KARMA – DESFĂŞURĂRI DE FORŢE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

DESFĂŞURĂRI DE FORŢE

Omul este supus influenţei întregului cosmos. Omul este “imago mundi”, iar fiinţele spirituale din cosmos se reflectă în ceea ce este omul, atât la nivelul auric, cât şi la nivelul destinului.

Anterior, am trecut în revistă influenţa directă a marilor fiinţe spirituale ale cosmosului asupra structurii aurice umane. Fiecare element component a structurii aurice poate fi influenţat, fie din interior, fie din exterior de Marile Tării, de Marile Orânduiri, de Fiii Luminii, de Îngerii Veghetori personali. Ei formează acel Cineva care ajută omul să se emancipeze auric, să-şi elimine karma şi să devină o Cruce de om. Un rol important îl au însă Domnii karmei (Bătrânii), care organizează totul în funcţie de Ordinea cosmosului, pentru ca oamenii să obţină maximum de beneficiu în urma unei existenţe în lumea materială (în acest context, trebuie menţionat faptul că existenţa unui om în lumea materială nu este pentru distracţii şi chefuri, aşa cum se consideră adesea în ziua de astăzi) .

În schimb, Fiii întunericului încearcă să pună beţe în roate acestui proces. Ei încearcă să distrugă omul – mai precis să-l determine să se autodistrugă. După cum a fost afirmat în mai multe rânduri, Fiii întunericului pot fi împărţiţi în cinci mari categorii distincte, în funcţie de stadiul metamorfozei în care se află. În acest context, ne interesează doar a treia şi a patra etapă a metmorfozei prin care aceste fiinţe trebuie să treacă. A treia etapă este cea în care aceste fiinţe se manifestă în trup de formă umanoidă – Fiii întunericului propriu-zişi sau pe scurt, Cei cu ochii negri. A patra etapă este cea în care aceste fiinţe se manifestă fără corp de formă umanoidă. Ele se manifestă ca Ashpan, Cei întorşi.

Fiinţele Ashpan nu vor să distrugă omul, ci doar să înveţe ele însele, prin intermediul omului de care sunt legate; în momentul în care omul-gazdă ar muri, aceste fiinţe n-ar mai putea progresa şi, implicit, n-ar mai putea fi eliberate. În momentul în care învaţă lecţia de viaţă, Ashpan dispar din aura omului. Totodată, dispare o caracteristică negativă a omului. În momentul în care se desprind de aura omului, Ashpan se reîntorc în a cincea stare – starea de nediferenţiat, încheindu-şi metamorfoza.

Cei care se manifestă cu putere în ceea ce priveşte destinul omului şi care reprezintă acel Altcineva, sunt Fiii întunericului, Cei cu ochii negri, care se află în a treia etapă a metmorfozei. Cei cu ochii negri nu se pot conecta în mod direct la aura oamenilor, precum fiinţele devenite Ashpan. De aceea, Cei cu ochii negri acţionează prin “scenarii karmice” denumite Jocuri ale sorţii – mai exact spus, prin Jocuri ale Morţii; sau, mai exact spus, prin Jocuri care aduc moartea (în schimb, Jocurile vieţii – Jocurile care aduc viaţa – sunt desfăşurate doar de către Fii Luminii, scopul lor fiind emanciparea aurică a oamenilor). Fiii Întunericului sunt jucători foarte abili pe eşichierul destinului omenesc, iar activitatea lor este foarte subtilă – şi, în acelaşi timp, simplă, dar eficientă. Prin acţiunile pe care le întreprind, Fiii întunericului se opun nu numai oamenilor şi Fiilor Luminii, ci şi fiinţelor Ashpan, pe care le consideră “trădătoare”. Acţionând asupra oamenilor, Cei cu ochii negri acţionează, de fapt, atât împotriva fiinţelor Ashpan, cât şi împotriva Fiilor Luminii. Oamenii sunt porţile prin care aceste fiinţe doresc să stăpânească cosmosul.

Înaintea răzvrătirii împotriva Planului lui Dumnezeu, Fiii întunericului aveau atribuţiuni identice cu cele pe care, astăzi, le au Fiii Luminii: Îngeri Păzitori, Îngeri Veghetori, Îngeri ocrotitori etc. După răzvrătire, Fiii întunericului şi-au pierdut atribuţiunile, astfel că au rămas fără serviciu în folosul cosmosului; cu alte cuvinte au fost “concediaţi”. Deşi au fost concediaţi, ei încă au aceiaşi “meserie”, astfel că ştiu, cât se poate de bine, ce proceduri să pună în aplicare pentru a-şi atinge scopurile.

Din momentul răzvrătirii, starea mentală şi afectivă a Fiilor întunericului a rămas aceeaşi. Pentru Fiii întunericului, timpul nu există, astfel încât ei au rămas “îngheţaţi” în starea de supărare pe care au experimentat-o imediat după răzvrătire. Ei sunt supăraţi pentru ceea ce li s-a întâmplat. O fiinţă îngerească supărată procedează la fel ca şi un om în lumea materială: vrea să se răzbune; de fapt, omul supărat în lumea materială reacţionează precum o fiinţă întunecată.

Fiii întunericului nu pot acţiona în mod direct asupra aurei omului, întrucât, în actuala stare a cosmosului, ei nu mai vibrează în consonanţă cu ceea ce este acesta. În mod normal, între Fiii întunericului şi oameni există o mare diferenţă de potenţial. Atunci Fiii întunericului caută să coboare nivelul energetic al oamenilor, pentru a-l armoniza cu propriul lor nivel. Prin inducerea unor Jocuri ale Morţii, oamenii sunt astfel coborâţi energetic şi determinaţi să vibreze în consonanţă cu ceea ce sunt Fiii întunericului. Dacă oamenii ar fi drepţi şi ar respecta Legile morale ale cosmosului, Fiii întunericului nici măcar nu i-ar putea vedea pe oameni; nici n-ar fi conştienţi de prezenţa lor. Oamenii drepţi scapă percepţiei Fiilor întunericului.

La nivelul karmic, acţiunile Fiilor întunericului sunt extrem de complicate şi, uneori, pentru un om întrupat, sunt mai mult decât derutante, astfel că, în cele ce urmează, vom indica doar în linii mari modul în care Fiii întunericului împiedică nu numai munca de dreaptă învăţătură, ci, în primul rând, pun în pericol însăşi existenţa oamenilor în lumea materială.

Analiza modului în care acţionează Fiii întunericului în cadrul Jocurilor sorţii va începe, la fel ca la începutul acestui demers, prin analiza naşterii.

Astfel, la naşterea unui om în lumea materială, în funcţie de nivelul corpului duh al acestuia (căci cu cât este mai elevat un corp duh ce se întrupează, cu atât acţiunile Fiilor întunericului sunt mai brutale), prin acţiuni concrete, Fiii întunericului caută să împiedice desfăşurarea firească a evenimentelor – aşa cum au fost programate iniţial de Domnii karmei. Profitând de tendinţele karmice ale persoanelor din anturajul imediat, Fiii întunericului acţionează indirect prin “scenarii” existenţiale asupra noului născut, a cărui karma preexistentă nu indică decât viaţă lungă şi dezvoltare spirituală, precum în exemplul de la începutul capitolului. Datorită faptului că Fiii întunericului nu pot acţiona în mod direct, auric, asupra noului născut, cele mai puternice lovituri sunt aplicate celor din jur: părinţilor şi personalului medical care asistă naşterea: asistente, doctori, moaşe etc.

De regulă, se consideră că cei care se nasc cu handicapuri serioase au de plătit o karma foarte grea, dar nu întotdeuna este valabilă o asemenea supoziţie. De fapt, este foarte rară o astfel de supoziţie. Cel mai adesea, copiii care se nasc cu defecte îşi datorează handicapul unor cauze nonkarmice (care nu provin din existenţa anterioară). O bună parte din handicapurile unui copil – cu excepţia cazurilor în care karma anterioară cere acest lucru, iar acesta se poate remarca prin clarvedere la nivelul corpului eteric şi, oricum, astfel de cazuri sunt rare – sunt efectul direct al unor factori exteriori karmei copilului: tensiuni mari produse în perioada sarcinii la mamă, medicamentaţie defectuoasă, efort fizic, erori de comportament. Dar, de departe, cele mai dese handicapuri se datorează contactelor sexuale întreţinute de mamă în perioada sarcinii.

Excesele sexuale ale mamei din perioada prenatală pot genera, la nivelul planurilor cuantice ale copilului, care sunt pe cale de constituire, o tensiune foarte mare – mai precis, o explozie de energie. Această tensiune poate “arde” corpurile aurice ale copilului exact în acele locuri în care, la nivelul corpului mamei, a avut loc explozia de energie.

Pentru exemplificare vom da doar câteva exemple alese oarecum la întâmplare. Astfel, o mamă care a comis adulter în perioada dintre cununia religioasă şi actul sexual care a generat conceperea copilului, periclitează destinul acestuia într-o proporţie foarte mare. Prin adulter se realizează o disfuncţie la nivel de corpuri aurice între mamă şi copilul ce este pe cale de a se încarna; copilul nu mai este capabil să-şi structureze corpurile aurice pentru a se naşte în mod normal. Rezultatul poate fi o naştere prematură ori un handicap fizic al copilului.

În cazul în care copilul se naşte cu un handicap motor, iar structura aurică a copilului este curată, cauza trebuie căutată în contactele sexuale dese la mamei cu soţul din timpul sarcinii, care necesită emisia unei energii sexuale foarte înalte pentru a atinge orgasmul.

De obicei, în condiţiile în care are loc o naştere prematură, urmată de handicapuri de orice fel, spiritul copilului poate alege să moară la scurt timp după naştere. El recurge la acest procedeu datorită faptului că nu se mai poate manifesta la adevărata sa valoare – cea care i-ar fi permis eliminarea karmei anterioare şi elevarea spirituală.

Vina, evident, aparţine mamei, care se încarcă, cum se spune, cu karma negativă. Este, la fel de evident faptul că, până în acest punct, nu a fost vorba despre vreo intervenţie a Fiilor Întunericului. Aceasta nu înseamnă că această intervenţie nu s-a produs, ci doar că nu a fost vizibilă. Deocamdată, trebuie menţionat faptul că cea mai răspândită modalitate prin care se perturbă structura aurică a unui nou născut, cu efecte importante asupra karmei viitoare, este adulterul şi activitatea sexuală a soţiei cu soţul din timpul sarcinii.

Dacă cineva ar urmări, pas cu pas, ceea ce s-a întâmplă în astfel de cazuri, în perioada imediat anterioară procreaţiei sau între procreaţie şi naşterea unui copil, ar putea remarca un eveniment aparent banal: femeia care urmează să devină mamă – şi care, poate, în acel moment, nici nu cunoaşte că este însărcinată – cunoaşte întâmplător un bărbat, altul decât soţul, şi nu rezistă “tentaţiei”. A doua zi, probabil femeia a şi uitat evenimentul – a fost doar o “aventură trecătoare” -, dar, din păcate, dacă omul uită atât de repede, sunt alţii care nu uită. Iar aceştia nu doresc deloc binele omului şi nici nu se arată iertători. De fapt, nici nu cunosc şi nu au în vocabular cuvântul iertare. Să spunem, deocamdată, că nu întâmplător bărbatul care a declanşat “tentaţia” trecea prin acel loc pentru a fi observat de femeia în cauză, căci totul reprezintă efectul unei acţiuni premeditate – unei “lucrături ca la carte” – a unor fiinţe întunecate. Uimitor este faptul că o astfel de acţiune este facilitată de soţ, care le rândul său, printr-o dialectică foarte subtilă a evenimentelor, cade în aceeaşi capcană: soţul cunoaşte şi el o altă femeie şi nu rezistă “tentaţiei”. De fapt, bărbatul este cel care greşeşte primul, deschizând calea spre pierzane. Dacă bărbatul şi-ar păstra “patul curat”, soţia sa nu ar avea astfel de probleme.

Evident, naşterile ratate nu pot fi imputate doar soţilor. Ele pot fi imputate, în egală măsură, medicilor care vin la serviciu după o noapte de beţie, asistentelor neatente care participă la naştere sau moaşelor neglijente. Cauzele unor evenimente nedorite sau dramatice trebuie căutate astfel în cu totul alt loc decât sunt ele căutate de obicei, astfel că trebuie analizat ce au făcut persoanele menţionate anterior în preziua în care au asistat naşterea respectivă.

Persoana din vina căreia un copil nu se naşte într-un mod corespunzător sau moare imediat după naştere – de exemplu, unul dintre soţi, moaşele, asistentele sau medicii – rămâne în “ceaţă” câteva zile – o zi sau două. Mai mult decât atât, corpul astral al persoanei respective se contopeşte oarecum cu structura aurică a fătului, ambele fiind acoperite cu un abur energetic – care creează omului respectiv impresia că se află în “ceaţă”. Structura aurică astfel rezultată are aceeaşi culoare, sunet şi miros ca a fiinţei întunecate care a pus la cale “lucrătura”. Între făt şi persoana prin care s-a realizat lucrătura se produc schimburi energetice ample, de tipul cordoanelor de lumină, care persistă câteva zile.

Un alt moment important din viaţa oamenilor în care se produc acţiuni brutale ale fiinţelor întunecate este stabilirea unor relaţii de cuplu durabile şi căsătoria (evident, acţiuni brutale ale Fiilor întunericului se produc neîncetat de-a lungul existenţei tuturor oamenilor, dar am ales pentru exemplificare câteva momente definitorii). În cazul unor căsătorii ratate, cel mai important aspect care trebuie luat în seamă este tot adulterul. De altfel, fiinţele din lumea eterică şi, în special, Îngerii Veghetori, pun un accent deosebit pe păstrarea “patului curat”. Deşi, pentru mulţi dintre oameni adulterul a devenit un fapt aproape cotidian, pentru Îngerii Veghetori el reprezintă primul pas al decăderii. Adulterul – chiar şi cel realizat din curiozitate -, este evenimentul cel mai răpândit prin care se produce modificarea nefastă a destinului celor implicaţi.

Căsătoria adevărată este cea care are la bază cununia religioasă – Taina Sfântă a Căsătoriei. Căsătoria este un act sacru, familia este sacră, iar actul sexual, la rândul său, trebuie să se înscrie pe aceleaşi coordonate ale sacralităţii – acestea sunt Poruncile lui Dumnezeu, pe care este bazată Ordinea cosmosului sau Firea Lucrurilor. Orice căsătorie şi, implicit, bunăstarea cuplului este întreruptă în momentul primului adulter al oricăruia dintre cei doi soţi, fără sorţi de mai fi reparată. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul unei prietenii dintre un bărbat şi o femeie.

Adulterul – dincolo de aspectele psihologice evidente -, care implică, în primul rând, emiterea unor energii pharismah întunecate de către cei implicaţi – are la bază tot o “lucrătură”, bazată pe un scenariu existenţial al unei fiinţe luciferice, un Joc al Sorţii, iar persoana care a săvârşit adulterul rămâne în ceaţă câteva zile. Între bărbatul şi femeia care s-au împreunat prin adulter se formează cordoane luminoase lucioase, dar de un luciu rece, nefiresc, care unesc părţile trupului care au interacţionat în timpul actului sexual.

În fine, un alt capitol important din viaţa oamenilor, în care se produc acţiuni brutale ale fiinţelor întunecate este decesul. În mod cert, cauzele materiale ale multor decese fulgerătoare în care lipseşte pecetea morţii trebuie căutate în abuzul de alcool, în oboseala accentuată, în sentimentul de atotputernicie şi de infailibilitate – prezente, de altfel, în cazul multor accidente de automobil – şi, nu în ultimul rând, în calitatea locului în care se produce tragedia. Locurile încărcate cu noxe energetice informaţionale sunt extrem de dăunătoare.

Totuşi, într-un fel sau altul, toate aceste cazuri de decese care nu se înscriu în standardul cosmic – care nu implică apariţia peceţii morţii şi rezonanţa dintre sămânţa sufletului şi corpul sufletului – sunt urmări ale acţiunilor brutale ale fiinţelor întunecate.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ