KARMA – PREŢUL (RĂSPLATA)

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KARMA (SOARTA)

PREŢUL (RĂSPLATA)

În momentul în care omul cade de pe nivelul energetic propriu datorită unui Joc, trebuie să plătească un preţ. Acest preţ se plăteşte Jokerului. Mai există, desigur, preţul plătit după moarte, dar pentru simplificare vom face, deocamdată, abstracţie de el.

În cazul discutat anterior, bărbatul care s-a aventurat într-o relaţie de adulter achită preţul; acesta constă în izolarea de familie – de soţie şi copil – de prieteni şi de anturaj, adică de cei care-i asigurau iubirea de care avea nevoie. Izolarea înseamnă accentuarea relaţiei cu Jokerul.

Într-un mod asemănător, persoanele care au abuzat de relaţii sexuale neortodoxe (perversiuni) plătesc preţul izolării. Ele nu vor mai fi capabile să fie pe aceeaşi lungime de undă decât cu persoanele care au o rezonanţă asemănătoare cu a lor. De exemplu, bărbaţii sau femeile care au coborât, într-un anumit moment al existenţei lor, pe un nivel energetic inferior rămân o perioadă de timp izolaţi în starea respectivă. Aceasta se datorează faptului că nu mai sunt acordaţi energetic cu partenerii de sex opus cu care erau compatibili, potrivit standardului lor calitativ iniţial. De altfel perversiunile au rolul de a bloca iubirea – cei care recurg la perversiuni nu mai sunt capabili să iubească deoarece sunt orbiţi de activitatea senzorială intensă ce apare în acest caz.

În marea majoritate a cazurilor, burlacii sau femeile singure sunt, în fond, acele persoane care, într-un moment al vieţii, au pătruns într-un Joc care le-a blocat traiectul normal şi care nu mai pot face conexiunea, la nivel de sunet ori de miros, cu sufletul persoanelor de sex opus cu care, în mod firesc, s-ar acorda sau ar fi trebuit să se acordeze din punct de vedere energetic. Ei nu mai pot întâlni decât parteneri ocazionali aflaţi pe acelaşi nivel energetic scăzut; dar, de regulă, partenerii ocazionali reprezintă o poartă spre un Joc şi mai scăzut, care-i poate duce într-o fundătură. În consecinţă, aceste persoane simt în sinea lor că nu pot avea un viitor prea reuşit împreună cu astfel de parteneri. Şi astfel evită un mariaj, fiind mereu în căutarea unui partener mai bun.

Ca o paranteză, pentru a evita orice neînţelegerea subiectului, există şi o altă categorie de oameni, care rămân singuri o lungă perioadă de timp şi care nu-şi pot găsi perechea potrivită. Acest fapt nu se datorează în mod direct implicării în Jocuri ale Morţii. Această categorie de oameni este situată pe un nivel superior culorii galben 5 a corpului duh. Datorită complementarităţii putere mică-putere mare, oamenii din această categorie devin, în orice relaţie, factorul de stabilitate. Energetic, ei nu se pot alia decât cu persoane “putere mică”, deci cu persoane inferioare ca nivel energetic. În general, persoanele “putere mică” au multe noxe aurice, iar canalul prin care pot elimina aceste noxe este tocmai partenerul care îndeplineşte funcţia de “putere mare”. Prin “puterea mare”, noxele karmice ale “puterii mici” sunt treptat eliminate, dar uneori acest fapt poate deveni insuportabil pentru “puterea mare”. Se întâmplă uneori, cel mai adesea până în momentul căsătoriei, ca “puterea mare” să schimbe cam des partenerii, fără a remarca faptul, extrem de simplu, că nu se schimbă nimic: parcă ar avea acelaşi partener multiplicat. De fapt, lucrurile sunt simple: “puterea mare” nu poate avea drept partener decât persoane complementare, cu o anumită vibraţie de sunet, la nivelul sufletului. Astfel de oameni au senzaţia că repetă mereu aceleaşi evenimente, fără a înţelege de ce.

Revenind la subiectul acestui capitol, se mai poate spune că, în concluzie, preţul primei etape a unui Joc al Sorţii este plătit individual. Primul preţ este plătit doar ca individ izolat. Dar, cum etapa a doua a unui Joc presupune existenţa a cel puţin trei oameni (soţul, soţia, amanta) şi, mai departe, a unor grupuri, lucrurile se complică. Căzând în etapa a treia a unui Joc, omul în cauză intră în contact auric direct cu Jokerul. În momentele în care trebuie să ia o decizie, Jokerul este alături de om, manifestându-se prin intermediul său. Omul capătă, cu timpul, anumite ticuri – mentale, verbale, mimice, gestice şi, până la un punct, fizionomice – identice cu ale Jokerului, ceea ce denotă virusarea unei porţiuni apreciabile din corpul sufletului.

În etapa a treia a Jocurilor Morţii, oamenii pot fi catalogaţi în funcţie de o scală convenţională. La unul dintre poli pot fi situaţi cei denumiţi “bolnavi psihic”, care sunt consideraţi iresponsabili pentru faptele lor, iar la celălalt capăt pot fi situaţi oamenii care provoacă daune mari celor din jur: tâlharii, bătăuşii, violatorii, proxeneţii sau, cel mai rău, oamenii care se dedau la torturi şi crime. Majoritatea dintre aceştia lucrează în grup, având alături un anturaj format din oameni la fel de virusaţi.

Din acest moment, lucrurile devin atât de complicate, încât par în ochii oamenilor diabolice sau malefice. De fapt, chiar sunt, întrucât cei ce le provoacă sunt dracii şi demonii. Astfel, în cadrul unui anturaj format din hoţi şi tâlhari, preţul este plătit întotdeuna de cel mai decăzut dintre ei – care este, în aceleşi timp, cel mai virusat. Cel mai decăzut devine şeful bandei sau al găştii (sau chiar al afacerii; multe afaceri considerate legale sunt, de fapt, tâlhării cu acte în regulă) şi, în consecinţă, beneficiază de femeia cea mai “tare”, de profiturile băneşti cele mai substanţiale şi de puterea cea mai mare. Întotdeuna există şi un “pretendent la domnie”, care suflă în ceafa şefului. Cel mai “puternic” – cel mai virusat, adică cel mai rău – învinge mereu, dar plăteşte şi preţul. El rămâne cu toate beneficiile materiale, cu femeia cea mai “tare” şi cu puterea de a decide.

În a patra treaptă a unui Joc, omul în cauză plăteşte al patrulea preţ, care este cumplit: omul se manifestă ca şi cum ar fi Joker. Cel care, cândva, a început doar prin a-şi înşela soţia şi a avea o amantă “sexy” a coborât încet, dar sigur, treptele decăderii umane, devenind un proxenent sau un violator, care se face vinovat de răpiri de persoane, de tîlhării, torturi sau crime.

Pentru cei care le cunosc de multă vreme, astfel de persoane sunt motiv de stupefacţie perpetuă. Observatorii ocazionali nu pot înţelege nici în ruptul capului, cum a coborât atât de jos o persoană care, în trecut, a fost liniştită. Se crede, de obicei, că cei ce fură, violează, tâlhăresc, răpesc sau ucid sunt “inferiori din punct de vedere evolutiv” ori că au moşteniri genetice proaste, dar nu este aşa. Din punct de vedere al inteligenţei, astfel de persoane pot fi situate pe aceeaşi treaptă cu un profesor, cu un medic, cu un poliţist sau cu un avocat. De fapt, între un poliţist şi un astfel de specimen, virusat aproape iremediabil de Jokeri, există o echivalenţă în ceea ce priveşte inteligenţa. Există însă o distincţie fundamentală: sunt de semn contrar. Unul este pozitiv, celălelt este negativ.

În fine, etapa a cincea a Jocurilor Vieţii şi ale Morţii, care corespunde celui de-al cincelea preţ, presupune adulaţia pe faţă a fiinţelor luciferice prin ritualuri; ea presupune şi încercarea de influenţare prin mass media a unor mari mase de oameni, prin filme, reviste, cărţi, picturi, grupuri sau secte. Coborârea în a cincea etapă a decăderii presupune derularea unor evenimente “întâmplătoare” în care omul este pus în situaţia de a viola, de a tâlhări ori de a distruge un suflet prin crimă.

La cei care au plătit, în decursul vieţii, al treilea preţ – corespunzător Jocurilor de grup -, imediat după moarte sufletul este furat sau, uneori, este distrus de fiinţele luciferice. După ce i-a fost furat sau i-a fost distrus sufletul, omul – corpul său duh – trebuie să coboare în iad, cu repercusiuni extrem de nefaste. Existenţa viitoare va fi foarte dificilă, iar eforturile pe care trebuie să le facă omul pentru a reveni pe linia de plutire vor trebui să fie foarte mari. Având în spate antecedentele transformate deja în impulsuri karmice, într-o nouă încarnare, omul respectiv va avea toate şansele de repeta drumul descendent şi de a cădea la fel de rău.

Dacă şi în existenţa următoare se va alia cu fiinţele întunecate, imediat după deces, omului îi poate fi furat sufletul pentru a doua oară; aceasta conduce la “cea de-a doua moarte”. La a doua moarte, posibilitatea mântuirii este practic inexistentă.

Există însă şi anumite excepţii. Cel care a plătit deja cel de-al treilea preţ, dar are o încărcătură karmică în mare parte bună şi o legătură solidă cu fiinţele protectoare poate fi întors la standardul iniţial prin rugăciunea Îngerilor Veghetori personali. Îngerul Veghetor plăteşte, el însuşi, un preţ pentru omul respectiv, dar acest lucru înseamnă o stagnare pentru Îngerul Veghetor care renunţă de bună voie, din iubire, la urcarea sa pe scara ierarhică îngerească – stagnare pe care Îngerul o face cu multă bucurie. Îngerii, la fel ca şi oamenii, urcă treptele desăvârşirii îngereşti, iar în acest caz, creşterea nivelului lor evolutiv – creşterea în grad şi în funcţie – este echivalentă cu ceea ce noi, în lumea oamenilor, numim cunoaştere.

În acest caz, omul respectiv stagnează la nivelul Jocului în care se afla deja, astfel că nu mai poate coborî pe scara descendentă. Preţul plătit în acest caz presupune moartea fizică a omului, care este, de regulă, violentă. În acest caz, moartea violentă reprezintă consecinţa directă a ieşirii de sub tutela Jokerilor, care, în acest mod, se răzbună pe om.

În momentul morţii, astfel de oameni cunosc adevărul şi chiar îi văd pe Jokeri. Imediat după moarte, în mod paradoxal, pe chipul acestor oameni se remarcă o anumită satisfacţie interioară – o anumită pace.

În fond, le-a fost salvat sufletul prin efortul direct al Îngerilor Veghetori. În încarnarea viitoare, aceşti oameni vor avea aceiaşi Îngeri Veghetori.

13

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

 ROG PE CEI CARE DORESC SĂ FOLOSEASCĂ ÎN VREUN FEL INFORMAŢII DE PE ACEST SITE, SĂ INDICE LUCRAREA ŞI AUTORUL