KARMA (SOARTA)

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

ACŢIUNE ŞI CONTRA-ACŢIUNE

 Ce se întâmplă totuşi şi de ce există atâtea nenorociri, care nu au nici un fel de logică? Să fie oare mâna destinului atât de lungă şi căile Domnului atât de neştiute, încât oamenii să nu mai înţeleagă nimic din ceea ce se petrece ?

Sau există şi alte evenimente ce par să scape cunoaşterii imediate şi care nu pot fi încadrate sau explicate prin simpla aplicare mecanică a karmei ?

Este firesc ca oamenii să se întrebe ce se petrece cu ei şi să-şi pună întrebări legate de soarta lor şi a celor din jur. Este totuşi destul de uşor de remarcat că noi, oamenii, cu înţelegerea noastră limitată – care poate sau nu poate fi considerată “mintea cea de pe urmă” – ne dăm înapoi înfricoşaţi din faţa întorsăturilor cumplite ale destinului, convinşi fiind, în sinea noastră, de faptul că, de cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă sfidează orice logică şi orice normalitate.

Prima explicaţie ce se dă unor astfel de evenimente dramatice, şi anume că aceasta este “Voia lui Dumnezeu” trebuie exclusă de la bun început, întrucât este un neadevăr flagrant atriburea unor nenorociri lui Dumnezeu. De altfel, o nenorocire este considerată ca atare atât în lumea oamenilor, cât şi în lumea îngerilor, întrucât, din acest punct de vedere, logica lumii de dincolo nu este atât de diferită de logica lumii de aici. Opinia oamenilor care deplâng moartea prematură a unui om şi o consideră o nenorocire este împărtăşită şi de îngeri, iar durerea pentru cele petrecute este atât a oamenilor, cât şi a îngerilor.

De asemenea, a doua explicaţie ce se dă unor astfel de evenimente dramatice, că este vorba despre braţul lung al… karmei care acţionează orb şi neştiut de la o existenţă la alta, nu este chiar atât de corectă. În ultima perioadă de timp, datorită unor concepţii orientale poate insuficient asimilate, mulţi oameni atribuie karmei provenită din existenţele anterioare toate relele posibile şi toate evenimentele dramatice din existenţa cotidiană. “Totul este karma”, totul este “plata” pentru faptele dintr-o viaţă anterioară – acesta ar fi motto-ul unor astfel de teorii pseudospiritualiste cu tente orientale. Explicaţia sau, mai precis, pretextul “karmei” este tot mai des folosit şi în lucrările ce tratează acest subiect, creând impresia că explică totul, dar nu explică, de fapt, nimic (în nici o lucrare apărută până în acest moment, nu au fost date explicaţii suficiente cu privire la ceea ce este cu adevărat karma).

Pe de altă parte, aplicarea neinspirată a pretextului karmei (provenită din existenţele anterioare) la toate evenimentele dramatice ale vieţii actuale denotă mai degrabă neasumarea responsabilităţii proprii cu privire la deciziile luate în această existenţă, decât o explicaţie coerentă. “Totul e karma”, afirmă cei ce promovează astfel de teorii, astfel că, într-un astfel de context, responsabilitatea a ceea ce se petrece de-a lungul unei vieţi nu mai ţine strict de persoana în cauză, de faptele şi de deciziile luate în actuala existenţă, ci ţine de încărcătura remanentă a unor ipotetice evenimente petrecute într-un trecut incert, într-o existenţă anterioară.

Evident, există întotdeuna o legătură între trecutul omului (mai depărtat ori mai apropiat) şi ceea ce i se întâmplă în prezent, iar în această carte sunt suficiente informaţii care demonstrează acest aspect, dar simpla acceptare a acestui fapt nu este suficientă pentru înţelegerea completă a mecanismului de producere a karmei. Într-adevăr, karma – ce are la bază legea cauzalităţii universale – este legea fundamentală ce ordonează destinul omului pe pământ, dar a reduce totul la impulsurile karmice formate în existenţele anterioare apare dintr-o dată nejustificat, întrucât, din punctul de vedere al unui clarvăzător, orice formă de karma provenită din existenţele anterioare trebuie să se manifeste în mod concret la nivelul aurei prin anumite particularităţi distincte.

Cercetarea de către Eugen a structurii aurice prin clarvedere relevă faptul că, într-adevăr, fiecare om se încarnează în lumea materială cu un anumit bagaj karmic acumulat în existenţele anterioare. Orice om este o hartă vie, iar structura sa aurică indică cu precizie ce a făcut de-a lungul existenţelor anterioare. Bagajul karmic al unui om, imprimat în structura sa aurică (a corpului duh), se exteriorizează ulterior în evenimentele în care este implicat. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor descrise în exemplele anterioare (care reflectă o largă categorie de oameni), la nivelul structurii aurice ale persoanelor în cauză, nu apare nici unul dintre semnele ce implică catastrofă, nenorocire sau moarte. Ceea ce înseamnă că nici unul dintre aceste evenimente dramatice nu a fost generat de karma anterioară. Iar aceasta face ca lucrurile să fie cu adevărat înfricoşătoare şi extrem de complicate.

Reducerea întregului proces descris până în acest moment la impulsurile karmice provenite din existenţele anterioare mai are un viciu de fond: de 2000 de ani, cel puţin în cazul persoanelor botezate într-unul dintre riturile creştine, prin însuşi actul botezului, karma din existenţele trecute este în bună măsură blocată de Cel ce a învins moartea, Iisus Hristos. Acesta a fost chiar unul din scopurile fundamentale ale lui Iisus Hristos: în fiecare existenţă trupească, oamenii trebuie să aibă o nouă şi uriaşă şansă de a progresa spiritual, fără mai fi influenţaţi de karma anterioară, precum în timpul dominaţiei vechilor zei. S-au schimbat timpurile, s-a schimbat lumea, s-a schimbat structura aurică a fiinţei umane, iar oamenii care au astfel de concepţii cu privire la karma nici n-au remarcat acest fapt.

Mai mult decât atât, de 2000 de ani, înaintea încarnării oricărui om în lumea materială, Cineva structurează bagajul karmic al respectivului în aşa fel încât acesta să poată progresa corespunzător. Cercetarea structurii aurei umane indică ca o evidenţă faptul că acel Cineva a pregătit noua viaţă a unui om, în aşa fel încât omul respectiv să tragă maximum de foloase. La fel de evident este şi faptul că acel Cineva a organizat totul în mod drept, înţelept şi transparent, spre binele omului şi al cosmosului. Însă în cazul în care lucrurile nu se desfăşoară în acest mod şi are loc un eveniment dramatic, în condiţiile în care totul trebuia, potrivit karmei reflectată la nivelul aurei, să se înscrie în limitele normalului, este la fel de logic să se înţeleagă următorul fapt: în afară de acest Cineva care vrea binele oamenilor, mai există şi Altcineva, care doreşte contrariul. Când astfel de evenimente dramatice se produc merau pe pielea omului şi în “ograda” sa, există toate motivele să credem cu toţii că acest Altcineva nu iubeşte deloc oamenii, ba din contră.

Consecinţa este evidentă: asupra karmei (care există, evident, la nivelul structurii aurice a fiecărui om) se exercită două feluri de acţiuni exterioare: o acţiune benefică, care caută să ducă la îndeplire destinul, pentru ca omul să-şi dilueze karma anterioară, reminiscenţă a întrupărilor anterioare, şi să se alinieze Ordinii Divine – Firea Lucrurilor – şi o acţiune potrivinică, care încearcă să împiedice totul.

Aceasta indică faptul că legea cauzalităţii universale aplicată la destinul omului, karma, nu se desfăşoară în mod mecanic. Într-un fel, se poate spune că majoritatea concepţiilor pseudospiritualiste cu tente orientale atât de răspândite în ziua de astăzi tratează karma la fel cum fizica newtoniană tratează mişcarea. Ele analizează karma unui om precum fizica newtoniană analizează, de exemplu, o bilă aruncată într-un spaţiu vid. După fizica newtoniană, bila aruncată într-un spaţiu vid se mişcă până îşi epuizează forţa iniţială. Totuşi, o astfel de analiză nu ţine cont de factorul frecare sau de posibilele forţe contrare. Evident, o bilă aruncată nu se mişcă doar în funcţie de forţa cu care a fost aruncată iniţial; în drumul ei, bila este aproape instantaneu contracarată de factorul frecare. În fond, bila se mişcă într-un spaţiu cu nenumărate impurităţi. Uneori, pe traiectoria bilei se interpun diverse particule materiale, unele mai mici, altele mai mari.

Tot astfel se întâmplă în cazul karmei. Există, într-adevăr, bagajul karmic cu care omul a plecat la drum, care reprezintă impulsul iniţial. Acest impuls iniţial nu persistă însă prea mult, fiind perturbat de mai mulţi factori. Imediat după naştere apar o serie de probleme existenţiale, care nu implică numai forţa cu care omul a fost “ejectat” pe orbită în lumea materială, iar aceasta indică faptul că bagajului karmic iniţial i se opun forţe contrare.

Astfel, în concluzie, se poate spune că impulsul karmic iniţial provenit din existenţele anterioare suferă două acţiuni directe şi de sens contrar : prima acţiune aparţine unei Forţe care are tot interesul ca omul să-şi epuizeze cât mai repede bagajul karmic, iar a doua acţiune, de fapt o contra-acţiune, aparţine unei forţe care are tendinţa de a bloca acest proces. Cele două acţiuni sunt numite de către fiinţele din lumea eterică Jocuri ale Vieţii şi ale Morţii (aici se foloseşte cuvântul “joc” în sensul său primar şi nu în sensul peiorativ acordat jocurilor de copii în curtea blocului; de altfel şi şahul este un joc, iar Jocurile Vieţii şi ale Morţii sunt întrucâtva asemănătoare jocului de şah). Noi vom folosi şi termenul de Jocuri ale Sorţii. Forţa care vrea binele oamenilor acţionează doar prin Jocuri ale Vieţii, iar forţa care se opune oamenilor acţionează prin Jocuri ale Morţii.

Prima forţă – acel “Cineva” despre care aminteam anterior – implicată în Jocurile Sorţii – într-un sens larg, în karma -, este formată din Fiii Luminii, începând de la Domnii Karmei la Îngerii Veghetori personali ai fiecărui om. A doua forţă este formată din Fiii întunericului – formaţi din oameni întunecaţi (zei), îngeri căzuţi şi, fireşte, din spiritele întunecate ale naturii, Lorehh – care nu se manifestă ca Ashpan şi nu trebuie confundaţi cu acestia. Fiii Întunericului doresc batjocorirea, umilirea şi auto-distrugerea Chipului Domnesc care este omul. Este vorba despre o auto-distrugere şi nu despre o distrugere directă, întrucât acţiunea Fiilor Întunericului are drept scop aducerea omului în situaţia de a se distruge singur.

Din păcate, majoritatea analizelor moderne ce privesc karma şi destinul omului nu ţin cont de existenţa Fiilor întunericului. Faptul că, în ultima perioadă de timp, omul a fost “învăţat” să uite de Fiii întunericului, de diavol sau de “dracu”, este, fără nici o îndoială, o mare victorie a acestora, căci astfel omul nu mai ştie cine-i sunt aliaţii şi cine-i sunt duşmanii, nu mai ştie cine-l iubeşte cu adevărat şi cine-l urăşte de moarte, lucrând neîncetat pentru ieşirea sa definitivă din circuitul palingeneziei.

Astfel, atât la nivelul aurei, cât şi la nivelul destinului (karmei), atât la nivelul macrocosmosului, cât şi la nivelul microcosmosului, în “ograda” omului, are loc înfruntarea eternă dintre forţe, FORŢĂ CONTRA FORŢĂ.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ