KOSMOS – ÎNTOCMIRILE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

ÎNTOCMIRILE

În Oceanul de sunet, Dumnezeu s-a manifestat pe Sine însuşi, în toată plinătatea Sa, ca formă umanoidă formată din sunet (termenul de formă umanoidă, adică formă de om, nu trebuie să surprindă; el este folosit pentru a pune în evidenţă distincţia dintre prima formă – sau aspect – a lui Dumnezeu, cea de spirit, spiritul fiind de formă sferică, şi a doua formă a lui Dumnezeu – cea asemănătoare oamenilor; de aceea, ulterior, oamenii au fost creaţi de către Dumnezeu “după Chipul şi Asemănarea Sa”).

Ca formă umanoidă, în Oceanul de sunet, Dumnezeu a creat nenumărate lumi. Toate aceste lumi au formă sferică. În prima sa etapă, Oceanul de sunet se asemăna cu universul actual, cu deosebirea că totul era format din sunet. Pe tot cuprinsul Oceanului de sunet se aflau nenumărate lumi – sori şi planete -, de formă sferică. Dacă ne-am imagina Oceanul de sunet ca pe o sferă imensă, am spune că pe întinderea sa lumile s-au coagulat ca nişte atomi: miliarde şi miliarde de atomi au apărut pe toată întinderea acestei sfere de sunet; fiecare atom reprezintă o lume.

În fiecare lume a Oceanului de sunet, Dumnezeu a creat Întocmiri – care reprezintă creaţia incipientă. Întocmirile erau un fel de proiecţii de gândire (Gânduri autonome) ale lui Dumnezeu, ce aveau la bază sunetul. Întocmirile, ca proiecţii de gândire ale lui Dumnezeu, au format decorul fiecărei lumi din Oceanul de sunet: întocmiri de copaci, întocmiri de plante, întocmiri de forme de relief etc. Iniţial, Întocmirile au fost create fără suflare – ele nu erau încă vii. Abia în a doua fază, Dumnezeu a conferit suflare Întocmirilor. Suflarea Întocmirilor a fost creată de Dumnezeu, ca esenţă a Întocmirilor fără suflare – ceea ce pare, în limbajul oamenilor, un alt paradox.

Pentru a înţelege acest proces trebuie să ne folosim de un exemplu preluat din cosmosul actual. Întocmirile reprezentau mediul; ele nu erau vii, erau doar forme goale, fără suflare, compuse din energia lumii respective – sunetul pur. Din sinteza tuturor acestor forme goale, Dumnezeu a creat sufletul lor. Altfel spus, rezultanta energetică a tuturor Întocmirilor a creat ceva inexistent anterior şi anume Sufletul Întocmirilor.

Aici se impune o altă comparaţie cu ceea ce există în cosmosul actual: este ca şi cum toată energia stocată în formele existente în lumea materială (forme de relief, plante etc) ar fi preluată şi înmagazinată, iar din ea s-ar crea altceva – un fel de suflet al acelei energii. Sufletul energiei este doar esenţa formelor Întocmirilor, stocată separat.

Ca rezultat al Întocmirilor primordiale, au apărut sufletele de viaţă. Sufletele de viaţă au fost apoi atrase în Întocmiri, pe care le-au animat, devenind, ele însele, Întocmiri vii şi plăcute în faţa lui Dumnezeu. Sufletele de viaţă ale Întocmirilor sunt numite spirite ale naturii (pot fi denumite şi entităţi ale naturii).

În următoarea etapă, spiritele naturii au primit formă umanoidă şi au devenit fiinţe. Primele spirite ale naturii au fost, fireşte, spirite ale naturii de sunet. Deşi se manifestă în Întocmiri, spiritele naturii au o existenţă de sine stătătoare. Ele se pot retrage din Întocmiri sau pot rămâne în ele. Când spiritele naturii se retrag din Întocmiri, acestea nu mai sunt vii, iar când se manifestă în ele, Întocmirile devin vii. De atunci, spiritele naturii sunt cele care dau viaţă la tot ce există în fiecare lume din Oceanul de sunet.

În lumile Oceanului de sunet, spiritele naturii s-au diferenţiat, în funcţie de natura elementului pe care l-au reprezentat: foc, apă, aer, eter, pământ (mai exact spus, corespondentul acestor elemente în cadrul lumilor respective, formate din sunet). Aceste elemente pot fi considerate drept precursoarele celor din cosmosul material.

În Oceanul de Sunet, existau doar patternurile de sunet (matricile de sunet) ale elementelor care ulterior au apărut în lumea materială. Astfel, în Oceanul de sunet, s-au născut miliarde şi miliarde de spirite ale naturii de sunet, diferenţiate în funcţie de natura elementelor pe care le animau. În funcţie de aceste diferenţieri, imposibil de estimat prin intermediul gândirii omeneşti, spiritele naturii au fost ierarhizate într-o Organigramă cosmică complexă. Fiecare compartiment al acestei vaste Organigrame a primit drept reşedinţă o Lume.

Fiecare Lume din Oceanul de Sunet are Întocmirile ei, în interiorul căreia spiritele naturii se manifestă ca sufletul creaţiei, formând plante, copaci, forme de relief etc. Toate lumile din Oceanul de sunet sunt perfecte. Fiecare lume este un paradis.

Din nou se impune o comparaţie cu ceea ce există în lumea materială. Dacă privim astăzi cerul înstalat pe timpul nopţii, observăm miliarde de puncte luminoase: stelele. Între stelele cosmosului material se află un spaţiu întunecat, astfel că există percepţia obiectivă că nu se poate trece direct de pe o stea pe alta.

În Oceanul de sunet există însă treceri metafizice dintr-o lume în alta, astfel că spiritele naturii pot transcende spaţiul (sau, mai corect spus, aparenţa de spaţiu). Trecerea spiritelor naturii dintr-o lume în alta se realizează prin apropierea imediată.

Dacă doreşte să pătrundă într-o altă lume, un spirit al naturii manifestă mai întâi intenţia de ajunge în acea lume. Apoi face un pas într-un element compatibil – dacă este spirit al naturii de apă pătrunde în elementul apă, dacă este de foc pătrunde în elementul foc etc – şi ajunge chiar în lumea pe care doreşte să o viziteze prin apropierea imediată.

O singură Lume din Oceanul de sunet este infinită, în sensul că se poate extinde în funcţie de dorinţele locuitorilor de acolo. Spiritele naturii pot crea tot ce doresc prin intermediul vorbirii – sunetului. Ceea ce spun, se realizează instantaneu. Fiecare membru al comunităţii poate crea la infinit Întocmiri, plante sau forme de relief, astfel că respectivul membru se poate manifesta atât în întocmiri, ca energii, cât şi ca fiinţe individuale, în trupuri de forme umanoide. Cele mai importante spirite ale naturii, cele mai impunătoare – ca putere şi tărie – sunt cele care au apărut chiar la începutul existenţei Oceanului de sunet. Ele sunt Protopărinţii celorlalte spirite ale naturii.

La un moment dat, în interiorul Oceanului de sunet, Dumnezeu a creat două oceane (sfere) secundare, corespunzătoare mirosului şi luminii, care pot fi denumite Oceanul de miros al sunetului şi Oceanul de lumină al sunetului. Ele nu sunt cosmosuri distincte, ci doar reflectări ale Oceanului de Sunet. Cele două oceane secundare s-au format după principiul Oceanului de Sunet. Locuinţele – sferele sau lumile – din Oceanul de miros al sunetului s-au format din manifestările (emanaţiile) energetice ale spiritelor naturii de sunet. Totuşi, locuinţele – lumile – din Oceanul de miros al sunetului sunt mai puţin perfecte decât cele din Oceanul de Sunet, deşi au avut la bază patternurile acestora. La rândul lor, spiritele naturii de miros al sunetului s-au născut din emisiile energetice ale spiritelor naturii de sunet. Între cele două sfere – Oceanul de miros al sunetului şi Oceanul de sunet – între locuinţele şi între locuitorii lor, este o mare diferenţă de timp (vechime).

După desăvârşirea Oceanului de miros al sunetului, Dumnezeu a creat Oceanul de lumină al sunetului, după acelaşi principiu. Oceanul de lumină al sunetului a fost creat prin intermediul spiritelor naturii de miros al sunetului, nu direct prin intermediul celor ale sunetului pur. Acea lumină nu trebuie confundată cu lumina din cosmosul actual, astfel că oceanul respectiv nu poate fi observat prin simţul fizic al văzului. Astfel, se poate spune că primul cosmos a fost creat în trei mari etape, corespunzătoare sunetului, mirosului şi luminii. Astfel au apărut Oceanul de sunet pur, Oceanul de miros al sunetului şi Oceanul de lumină al sunetului. Ele pot fi comparate cu trei mari sfere. Cel mai mare a fost, desigur, Oceanul de sunet, care le cuprinde pe toate. De altfel, este vorba despre un singur ocean – Oceanul de sunet -, care a avut alte două aspecte: Oceanul de miros al sunetului şi Oceanul de lumină al sunetului. Energiile primordiale ale sunetului nu se manifestă în cosmosul actual. Totuşi, energia din care a fost format Oceanul de lumină al sunetului poate fi comparată cu energia ce stă astăzi la baza spiritului omului.

Istoria celor trei Oceane a fost îndelungată, chiar şi pentru fiinţele din acele lumi. Ea a presupus o desăvârşire treptată a tuturor lumilor, a întocmirilor (a mediului) şi a primilor locuitori, care au fost spiritele naturii. Mai întâi au evoluat spiritele naturii de sunet, apoi cele de miros şi, în final, cele de lumină ale sunetului. La început, Dumnezeu se manifesta direct prin intermediul spiritelor naturii, datorită faptului că erau creaţii directe ale Sale. Spiritele naturii erau formate chiar din energia emisă de către Dumnezeu la începuturi. Apoi, când au putut să se manifeste autonom, Dumnezeu a conferit liberul arbitru tuturor spiritelor naturii. La fel ca mai târziu, în cazul oamenilor, liberul arbitru a schimbat comportamentul spiritelor naturii, astfel încât a fost nevoie de o lungă evoluţie, presărată cu eşecuri şi reculuri. În cele din urmă, spiritele naturii au ajuns la Adevăr şi au înţeles că Dumnezeu este. Treptat, după ce au renunţat la întunecimi şi la înţelepciunile generate de sunetul fals şi după ce au renunţat la învăţătorii falşi de care nu s-a dus niciodată lipsă, spiritele naturii de sunet au reuşit să trăiască în armonie unele cu altele. Astfel, au ajuns la ce mai înaltă stare din cosmos: să fie una în toate şi toate în una, şi toate laolaltă şi fiecare dintre ele să fie în Dumnezeu.

În momentul în care, prin exercitarea liberului lor arbitru, au reuşit acestă performanţă supremă, spiritele naturii de sunet au dobândit capacitatea de a crea în mod liber. După apariţia lumilor şi a întocmirilor din Oceanul de sunet, Dumnezeu a creat a doua mare categorie de fiinţe cosmice: fiinţele îngereşti – îngerii.

Îngerii sunt diferiţi de spiritele naturii, reprezentând o categorie distinctă. Creaţia fiinţelor îngereşti a avut loc după o lungă perioadă în care, în cosmos, nu au existat decât spirite ale naturii. Abia după ce spiritele naturii au ajuns la maturitatea spirituală, care le permitea să fie toate în una şi una în toate şi fiecare dintre ele în Dumnezeu, au apărut fiinţele îngereşti.

După acelaşi principiu ca în cazul spiritelor naturii, Dumnezeu a creat lumi sau locuinţe pentru fiinţele îngereşti. Locuinţele fiinţelor îngereşti nu sunt identice cu cele ale spiritelor naturii.

În locuinţele fiinţelor îngereşti, Dumnezeu a creat Întocmirile, din care s-a format mediul. Apoi, din esenţa mediului, Dumnezeu a creat trupurile de formă umanoidă, dar formate din sunet, ale îngerilor.

Ca forme umanoide, fiinţele îngereşti s-au născut fără spirit. După o lungă şi anevoioasă evoluţie, asemănătoare cu cea a spiritelor naturii, fiinţele îngereşti au dobândit un spirit.

În ciclul cosmic actual, la fel ca la oameni, spiritul fiinţelor îngereşti are o formă sferică, fiind situat în interiorul trupului lor de lumină.

Îngerii au dobândit spirite abia în momentul în care au realizat comuniunea supremă: toţi în unu şi unul în toţi şi fiecare/toţi în Dumnezeu. Spiritul fiinţelor îngereşti, ca şi al spiritelor naturii, este chiar expresia energetică a acestei comuniuni perfecte şi permanente.

cristian gănescu - editura alaya 1

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ