CRUCEA DE OM – SOMNUL ŞI VISELE (1)

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

SECŢIUNEA

CRUCEA DE OM

SOMNUL ŞI VISELE

(1)

 šTIPURI DE VISE œ

Pentru ca omul să devină o Cruce de om – un om centrat în Firea lucrurilor – trebuie să se comporte în conformitate cu legile cosmosului atât în stare de vegehe, cât şi în stare de somn.

Existenţa omului în lumea materială este împărţită în două: de-o parte existenţa în stare de veghe, care cuprinde experienţele avute prin intermediul conştiinţei diurne, iar de celaltă parte existenţa în stare de somn, care cuprinde experienţele avute prin intermediul conştiinţei de vis.

Deşi, astăzi, se cunosc prea puţine aspecte cu privire la trăirile omului în stare de somn, nu înseamnă că această parte a existenţei omului nu prezintă importanţă. Dimpotrivă, existenţa noctură a omului este la fel de importantă ca şi cea diurnă. Dar, pentru a pătrunde în fenomenologia somnului şi a dezvălui o importantă parte a existenţei în lumea materială, trebuie făcută o scurtă recapitulare a alcătuirii fiinţei omeneşti.

În decursul existenţei încarnate, în afara spiritului, omul este format din patru corpuri de formă umanoidă: corpul duh, corpul sufletului, corpul eteric şi, fireşte, corpul material. Fiecare dintre ele există în planul cuantic propriu: spiritul în planul cuantic primordial, corpul duh în planul cuantic al lumii duhurilor (în planul astral), sufletul în planul cuantic al sufletului, corpul eteric în planul cuantic ce corespunde lumii eterice, iar corpul material în planul cuantic al lumii materiale. Dintre toate structurile aurice ale omului, doar sufletul are un plan cuantic individual (personal). Fiecare suflet are un plan cuantic personal, ca un fel de „felie” de spaţiu-timp, care nu intră în conexiune cu planurile cuantice ale celorlalţi oameni. Celelalte planuri cuantice – al spiritului, al corpului duh, al corpului eteric – sunt comune tuturor oamenilor.

În cazul în care fiecare dintre structurile aurice principale ar deveni subit conştiente, ar putea observa planul cuantic corespunzător. Spiritul ar percepe planul cuantic primordial. Corpul duh ar percepe planul duhurilor – de fapt, ar percepe subplanul de unde a provenit înainte de a se întrupa în lumea materială. Sufletul ar percepe planul cuantic propriu, iar corpul eteric ar percepe planul cuantic eteric – lumea eterică.

Fiecare dintre structurile aurice ale omului (inclusiv corpul material) are un nucleu distinct de conştiinţă şi de conştienţă. Astfel, omul este format din mai multe nuclee. Fireşte, când este conştient de lumea materială, omul are ca nucleu specific eul trupesc, ego-ul, prin intermediul căruia devine conştient de mediu – ceea ce constituie aşa numita stare de veghe. În starea de veghe, omul are un anumit nivel de conştiinţă şi de conştienţă.

Starea de veghe nu este conferită doar de ceea ce se află la nivelul trupului material, ci şi de celelalte componente aurice. Un rol deosebit în funcţionarea trupului şi în menţinerea stării de veghe îl au atât chakrele situate la nivelul corpului eteric, cât şi contrapărţile lor situate la nivelul corpului sufletului şi al corpului duh (chakrele-atribut). La nivelul corpului eteric, de-a lungul canalului Sushumna, sunt situate şapte chakre principale: muladhara, svadistan, manipura, anahata, vishudi, ajna, sahasrara. În afara celor şapte chakre principale, la stânga şi la dreapta canalului Sushumna, în dreptul mameloanelor, există alte două chakre importante: în dreptul inimii există chakra iubirii, numită shainiah, care a fost deschisă de către Iisus Hristos, iar în dreptul mamelonului drept există chakra orgoliului – chakra lui Lucifer.

Astfel, privit din faţă, fiinţa integrală a omului formează o cruce luminosă, a cărei bară verticală este formată din canalul Sushumna, de-a lungul căruia sunt situate chakrele principale. Bara orizontală este formată din linia imaginară ce uneşte cele două chakre situate în dreptul mameloanelor. Aceasta este Crucea Vieţii, pe care se răstingneşte omul de-a lungul existenţei întrupate, pentru a deveni un om luminat, care îşi poartă crucea şi devine una cu ea – pentru a deveni o Cruce de om.

În afara acestor nouă chakre menţionate, mai există alte şase, despre care, astăzi, se cunosc destul de puţine lucruri. Trei dintre ele sunt situate deasupra capului, ceva mai sus de chakra sahasrara, iar celelalte trei sunt situate sub tălpile picioarelor. Cele şase chakre seamănă destul de puţin cu chakrele situate de-a lungul Sushumnei. Ele au aspectul unor steluţe strălucitoare, nu au petale, iar în interiorul lor se formează vârtejuri minuscule. Dispunerea celor trei chakre situate deasupra capului variază de la om la om. La unii oameni sunt situate mai sus şi sunt mai strălucitoare, la alţi oameni sunt mai apropiate de cap şi sunt mai palide.

Cele trei chakre de deasupra capului sunt situate pe linia divină. Prima chakră este situată la aproximativ cinci-zece centimetri de sahasrara, în afara cutiei craniene. Numele ei este Poarta sufletului. A doua chakră, situată la cincisprezece centimetri de creştetul capului, este Poarta duhului (a corpului duh), iar a treia chakră este situată la aproximativ douăzeci şi cinci de centimetri de creştetul capului. Numele ei este Poarta spiritului.

În afara celor trei chakre situate deasupra capului, mai există trei chakre situate sub tălpile picioarelor. În stadiul evolutiv actual, doar una este în stare de activitate. Ea este situată la aproximativ zece centimetri sub tălpile picioarelor. Numele ei este Poarta Pământului. Chakra Poarta Pământului are un rol foarte important în ceea ce priveşte eliminarea toxinelor aurice din organism. Prin această chakră sunt eliminate toate toxinele aurice rezultate în urma actelor comportamentale defectuoase.

Cele trei chakre situate deasupra capului, Poarta sufletului, Poarta duhului şi Poarta sufletului au o importanţă deosebită în ceea ce priveşte somnul şi visele. Ele corespund celor trei elemente fundamentale ale structrurii aurice: sufletul, corpul duh şi spiritul. Cele trei chakre de deasupra capului funcţionează ca nişte porţi, care fac legătura, în timpul somnului, dintre structurile aurice menţionate şi nivelurile ortoexistenţiale ale cosmosului.

În momentul în care trupul material adoarme, iar conştiinţa stării de veghe dispare, corpul eteric, sufletul (corpul sufletului), corpul duh şi spiritul îşi modifică poziţia în raport cu acesta. Imediat după ce starea de veghe încetează să-şi mai facă simţită prezenţa, omul începe să viseze.

Visele pot fi clasificate în funcţie de structura aurică care le generează. În mare, se poate afirma că există şase tipuri de vise. Primul tip de vise poate fi raportat la trupului material şi la nucleul de conştiinţă specific acestuia. Al doilea tip de vise poate fi raportat la activitatea corpului eteric. Următoarele două tipuri de vise pot fi raportate la activitatea corpului sufletului. În timpul somnului, corpul sufletului se manifestă în două feluri distincte. Primul fel de manifestare presupune activitatea autonomă a corpului sufletului în planul cuantic personal. Activitatea autonomă a corpului sufletului în planul cuantic personal generează al treilea tip de vise. În schimb, al patrulea tip de vise presupune manifestarea corpului sufletului în afara planului său cuantic individual. Al cincelea tip de vise poate fi raportat la activitatea corpului duh. În fine, al şaselea tip de vise poate fi raportat la activitatea spiritului.

Primul tip de vise se derulează în faza incipientă a somnului, imediat după adormire şi se succede, ciclic, de mai multe ori de-a lungul somnului. În opt ore de somn, omul poate avea aproximativ zece reprize de astfel de vise.

Acest tip de vise durează foarte puţin timp – câteva minute. În toate aceste vise, omul are mişcări rapide ale globilor oculari – REM: rapid eyes movement. Acesta este tipul de vis care reflectă experienţele desfăşurate de om în stare de veghe. Visele de acest tip au un anumit simbolism, în funcţie de experienţele personale ale omului. În general, visele de acest tip pot fi raportate la experienţele trăite de om în ultimile trei zile. Acest tip de vise reflectă relaţiile sociale ale celui ce visează, fiind efectul nedreptăţilor suferite sau al frustrărilor acumulate. Omul se poate visa în diferite ipostaze legate de existenţa cotidiană: continuă să îndeplinească o anumită activitate începută în stare de veghe, se întâlneşte cu un prieten sau cu o cunoştinţă, continuă o ceartă etc.

În toate visele de acest tip, subiectul principal este trupul material şi activităţile motorii pe care le desfăşoară în timpul stării de veghe. Într-un fel, se poate spune că visele de acest tip reflectă activităţile fiinţei umane din starea de veghe, percepute prin intermediul acţiunilor motorii ale trupului material. Astfel, dacă în ziua anterioară visului, omul în cauză s-a certat cu o persoană oarecare, poate visa acea ceartă din perspectiva activităţilor motorii şi a tensiunilor musculare acumulate, iar nu din perspectiva morală sau socială. Tensiunile rezultate în urma activităţilor motorii intense din perioada conflictului sunt înmagazinate energetico-informaţional prin refulare, iar visul nu face altceva decât să le defuleze prin intermediul unui simbolism personal. Acest simbolism este generat doar de experienţele personale, astfel încât doar omul în cauză la poate decripta în urma unei analize atente. Din acest punct de vedere, se poate spune că acele cărţi de vise care încearcă să interpreteze visele printr-o generalizare excesivă sunt foarte departe de adevăr. Există, într-adevăr, anumite constante cu caracter general, dar nu trebuie exagerat. Aceste constante provin din faptul că experienţele oamenilor sunt, în mare, aceleaşi. Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că fiecare om este unic; chiar dacă, în lumea fizică, oamenii au experienţe relativ asemănătoare, fiecare le receptează în modul său specific. Oamenii nu sunt maşini, fiecare om receptează în felul său o anumită experienţă.

Al doilea tip de vise depăşeşte nivelul trupului material şi activităţile sale motorii, raportându-se la activitatea corpului eteric. Datorită faptului că, în actualul stadiu evolutiv, conştiinţa şi conştienţa omului din starea de veghe nu se mută la nivelul corpului eteric, visele din această categorie sunt ca şi inexistente. În cazul în care ar avea astfel de vise, oamenii ar trebui să viseze, chiar şi distorsionat, decoruri şi fiinţe din lumea eterică. Actualmente, doar clarvăzătorii pot avea astfel de vise.

Imediat după adormire, oamenii au o perioadă scurtă de întunecare – de negură. Această perioadă de întunecare se manifestă datorită faptului că, în actualul stadiu evolutiv, corpul eteric nu este suficient de matur pentru a reţine imagini din lumea eterică. În viitor, atunci când corpul eteric va fi ceva mai dezvoltat, în conştiinţa oamenilor se vor derula cu mare rapiditate imagini ale lumii eterice – flashuri cognitive, care pot fi denumite imagini hipnagogice. În ziua de astăzi, prea puţini oameni percep, imediat după adormire, flashuri scurte ce conţin imagini ale lumii eterice. Aceşti oameni, datorită maturităţii sporite a corpului eteric, pot fi consideraţi drept potenţiali clarvăzători. Imaginile hipnagogice percepute în acest mod, nu pot fi interpretate prin intermediul conştiinţei de veghe, datorită unei cenzuri specifice eului trupesc. Eul trupesc nu le înţelege, iar ceea ce nu poate fi înţeles este generator de spaimă şi, prin urmare, respins.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ