POSEDAREA

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

POSEDAREA

šUn caz atipic de manifestare atât în timpul existenţei întrupate, cât şi după moarte este cel al persoanelor care ajung să fie posedate.

Posedarea este un procedeu prin care fiinţele luciferice Dree (dracii) ori spiritele naturii rebele Lorehh (demonii) ajung să se caleze peste aura unui om şi să facă saltul de la macrocosmos la microcosmos. În cele ce urmează, ne vom referi doar la un tip special de posedare, care are drept protagonişti spiritele naturii rebele Lorehh de „orientare” sexuală. Lorehh sexuale au fost numite în antichitate „zeiţe ale fertilităţii”, iar în Evul Mediu au primit numele de succubi şi incubi. Majoritatea viciilor şi perversiunilor sexuale ţin de natura energetică a acestui tip de Lorehh.

Fiinţele Lorehh nu pot cuceri omul decât dacă acesta, de-a lungul vieţii, a manifestat în mod repetat acele caracteristici negative care reprezintă esenţa lor. Posedarea unui om de către o fiinţă rebelă Lorehh se poate face în mai multe feluri. Dintre acestea, cele mai ilustrative sunt două: primul se realizează în cazul în care un om trece de la ispită la viciu, iar al doilea se realizează prin contactarea unor boli sufleteşti cronice.

Primul tip de posedare se realizează în cazul în care, prin repetarea unei perversiuni sexuale, un om trece de la ispită la viciu. Prin exercitarea liberului arbitru şi, implicit, prin actele sale, omul care trece de la ispită la viciu ajunge să vibreze energetic prin rezonanţă cu un spirit al naturii Lorehh de orientare sexuală.

Îmediat după ce a ales, prin liberul său arbitru, un anumit tip de perversiune sexuală, omul atrage prin sintonie o fiinţă Lorehh. Alături de om, la nivelul lumii eterice, se prezintă spiritul naturii rebel Lorehh, ca reprezentant cosmic al respectivei caracteristici. Omul alege singur să manifeste acea caracteristică, dar, după ce a săvârşit actul, între el şi Lorehh se naşte o legătură energetico-informaţională. Lorehh îşi închipuie că, din moment ce l-a sunat pe „firul scurt”, omul are neapărată nevoie de el.

În definitiv, „dracul” vine doar când este chemat. Nu dracul îl cheamă pe om, ci omul îl sună pe „firul scurt”, prin vibraţia energetică a acţiunilor sale. Ivindu-se ca din neant lângă omul în cauză, Lorehh îl serveşte pe acesta „ca la carte”, invitându-l să facă iarăşi ceea ce ştie cel mai bine să facă. Dacă omul acceptă, fiinţa Lorehh face în aşa fel încât acesta să se întâlnească cu persoane compatibile, care doresc să experimenteze acelaşi lucru – în cazul nostru, să experimenteze aceleaşi perversiuni sexuale.

În momentul în care treaba devine „serioasă”, Lorehh nu se mai mulţumeşte să acţioneze din exterior, prin acţiuni mai mult sau mai puţin elegante de inducere a unor situaţii existenţiale – în cazul de faţă, să experimenteze acte sexuale garnisite cu perversiuni. Astfel, din momentul în care caracteristica negativă devine cronică, iar omul este virusat, fiinţa Lorehh se mută de la nivelul macrocosmosului la nivelul microcosmosului. Nu numai că se mută, dar îşi cheamă toată „familia” – care, cel mai adesea, este formată din aproximativ 200 de membri. În acelaşi spaţiu auric ocupat de o fiinţă Lorehh se pot manifesta aproximativ 200 de membri – care reprezintă „familia” sa.

Spiritele naturii rebele Lorehh sunt, de fapt, singurele fiinţe din cosmos capabile de o astfel de alchimie aurică. Ele au capacitatea uimitoare de a se cala una în alta şi de a forma un singur trup auric. Spre deosebire de ele, fiinţele luciferice Dree nu sunt capabile decât de posedare individuală, iar acţiunea lor este de o altă natură.

(…)

De acum înainte, omul în cauză nu mai are imbolduri, mai mult sau mai puţin controlabile, ci este, pur şi simplu, posedat. O persoană posedată de fiinţe Lorehh sexuale va contamina cu noxe aurice specifice toate persoanele cu care va întreţine raporturi sexuale, folosind respectivele perversiuni. Este extrem de important de reţinut faptul că doar bărbaţii pot fi cuceriţi în mod direct de fiinţele Lorehh sexuale. Femeile nu pot fi contaminate decât prin intermediul bărbaţilor. Dar, o dată contaminate prin intermediul bărbaţilor, femeile devin gazde permanente ale fiinţelor Lorehh.

În momentul în care un bărbat recurge pentru prima oară la perversiuni sexuale, este ca şi cum ar forma numărul de telefon al unui spirit al naturii rebel Lorehh de orientare sexuală şi s-ar conecta, prin rezonanţă, la „înţelepciunea” de viaţă a acestuia; femeia nu poate face acelaşi lucru cu de la sine putere. Dacă n-ar fi iniţiată sexual în cele „ascunse” de un bărbat, femeia s-ar păstra curată.

Din păcate, o dată contaminate, femeile nu mai pot scăpa uşor de influenţa fiinţelor Lorehh. Fiecare bărbat care se perindă prin patul unei femei lasă în urmă o amprentă aurică preluată de la o fiinţă Lorehh sexuală, al cărei purtător este; astfel, femeia acumulează într-un mod alarmant nu atât „experienţă de viaţă”, cât colecţia de amprente aurice lăsate de bărbaţi. Contaminate prin intermediul bărbaţilor, femeile devin astfel din ce în ce mai virusate, iar în interior se simt din ce în ce mai murdare.

Majoritatea femeilor care recurg la perversiuni sexuale devin, cu timpul, într-un fel sau altul, posedate. Aura unei astfel de femei este cucerită pas cu pas de către fiinţele Lorehh, care, în timpul actului sexual se pot cala în ea, într-o formă oribilă de posedare. Este ca şi cum peste structura aurică a femeii în cauză se suprapune o umbră întunecată. În timpul actului sexual garnisit cu perversiuni, femeia poate auzi în minte cuvinte obscene, felurite îndemnuri, pe care are impresia că le gândeşte singură, dar care sunt doar manifestări ale Lorehh. Uneori, ea poate cere ca astfel de obscenităţi să fie repetate şi de bărbatul cu care întreţine raporturi sexuale.

Şi – după cum se spune -, dacă pofta vine mâncând, fiinţele Lorehh vor deveni din ce în ce mai înfometate şi vor cere din ce în ce mai mult. Nu după mult timp, femeia va deveni o devoratoare de sex. Astfel se formează un cerc vicios, aproape fără scăpare. Drept consecinţă a acţiunii directe a spiritelor naturii rebele Lorehh, după un timp, femeia în cauză se îmbolnăveşte. Boala este formată chiar din noxele energetice emise de corpurile spirituale ale fiinţelor Lorehh. Aceasta înseamnă că majoritatea bolilor sunt rezultatul unor acţiuni greşite, care au generat contaminarea unor porţiuni ale aurei şi, în ultimă instranţă, a unor organe ale trupului material, cu emisii aurice ale fiinţelor Lorehh. Cancerul este un bun exemplu a ceea ce poate însemna disperarea, inadaptarea, singurătatea şi teama – sentimente umane şi, în acelaşi timp, caracteristici definitorii ale unor fiinţe rebele Lorehh. La fel şi bolile venerice sau SIDA, care sunt legate, în mod direct, de aspectele sexuale dominate de Lorehh.

Astfel, Forţă contra Forţă, lupta dintre Bine şi Rău nu se desfăşoară doar la nivelul macrocosmosului, ci şi la nivelul microcosmosului – de exemplu, la nivelul globulelor albe şi roşii. Devenind virus la nivelul microscopic, Lorehh se instalează confortabil în omul pe care l-a cucerit.

Fireşte, după o lungă luptă cu boala, mai devreme ori mai târziu, persoana în cauză moare, iar Lorehh câştigă bătălia pe jumătate. În acest mod este periclitată evoluţia persoanei în cauză, programată pentru respectiva existenţă, iar rezultatele întrupării în lumea materială sunt minime. Foarte multe persoane care, de-a lungul vieţii, au făcut cam ce-au vrut, folosind drept pretext exercitarea libertăţii personale, imediat după momentul morţii rămân siderate, nevenindu-le să creadă, de starea în care au ajuns. Atunci sunt cuprinse de ruşine, de remuşcare, de ură şi de spaimă.

Virusând în acest mod o fiinţă umană, spiritele naturii rebele Lorehh nu câştigă însă decât jumătate din bătălie. Ele au adus fiinţei respective, în mod prematur, moartea trupească. Întrucât nu mai au ce face cu un cadavru, Lorehh trebuie să iasă cât mai repede pentru a supravieţui. De fapt, spiritele naturii rebele Lorehh trebuie să părăsească acel cadavru până în momentul înmomântării – mai exact, până în momentul în care preotul săvârşeşte ultimul act din ritualul înmormântării, în care stropeşte mormântul cu busuioc în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Dacă încă se mai află încă în cadavru – ceea ce le provoacă o stare de suferinţă cumplită – în momentul ultimei formule a ritualului, spiritele naturii rebele Lorehh vor fi aspirate în elementul pământ şi vor dispărea din cosmos. Pentru a nu se produce acest eveniment, Lorehh trebuie să se transfere rapid în alt trup de om.

Pentru a se salva, spiritele naturii rebele Lorehh se învăluie în reminiscenţele corpului sufletesc al persoanei. Astfel, cei 200 de membri ai familiei Lorehh, învăluiţi în reminiscenţele corpului sufletului ce a aparţinut defunctului, vor forma o fantomă cu aspect umanoid, ce păstrează vag înfăţişarea persoanei din timpul vieţii. Astfel se formează ceea ce desemnăm prin termenul de posedant. Posedantul are nevoie imediată de un nou trup pe care să-l posede. Altfel nu poate supravieţui.

Problema cea mai delicată constă în faptul că persoana care poate constitui noul suport de manifestare al unui posedant Lorehh trebuie să fie tot o femeie. Pentru a putea supravieţui, posedantul alege, în disperare de cauză, o altă femeie din apropierea cadavrului – de exemplu, o persoană de sex feminin prezentă la înmormântarea primei persoane – care are, de asemenea, o rezonanţă energetică scăzută, dată de alunecarea pe panta sexualităţii exacerbate. Astfel, posedantul îşi alege un alt trup de femeie, prin intermediul căruia, în viitor, va putea face tot ce doreşte. Transferarea posedantului se face întotdeuna în cazul contactului direct cu cadavrul: atingerea cadavrului, mângâierea părului, sărutul de adio etc. Din acest motiv, femeile prezente la căpătâiul unui defunct ori la o înmormântare trebuie să manifeste o atenţie deosebită şi să se abţină de la orice fel de atingere a cadavrului.

Fără nici o îndoială, este indicat ca, în astfel de cazuri, fiinţele Lorehh să fie aspirate în pământ imediat după ce preotul a stropit mormântul cu busuioc, pentru a nu-şi continua acţiunea distructivă.

Al doilea tip de posedare se realizează tot de către spiritele naturii sexuale Lorehh; acest tip de posedare nu se realizează însă prin perversiuni sexuale, ci printr-un mijloc mult mai subtil. Această formă se posedare se realizează prin contactarea unor boli ale sufletului care apar în urma îndurării unor nedreptăţi suferite de-a lungul vieţii. Şi acest tip de posedare are ca subiect femeile.

Fiind constant umilite, jignite, batjocorite, lovite etc, multe femei se îmbolnăvesc interior. În această categorie intră toate acele femei batjocorite, umilite ori bătute de soţii lor, precum şi acele femei silite să facă ceea ce nu doresc – să se prostitueze, să mintă, să înşele etc.

La aceste femei, de-a lungul vieţii, corpul sufletului se acoperă cu o crustă întunecată. Datorită faptului că persoana respectivă nu-i iartă pe cei care i-au făcut rău, crusta întunecată ce acoperă corpul sufletului atrage prin rezonanţă fiinţele Lorehh, corespondente ca vibraţie energetică.

La fel ca în primul tip de posedare, datorită faptului că persoana respectivă se îmbolnăveşte sufleteşte de supărare şi de disperare (îndreptăţită din punctul de vedere omenesc), Lorehh se mută de la nivelul macrocosmosului la nivelul microcosmosului, calându-se în structura lor aurică. Din acel moment, Lorehh devin posedante, iar femeia în cauză posedată.

Nici în acest caz, o dată instalate, fiinţele Lorehh nu pot ieşi din trupul persoanei în cauză decât în momentul morţii (cu excepţia exorcismelor). Întrucât nu mai au ce face cu un cadavru, ele se lipesc de prima persoană feminină care le iese în cale. Dar, spre deosebire de primul tip de posedare, Lorehh aleg de această dată o fată tânără ori o copilă – rar băieţi şi deloc bărbaţi maturi – care are proasta inspiraţie de a atinge cadavrul; atunci, Lorehh se mută cu „bagaj „cu tot şi cu toată familia, în noua locuinţă. Evident, persoanele respective, deşi au senzaţia că s-a întâmplat ceva neplăcut, nu ştiu cui să atribuie noua stare de fapt.

La cea de-a doua „gazdă”, Lorehh se manifestă foarte rar prin exacerbarea sexualităţii; dacă o fac, femeia în cauză are toate şansele de a deveni un aspirator energetic nesătul, care va distruge auric toţi bărbaţii pe care-i va întâlni în cale. Un bărbat care întreţine mult timp raporturi sexuale cu o astfel de femeie are toate şansele de a îmbătrâni în doi ani cât alţii în zece.

Nemanifestându-se sexual de această dată, Lorehh îşi modifică „orientarea”. În fond, Lorehh au o durere interioară foarte mare şi o nelinişte pe măsură. Totuşi, faptul că posedă de această dată o femeie curată trupeşte şi sufleteşte este considerat de ele un mare câştig. În majoritatea cazurilor, la maturitate, o astfel de femeie posedată va evita bărbaţii, care-i vor provoca o senzaţie de greaţă fizică; în schimb, va dobândi anumite puteri paranormale: capacitatea de a ghici în cafea, în cărţi, în palmă şi chiar va dobândi unele puteri – „sidhhisuri” – care reprezintă totalul cunoaşterii şi înţelepciunii celor aproximativ 200 de fiinţe Lorehh care se îngrămădesc la interfaţa corpului ei sufletesc. Astfel de femei pot tămădui adesea prin intemediul mâinilor, pot muta obiecte prin forţa privirii, pot provoca fenomene de tip poltergeist – care sunt adesea atribuite de către psihiatria modernă unor frustrări sexuale, ceea ce, în parte, este adevărat; totuşi, frustările sexuale nu pot explica fenomenul în toată complexitatea lui.

Cu timpul, astfel de persoane vor fi deranjate de întuneric şi vor prefera mereu, pe timpul nopţii, undeva în apropiere, o lumânare aprinsă sau un bec care luminează slab – ca un fel de lumină de avarie. Când sunt supuse unor exorcisme, astfel de fiinţe umane posedate de Lorehh, pot prezenta semne de lovituri în diferite părţi ale trupului; de altfel, persoanele posedate nu suportă cuvintele spuse de preoţi, semnul crucii, sunetul clopotului de la biserici ori rostirea Numelui lui Iisus Hristos.

Cel mai adesea, cu excepţia cazurilor când se fac exorcisme, Lorehh (împreună cu „familia”) nu ies decât la moartea trupească a celei de-a doua persoane posedate. În acest caz, se produce un fenomen de excepţie: Lorehh sunt eliberate. După ce moare şi cea de-a doua persoană posedată, Lorehh – ca fiinţă colectivă -, împreună cu reminiscenţe din corpul sufletului acesteia, formează iarăşi o fantomă autonomă.

Această fantomă nu mai caută însă un nou corp omenesc pe care să-l contamineze, dar nici nu este aspirată de elementul pământ, precum în primul tip de posedare. Pur şi simplu, Lorehh învaţă lecţia şi sunt eliberate. În acel moment, instantaneu, Lorehh trec în starea de Ashpan, pentru ca apoi să intre în starea de non formă. Eliberată la rândul său, femeia în cauză îşi continuă traseul post-mortem cunoscut. După moarte, efectele imediate nu vor fi chiar atât de dramatice precum în primul tip de posedare – evident, dacă nu a săvârşit fapte grave în timpul vieţii.

11

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

ROG PE CEI CARE DORESC SĂ FOLOSEASCĂ ÎN VREUN FEL INFORMAŢII DE PE ACEST SITE, SĂ INDICE LUCRAREA ŞI AUTORUL