KARMA – DESFĂŞURAREA UNUI JOC AL SORŢII (1)

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

DESFĂŞURAREA UNUI JOC AL SORŢII

(1)

MÂNIA

Pentru înţelegerea mecanismului de punere în aplicare a unui Joc al sorţii şi a schemei de principiu a activităţii unui Joker, vom alege două cazuri: furia şi adulterul. Vom începe cu exemplul pe care l-am mai folosit în paginile acestei cărţi: emiterea unui puseu de furie de către un om.

Atunci când omul are un puseu de furie este ca şi cum ar forma pe telefonul său mobil numărul Jokerului responsabil cu acest tip de caracteristică şi l-ar invita-o la el. Fericit că a fost chemat, Jokerul se prezintă alături de omul respectiv, mândru şi orbit de puterea propriei sale fiinţe întunecate, cu un zâmbet larg şi cu ochii negri, lipsiţi de iris, strălucind de satisfacţie, de parcă ar spune: “Ia să vedem ce avem noi aici…. Ce face mititelul de om: are un puseu de furie ? Daaaa !!! Să vedem ce putem face pentru el….!!!”

Şi, într-adevăr, Jokerul face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i exacerba omului – “mititelului” – sentimentele şi caracteristicile negative. Omul, “mititelul”, are doar un scurt puseu de ură – poate îndreptăţit din punct de vedere omenesc -, fiind provocat, să spunem, de un alt om care i-a luat ceea ce-i aparţinea.

De fapt, totul se petrece atât de repede, încât omul nici măcar nu a conştientizat cu adevărat sentimentul de mânie, că Jokerul este alături de el. Evident, Jokerul se manifestă la nivelul lumii eterice, invizibil percepţiei obişnuite. Înstantaneu, între aura omului şi coroniţa Jokerului se formează fulgere multicolore, care au caracteristicile energetico-informaţionale ale sentimentului respectiv – în cazul nostru, furia. Prin aportul energetico-informaţional emis de Joker, corpul emoţional şi corpul astral al omului dobândesc o culoare, un sunet şi un miros aflate în rezonanţă cu cea a sentimentului negativ. Noi spunem că omul se umple de mânie sau de ură. Simultan, corpurile astral şi emoţional ale omului respectiv sunt învăluite în starea energetică generală emisă de Joker; ele cresc subit în mărime, ca şi cum s-ar umfla. Când omul cedează impulsurilor primare ale mâniei, Jokerii pot face un lucru uimitor: aruncă omul într-o “ceaţă” extrem de deasă, iar omul se pierde complet. În acel moment, omul este ca şi paralizat, iar Jokerul se manifestă direct prin intermediul său, prin posedare, mergând până la crimă.

Evident, nu Jokerul este cel ce i-a determinat omului puseul de furie, ci omul l-a provocat singur, prin liberul arbitru şi, implicit, prin emiterea unei energii pharismah. Mai întâi acţionează omul şi abia apoi apare Jokerul. Apoi se naşte un cerc vicios şi păgubitor, în care Jokerul dobândeşte o anumită stăpânire asupra omului. Totuşi, Jokerul nu are ce face cu mânia unui singur om, astfel că efortul său cel mai mare este îndreptat spre aducerea în acelaşi loc a două persoane care manifestă acest sentiment.

Aici se impune un nou exemplu: când doi oameni stau, faţă în faţă, plini de furie şi ură, unul la adresa celuilalt, pot să fie convinşi că au, fiecare, în spate/alături câte o fiinţă întunecată, periculoasă şi nocivă, care, prin influx energetico-informaţional, încearcă să-i distrugă pe amândoi. Prin influxurile induse de Joker, ura celor doi oameni poate creşte la paroxism, astfel încât nu se mai ştie – şi nici nu mai are importanţă – de la ce a început. Totul pare a se întuneca în jur, iar cei doi oameni se pregătesc de înfruntare fizică: semen contra semen, forţă contra forţă.

În cazul unei înfruntări ce are la bază furia, cei doi oameni văd negru sau roşu, după specific, în faţa ochilor; nu mai aud nimic şi nu bagă de seamă la ceea ce se petrece atât în exteriorul lor – acei oameni care încearcă să-i tempereze – cât şi în interiorul lor: acele voci interioare, care sunt ale Îngerilor Vegehtori, Păzitori sau Ocrotitori, care vor să-i oprească de la acte necugetate.

Ca particularitate esenţială, când printr-un om se manifestă în mod direct un Joker, adversarul său simte o groază imensă, care nu poate fi resimţită în faţa vreunei fiinţe umane, oricât de puternică ar fi aceasta. Aflat în faţa unui semen de-al său posedat de un Joker, unui om obişnuit îi îngheaţă corpul emoţional, precum îngeaţă apa la temperaturi scăzute (acesta este de fapt motivul pentru care oamenii cât de cât curaţi la suflet resimt o spaimă ce le îngheaţă sufletul în compania unor persoane agresive; aici nu este vorba despre “laşitate” în sensul clasic ce se acordă acestui cuvânt, ci despre un fenomen auric absolut firesc – la fel de firesc ca şi cel al îngheţării apei la temperaturi scăzute).

În culmea paroxismului, aprinse de mânie, cele două forţe umane din exemplul de mai sus se înfruntă fizic spre satisfacţia – am putea spune spre fericirea, dar aceste fiinţe nu cunosc un astfel de sentiment – Jokerilor. Să spunem că unul dintre oameni, mai puternic sau mai antrenat, îl loveşte pe celălalt cu pumnul în bărbie, îl face knock-out cu un upercut năucitor, iar acesta se loveşte la cap şi moare. Jokerii sunt satisfăcuţi, iar Îngerii Veghetori se retrag neputincioşi, în ciuda eforturilor disperate pe care le-au făcut.

În condiţiile în care unul dintre oameni este ucis, destinele ambilor participanţi sunt frânte, iar explicaţiile curente care se dau unui astfel de eveniment nefericit – de exemplu, “karma”, “puterea unui blestem”, “ceasul rău” -, nu au nici un fel de temei. Din punct de vedere auric se poate remarca faptul că nu exista nici un fel de blestem. De asemenea, karma sau fatalitatea oarbă este doar un pretext facil, întrucât nu exista nici un fel de semn care să le manifeste prezenţa. Karma – legea cauzalităţii universale – presupune existenţa unor fapte anterioare de aceeaşi natură; de exemplu, cel care a ucis cândva va fi ucis în prezenta existenţă, în acelaşi mod. Totuşi, în acest caz, din punctul de vedere al analizei aurei, nu există nici un fel de dovadă că poate fi vorba despre o predestinare a unui astfel de eveniment dramatic. În primul rând, între cele două fiinţe umane care s-au înfruntat nu exista nici un fel de conexiune aurică între corpurile duh – cordon de lumină, sunet sau de miros -, care să indice faptul că s-au întâlnit în existenţele anterioare. În al doilea rând, sigiliile karmice de la nivelul corpului sufletului nu indicau posibilitatea morţii violente la vreunul dintre participanţi. În fine, în al treilea rând, atunci când se decide o plată karmică pentru o faptă dintr-o existenţă anterioară – de exemplu, atunci când un om trebuie să fie ucis în urma unei înfruntări sau chiar în cazul unui accident de automobil, cutremur, inundaţie, calamitate naturală – trebuie să apară, cu cel puţin şase zile înainte, pecetea morţii. Mai mult decât atât, nu exista o rezonanţă energetică între sămânţa sufletului şi corpul sufletului la cel ucis, iar analiza karmei înscrisă la nivelul sigiliilor karmice indică, fără nici un fel de îndoială, că avea multe lucruri de realizat şi o cantitate apreciabilă de karma – de tendinţe karmice – de “ars” în prezenta existenţă. Doar Jocurile Morţii provocate de Jokeri au făcut în aşa fel, încât să se producă această catastrofă, iar programarea iniţială a Domnilor Karmei să fie dată peste cap.

În locul evoluţiei spirituale sau a arderii unei părţi a karmei, traiectoria destinului celor doi oameni a suferit o deviaţie, care nu a rezultat din karma anterioară. Unul dintre ei a murit, fiind ucis, poate, într-un moment prielnic al existenţei sale – acasă îl aştepta iubita, copilul sau părinţii. Celălalt, care ar fi putut deveni un bun avocat, un bun medic sau un bun profesor, va rămâne mult timp în spatele gratiilor, chinuindu-se ani de-a rândul, precum Raskolnikov, eroul lui Dostoievski din cartea “Crimă şi pedeapsă”, să înţeleagă ce s-a întâmplat în acel moment fatidic, ce anume a generat acea crimă odioasă de care se face responsabil atât în faţa instanţelor omeneşti, cât şi în faţa instanţelor cosmice, cărora va trebui să le răspundă după moarte pentru încălcarea poruncii sacre: să nu ucizi.

Desigur, sunt cazuri şi cazuri, iar acest exemplu nu are menirea de a scoate din culpă pe cineva – căci acest act ar fi la fel de “luciferic” -, ci doar de a indica o direcţie de cercetare şi de analiză a karmei. De fapt, trebuie reamintit în mod foarte clar că, în exemplul de mai sus, cei doi oameni au acţionat prin exercitarea liberului arbitru.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

 ROG PE CEI CARE DORESC SĂ FOLOSEASCĂ ÎN VREUN FEL INFORMAŢII DE PE ACEST SITE, SĂ INDICE LUCRAREA ŞI AUTORUL