KOSMOS – CUM AI CĂZUT DIN CERURI … ?

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

CUM AI CĂZUT DIN CERURI ?

Quomodo cecidisti de caelo Lucifer qui mane oriebaris ?

În cele ce urmează vor fi descrise câteva imagini din marea bătălie de pe Perfer, aşa cum au fost vizionate de către Eugen în cronica akasha (ceea ce Eugen numeşte Camera cu draperii, care se află sub jurisdicţia fiinţei numită Oza  – VEZI NOTA 1 DE LA SUBSOL)). Majoritatea dintre aceste imagini au fost vizionate de către Eugen cu acordul lui Oza, “preţul” vizionării fiind plătit de câteva fiinţe îngereşti şi spirite ale naturii din ierarhia Fiilor Luminii.

Trebuie însă specificat faptul că, în cele ce urmează, sunt prezentate şi câteva imagini (scena prizonieratului lui Lucifer) care au fost vizionate datorită faptului că  o anumită fiinţă luciferică   a avut un interes în acest sens. Această fiinţă luciferică se prezintă sub numele de Lili, dar numele ei adevărat este Lillith. Faptul că personajul în cauză a plătit preţul vizionării unor imagini nu implică o înţelegere directă cu clarvăzătorul, ci se datorează unor interese ce depăşesc persoana acestuia. Mediator în acest caz a fost o înaltă fiinţă îngerească din ierarhia Fiilor Luminii.

Lilli este o fiinţă cu o înfăţişare destul de stranie, de o mare frumuseţe trupească, dar cu incisivii proeminenţi, amintind un vampir. “Ai să vezi, spune Lilli, înjosirea şi alungarea Prinţului nostru de către preaiubiţii lui fraţi”. Prinţul este, desigur, Lux sau Lucifer, iar fraţii care-l “prigoneau” sunt Fiii Flăcării care au rămăses fideli lui Dumnezeu, în frunte cu Îngerul Mihail, Conducătorul Oştirii cereşti.

Este bine de ştiut că, la început, orice om care pătrunde în lumea eterică, poate fi “sedus” prin promisiuni sau prin felurite avantaje şi facilităţi – inclusiv informaţii – de fiinţele luciferice. Omul este cel care, în final, alege cu cine să se însoţească: cu fiinţele îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii sau cu cele luciferice. În general, se poate determina foarte simplu cărei “tabere” sau căi aparţine un clarvăzător. Dacă vorbeşte despre Iisus Hristos şi despre ierarhia Fiilor Luminii înseamnă că acel om a ales calea cea dreaptă, iar dacă face elogiul celor răzvrătiţi – fie îngeri, fie oameni – înseamnă că a aderat la tabăra acestora. Există în acest context şi cazuri atipice, în care un clarvăzător care ţine de Calea luminii poate să prezinte şi informaţii furnizate de către fiinţele luciferice, care au un interes vădit în acest sens. În astfel de cazuri, există o mediere, urmată de un fel de înţelegere, între cele două tabere de fiinţe îngereşti – Fiii Luminii şi Fiii întunericului. Clarvăzătorul nu poate prezenta decât ceea ce vede, iar înţelegerile se fac peste capul său.

Imaginile se văd undeva de sus, ca şi cum observatorul ar privi de la înălţimea de 100 de metri altitudine.

Lupta se dă între două tabere de combatanţi. Luptătorii sunt fiinţe îngereşti extrem de puternice. Statura lor este impresionantă, iar corpul de lumină al fiecăruia este strălucitor. Ambele tabere sunt înarmate cu săbii ce par din foc.

Cu acest prilej trebuie adusă o completare absolut necesară, pentru a risipi orice neînţelegere a subiectului: în cosmosul spiritual, toate forţele beligerante sunt înarmate cu săbii de lumină. Atât îngerii din ierarhia Fiilor Flăcării, cât şi Cei răzvrătiţi, Fiii întunericului, sunt înarmaţi cu săbii de lumină. Forţă contra Forţă, lupta eternă dintre forţele Luminii şi forţele întunericului nu este deloc metaforică, ci cât se poate de concretă, fiind însoţită întotdeauna de lupte corporale, faţă în faţă, între beligeranţi. În toate cazurile, este vorba despre arme formate din energia-substanţă specifică planului cuantic respectiv. Această informaţie va fi repetată de mai multe ori de-a lungul acestei cărţi, cu minime variaţiuni, tocmai pentru a puncta în mod cât se poate de explicit faptul că “Forţă contra Forţă” nu reprezintă doar un titlu metaforic, ci cât se poate de concret.

Prima tabără, victorioasă, este formată din Fiii Luminii conduşi de Îngerul Mihail. Tot orizontul este plin de luptători din tabăra victorioasă. A doua tabără, formată din Cei răzvrătiţi, a rămas grupată într-un perimetru restrâns. Luptătorii înfrânţi au fost dezarmaţi. Deşi dezarmaţi, luptătorii înfrânţi continuă să apere un grup masiv de fiinţe umane, oameni din a doua generaţie. Oamenii acelei generaţii – bărbaţi şi femei – sunt goi. Pe chipurile lor se citeşte o groază imensă. În mijlocul perimetrului, luptătorii prizonieri, înconjuraţi de mulţimile nenumărate de luptători victorioşi, protejează în continuare grupul de bărbaţi şi de femei.

Imaginea se întrerupe, nu pentru mult timp însă, pentru că revine imediat, observatorul aflându-se acum la 2-3 metri înălţime.

 Luptătorii primei tabere încep un adevărat măcel, distrugându-i fără milă pe luptătorii din cea de-a doua tabără. Unii dintre ei continuă să apere oamenii cu propriile lor trupuri, care ţipă înspăimântaţi. Pretutindeni se aud ţipete, vaiete, urlete de groază. În surdină se aude un zgomot infernal: pare că sunetul reunit a mii de trâmbiţe se apropie vertiginos, urcând în intensitate. Vegetaţia luxuriantă este distrusă.

Imaginea se întrerupe iarăşi, pentru a reveni imediat, observatorul fiind situat la aproximativ 50 de metri înălţime.

De-o parte, Fiii Luminii conduşi de Îngerul Mihail, iar de cealaltă parte Fiii Întunericului. Armata Fiilor Întunericului, deja decimată, este mult mai mică decât armata învigătoare.

Deocamdată, Lucifer nu se vede nicăieri. În fruntea armatei celor răzvrătiţi se află doi comandanţi secunzi, ale căror nume, Belphemot şi Bellial, spune totul. Cei doi comandanţi secunzi au arme teribile de distrugere. La rândul ei, armata Îngerului Mihail, dispusă sub formă de semilună, înaintează ca un tăvălug imens, distrugând totul în cale.

Adevăratul conducător al armatei îngerilor rebeli, Lucifer sau Lux apare la un moment dat în mijlocul luptătorilor săi. Lucifer zboară la o înălţime de 2-3 metri de sol. Poartă părul lung până aproape de genunchi, fiind înveşmântat într-o togă lungă, violetă, transparentă. Are sâni ca de femeie şi pare a fi acoperit cu multe luminiţe scânteietoare. Pe cap poartă un fel de coroniţă-colier, iar din dreptul frunţii emană o lumină puternică.

Imaginea se întrerupe, pentru a reveni imediat cu altă scenă.

Mii şi mii de prizonieri, Fii ai întunericului, sunt legaţi cu lanţuri de ceea ce par a fi nişte stâlpi. În mijloc este un loc de judecată, în care se face interogarea prizonierilor. În fundal, printr-o poartă imensă, intră milioane de fiinţe îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii. În fruntea lor se află Îngerul Mihail, strălucitor şi puternic, impozant şi plin de forţă.

Pe măsură ce se apropie grosul armatei conduse de Îngerul Mihail, prizonierii se dezintegrează trupeşte, ca şi cum o forţă imensă le dizlocă atomii din care sunt alcătuiţi trupurile lor, sfârşind prin a se aprinde, ca şi cum ar fi pârjoliţi la apropierea unui soare.

De jur împrejur, teatrul de luptă este asaltat de fiinţele conduse de Îngerul Mihail, transformate în uriaşe globuri de foc, a căror dogoare incendiază totul. Valurile de foc pârjolesc totul în cale: vegetaţia rămasă, leşurile de pe câmpul de bătălie şi pe acei Fii ai întunericului care nu se pot retrage prea repede.

Imaginea se întrerupe. Apoi apar imagini din timpul judecăţii Fiilor întunericului răzvrătiţi.

Pe un postament straniu, format din trei platforme hexagonale, de culori diferite, roşu, alb şi albastru, situate la unul, doi, respectiv trei metri de sol, care se rotesc în sens invers una faţă de cealaltă, stă în picioare Lucifer. Faţa sa încă emană perfecţiune, puritate, frumuseţe şi demnitate. Şi nici nu este de mirare, întrucât, înainte de rebeliune, Lucifer a fost unul dintre cei mai puternici şi mai iubiţi îngeri aflaţi dinaintea Feţei lui Dumnezeu.

Acum, Lucifer este legat cu lanţuri groase la mâini şi la picioare, iar trupul îi este acoperit cu un fel de peceţi. În partea stângă a locului unde stă legat, se află multe alte mii de fiinţe îngereşti încătuşate, care participaseră la revolta împotriva Ordinii cosmice şi a Planlui lui Dumnezeu.

În jurul locului de detenţie – hexagoanele care se rotesc în sensuri inverse -, sunt aşezate mai multe scaune de judecată, de diferite forme şi străluciri. În total pot fi numărate 12 scaune de judecată. Ele sunt aşezate la capătul unor postamente în trepte, de formă piramidală. Scaunele de judecată sunt asemănătoare cu tronurile de domnie ale regilor moderni, cu singura diferenţă că, în cazul de faţă, de la podea la tronul de domnie se află mult mai multe trepte. Pe fiecare treaptă a scărilor sunt dispuse jilţuri ceva mai mici.

Pe tronurile de judecată stau personajele îngereşti cu rangul cel mai înalt din ierarhia Fiilor Luminii, iar pe jilţurile situate pe trepte stau ajutoarele lor. Personajele care ocupă scaunele de judecată sunt Bătrânii. Asistenţii de pe jilţuri, dispuşi după o ierarhie foarte precisă, după cum le indică însemnele de pe veşminte, discută cu mult respect cu Bătrânii. De jur împrejurul scaunelor de judecată, încadrând postamentul hexgonal rotitor, locul de detenţie al lui Lucifer, stau de pază mii şi mii de îngeri ostaşi din ierarhia Fiilor Luminii.

La un moment dat îşi face apariţia Marea Lumină, Creatorul Lumilor, Dumnezeu Tatăl, denumit HAUTI de către fiinţele din lumea eterică. Înfăţişarea Marii Lumini, Tatăl tuturor, Creatorul cerului şi al pământului, este tulburătoare. Împrejurul Lui, în formă de cruce, plutesc patru Globuri de Lumină, de culori diferite, din interiorul cărora se aud voci care vorbesc simultan. HAUTI, Creatorul Lumilor, pare a fi înconjurat de un fel de aură verzuie. O privire superficială ar putea jura că păşeşte pe un fel de apă verzuie. HAUTI, Dumnezeu Tatăl priveşte la tot ce se petrece.

La apariţia Marii Fiinţe de Lumină, HAUTI, un Crainic îngeresc, din ierarhia Fiilor Luminii, precum cei din Evul Mediu, începe să citească de pe suluri de lumină, pe care sunt înscrise poruncile şi pedepsele ce se aplică îngerilor rebeli şi conducătorului lor. În tot acest răstimp, ca un fundal sonor, se aude continuu un sunet ca de corn, iar în răstimpul citirii sulurilor de către Crainici, se aude sunetul cumulat a mii şi mii de trompete.

După judecata propriu-zisă şi după citirea sentinţei de către Crainici, are loc aplicarea pedepsei. Cel mai impresionant eveniment se produce când prizonierului înlănţuit, Lucifer, i se smulg însemnele şi sigiliile puterii, care semănă cu nişte pietre preţioase, strălucitoare, prinse de veşmânt. Din acel moment, fostul Purtător de Lumină, Lucifer, îşi pierde însemnele puterii şi ale rangului. Ultimul act are loc atunci când prizonierului i se ia diadema strălucitoare din mijlocul frunţii.

Despre diadema purtată cândva de Purtătorul de Lumină şi despre piatra strălucitoare purtată pe frunte, piatră identificată de unii autori ca fiind un smarald uriaş, s-au păstrat numeroase legende şi mituri. Morala acestor evenimente primordiale nu poate fi decât una singură, iar ea a fost sintetizată în Vechiul Testament, în exprimarea deloc mataforică a profetului Isaia: “Quomodo cecidisti de caelo Lucifer qui mane oriebaris ?“, în traducere: “Cum ai căzut din ceruri, tu stea strălucitoare, fiu al revărsatului zorilor ?

Toate evenimentele istoriei timpurii a Terrei aurica au o importanţă deosebită în înţelegerea cosmosului – a lumii în care trăim – şi a omului, aşa cum se prezintă astăzi. Efectele dramatice ale acelor evenimente străvechi au reverberat de-a lungul istoriei umanităţii, până în zilele noastre.

Pentru eliminarea efectelor dramatice generate de evenimentele străvechi, într-un anumit moment al istoriei Terra aurica, s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

NOTA 1: DESPRE FIINŢA OMENEASCĂ OZA AM SCRIS ÎN CARTEA „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” URMĂTOARELE:

Oza este responsabilul şi „Străjerul” „Camerei cu draperii” – după cum este numită „arhiva universului”, echivalentul a ceea ce unii oameni denumesc astăzi prin formula „cronica akasha” sau „arhiva akasha”. Uneori, Oza are bunăvoinţa de a arăta în „Camera cu Draperii” imagini ale trecutului. Tot ce s-a desfăşurat în trecut, toată istoria Terrei aurica, este arhivată sub forma unor imagini într-o formă specifică de energie. Orice om, dacă poate pătrunde până acolo, poate vedea cu ochii săi trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat al universului.

Camera cu draperii” – denumirea aparţine spiritelor naturii – este un spaţiu dreptunghiular, nu mai mare decât o cameră din lumea noastră, în care orice om care posedă clarvederea eterică (nu este valabil în cazul clarvederii infraeterice), poate viziona, ca pe un ecran cinematografic, imagini ale trecutului.

Există însă o mare diferenţă între vizionarea unui film la un cinematograf modern şi vizionarea unor imagini ale trecutului în „Camera cu draperii”. În momentul în care se trag „draperiile”, clarvăzătorul se trezeşte într-un spaţiu în care nu există absolut nimic, nici măcar podeaua. În afara faptului că are mereu senzaţia că stă pur şi simplu în aer, în stare totală de imponderabilitate şi că poate pica într-un hău la cea mai mică mişcare, clarvăzătorul este propulsat chiar în lumea pe care o vede proiectată în jurul său. El are senzaţia că este propulsat într-o imagine holografică, unde simte, aude, miroase şi vede absolut tot ce se întâmplă. Clarvăzătorul are, de asemenea, senzaţia că evenimentele se desfăşoară chiar în acele momente în faţa lui, simte toate mirosurile, aude toate sunetele, chiar şi pe cele mai slabe, şi vede totul dintr-o perspectivă foarte apropiată de locul în care se desfăşoară evenimentele.

În decursul derulării „filmului”, perspectiva se poate modifica de mai multe ori, fără ca observatorul să poată controla în vreun fel ceea ce se vede.

Dar, dincolo de toate, pentru a putea viziona un astfel de „film”, care prezintă trecutul Terrei aurica, clarvăzătorul trebuie să plătească un „preţ”. De regulă, nici un om încarnat nu poate plăti preţul cerut de Oza, dar nici nu poate afla care este preţul ce trebuie plătit. De regulă, preţurile sunt plătite de alte fiinţe din lumea eterică”. „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

15

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ