia. Fiecare pată karmică este format dintr-o energie modulată informaţional ce are anumite caracteristici – are o anumită formă, o anumită mărime, o anumită luminozitate, o anumită culoare, un anumit sunet şi un anumit miros. Energia modulată informaţional situată la nivelul petelor karmice ale corpului duh reprezintă zestrea acumulată de om în existenţele anterioare. Şi la nivelul personalităţii – mai precis, la nivelul corpului sufletului – există trei pete karmice, configurate după acelaşi principiu. Cele trei pete de la niveul corpului sufletului reflectă karma acumulată în actuala existenţă.

Procesul formării karmei este următorul. La baza formării karmei stau, evident, faptele în dezacord cu Legile cosmosului şi în acord cu cele cinci categorii de păcate. Nu trebuie totuşi uitat că toate faptele unui om sunt rezultatul manifestării liberului arbitru. Omul este suveran; el este cel care alege, dar tot el suportă consecinţele ce decurg din exercitatea dreptului suprem. Alegerea omului determină un anumit mod de comportament. Fiecare faptă are propria sa vibraţie energetico-informaţională, iar suma tuturor faptelor formează o rezultantă după principiul descompunerii vectorilor din fizică. Această rezultantă formează karma.

Rezultanta vectorială a tuturor faptelor omului, a modului de comportare, provoacă un proces în lanţ la nivelul tuturor structurilor aurice – la nivelul corpului astral, la nivelul corpului sufletului şi la nivelul corpului duh -, iar aceasta este ceea ce numim karma.

Prima structură aurică afectată de săvârşirea uneia dintre cele cinci categorii de păcate este corpul astral. Corpul astral, care se întinde jur împrejurul omului ca un ovoid luminos de până la aproximativ 80-100 de centimetri, este format dintr-o complicată reţea de energii luminoase. Aceste energii se comportă precum nişte “bureţi” energetici ce atrag “zgura” sau noxele provenite din comportamentul defectuos al omului. Noxele aurice sunt acele energii închise la culoare ce pătează, la un moment dat, corpul astral. Omul, în stadiul actual de dreaptă învăţătură, nu este încă apt pentru a întoarce şi celălalt obraz când i se face răul, şi reacţionează la rău prin rău. În momentul în care provoacă la rândul său răul, omul cade în capcană: corpul astral se acoperă cu noxe închise la culoare. Filtrate prin intermediul corpului astral, noxele negative provenite din actele comportamentale ale omului se transferă apoi la nivelul corpului sufletului, în regiunea pieptului, în cele trei mari pete karmice.

Karma nu înseamnă doar petele karmice. Ca energie modulată informaţional, karma este ulterior difuzată în întreaga structură aurică a omului, şi, în cele din urmă, la nivelul corpului material. În consecinţă, la nivelul corpului material, se poate vorbi despre o karma cristalizată. Toate bolile fizice sunt astfel efectul karmic provenit din acele fapte aflate în dezacord cu Legile cosmosului. De asemenea, evenimentele cotidiene prin care trece omul sunt karma exteriorizată. În funcţie de modul de comportare la un moment dat, karma anterioară este atenuată sau amplificată.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ