FANTOMELE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

FANTOMELE

Toţi oamenii care au murit fără să fi avut pusă pecetea morţii, intră în categoria fantomelor rătăcitoare. Majoritatea fantomelor rătăcitoare au murit înainte de soroc, în accidente sau în decursul unor evenimente tragice.

O particularitate frapantă a structurii lor aurice constă în diferenţa de rezonanţă între steaua sufletului şi corpul sufletului – ceea ce denotă faptul că nu ar fi trebuit să moară. Sorocul morţii nu este dat de împlinirea unei anumite vârste, ci de egalizarea vibraţiei energetice între corpul sufletului şi steaua sufletului. În concluzie, fantomele rătăcitoare sunt acele persoane care, datorită unor motive diverse, au murit înainte de a se fi împlinit sorocul. Cel mai adesea, decesele lor s-au datorat influenţelor nefaste ale fiinţelor Dree ori Lorehh.

Această categorie de oameni defuncţi nu poate trece imediat prin Poarta 1 pentru a pătrunde în lumea de dincolo, după cum nu poate pătrunde nici în lumea eterică, astfel că rămâne în zona intermediară a planului cuantic infraeteric.

Este surprinzător faptul că, deşi se manifestă în planul infraeteric, această categorie de defuncţi pe care-i vom desemna mai departe prin termenul de fantome rătăcitoare, nu pot să vadă decât lumea în care se manifestă şi lumea materială. Fantomele rătăcitoare nu pot să vadă lumea eterică; nu pot să vadă spiritele naturii ori fiinţele îngereşti. Ele rămân în planul infraeteric o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în funcţie de diferite considerente.

Din punct de vedere auric, fantomele rătăcitoare sunt formate din corpul duh şi din corpul sufletului, la care se adaugă o reminiscenţă a corpului eteric. Cel mai adesea, fantomele din infraeteric păstrează imaginea hainelor din momentul morţii (nu al înmormântării). Fantomele rătăcitoare păstrează, în general, acelaşi chip din ultima încarnare. Este însă interesant de remarcat faptul că, în anumite condiţii, chipul fantomelor rătăcitoare din infraeteric păstrază chipul din penultima existenţă încarnată.

Fantomele rătăcitoare din infraeteric se tem de întuneric şi stau cu precădere în locuri luminoase; ele pot trece prin orice obiect material, cu excepţia geamurilor şi a plasticului. De asemenea, nu pot trece peste ape curgătoare, peste sare amestecată cu picături de ceară ori prin bariere formate din lumânări aprinse.

În general, fantomele rătăcitoare sălăşuiesc în locuri aglomerate, nu suportă singurătatea şi se deplasează foarte repede. Nu reuşesc să vadă moartea sau naşterea în lumea materială şi nici fiinţele îngereşti care participă la ele.

Fiind foarte apropiate de planul material, fantomele rătăcitoare din infraeteric se mişcă şi obosesc, plâng sau râd, sunt triste sau voioase, la fel ca şi oamenii încarnaţi. Au mereu o stare de melancolie sau de regret, dar nici ele nu ştiu care este cauza. Pot interacţiona unele cu altele, se pot îmbrăţişa sau se pot săruta, dar nu simt nimic din ceea ce simte un om încarnat în aceleaşi condiţii. Unele nici nu cred că au murit, ceea ce stârneşte hazul altor fantome rătăcitoare, care le ironizează.

Multe fantome rătăcitoare, care vizitează bisericile sau adunările religioase, sunt convinse că, nu peste mult timp, vor fi conduse într-un alt loc, cu mult mai frumos decât cel în care se află. Unele doresc să fumeze o ţigară, să mănânce o anumită mâncare, de exemplu pizza, sau să bea un păhărel de „tărie”; întrucât nu au trup material, se întristează şi preferă să-i observe pe oamenii din lumea materială care fac acest lucru. Multe dintre ele stau în jurul oamenilor pe care i-au cunoscut pe când erau încarnate. Este foarte interesant de remarcat faptul că fantomele rătăcitoare par a dispărea parţial la apusul Soarelui şi a reapărea dimineaţa, la răsărit. În timpul nopţii se văd neclar şi par a fi învăluite într-o luminozitate argintie, foarte blândă. Ele însele afirmă că nu pot observa această lumină argintie, dar susţin că se pot observa între ele, ca şi cum ar fi în lumea materială.

Singura „hrană” la care au acces fantomele rătăcitoare este un fel de zăpadă de lumină, formată din fulgi strălucitori, care, de Paşte, pare a cădea din „cer”. Aceşti fulgi de zăpadă, care au un miros de pâine proaspătă, se adună pe ramurile copacilor. (În cartea Forţă contra Forţă, am comparat această zăpadă cu mana) Treptat, fulgii de zăpadă se topesc, devenind asemănători unui lichid de culoarea chilimbarului, cu miros de must. Fantomele rătăcitoare din infraeteric, care au murit în accidente de maşină, îşi închid adesea rănile cu această zăpadă foarte pufoasă. Pe corpul lor luminos rămân însă cicatrici.

Atunci când se împlineşte sorocul, fantomele rătăcitoare se vaporizează, dispărând din mediul infraeteric, în timp ce tovarăşii lor se întreabă unde au putut să dispară atât de repede.

Fantomele rătăcitoare dispar din planul infraeteric doar în momentul în care rezonanţa seminţei sufletului devine identică cu cea a corpului sufletului. Abia atunci intră în rândul morţilor şi se pot prezenta la judecata individuală.

 

11

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

ROG PE CEI CARE DORESC SĂ FOLOSEASCĂ ÎN VREUN FEL INFORMAŢII DE PE ACEST SITE, SĂ INDICE LUCRAREA ŞI AUTORUL