CRUCEA DE OM – EXISTENŢE SUCCESIVE/ SIMULTANE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

šSECŢIUNEA

CRUCEA DE OM

EXISTENŢE SUCCESIVE/SIMULTANE

šActualmente, în decursul existenţei omului în lumea materială, spiritul „doarme” sau, mai exact spus, nu este conştient. De fapt, spiritul nu este conştient tot timpul. El se trezeşte în anumite momente, pe parcursul câtorva fracţiuni de secundă, iar aceste momente sunt chiar acelea în care emite energiile pharismah – energiile de intenţie. Imediat după ce emite acele energii pharismah, spiritul „adoarme” la loc.

Spiritul se comportă la fel ca un om în lumea materială care este trezit brusc din somn de cineva şi întrebat ceva anume. Omul se trezeşte brusc, iar în acele fracţiuni de secundă încearcă să aproximeze în mod corect natura întrebării şi conjuncturile de care trebuie să ţină seama pentru a da răspunsul optim. Apoi adoarme la loc.

Datorită faptului că spiritul nu este conştient în totalitate de existenţa trupească, nu poate lua decizii în mod corect. Spiritul nu are informaţiile trupului pentru a lua decizii în mod corect – pentru a emite energiile pharismah în mod competent. De aceea, spiritul emite aceste decizii fără a şti cu exactitate despre ce este vorba. Se poate spune că spiritul îşi formează impresii cu privire la existenţa corporală doar în acele fracţiuni de secundă în care se trezeşte şi emite energiile pharismah. Cu toate acestea, cu fiecare energie pharismah emisă, spiritul învaţă. Dacă se poate spune astfel, la fiecare trezire, spiritul îşi reglează „tirul” energiilor pharismah.

Spiritul, în actualul stadiu, încă nu are maturitatea necesară pentru a emite în mod continuu energii pharismah corespunzătoare (luminoase); el nu are decât maturitatea pe care o avea spiritul străbunului său, Adam, în momentul alungării din Eden, adică aproximativ 65 % din capacitatea plenară (toţi oamenii care s-au întrupat de-a lungul ciclurilor al treilea şi al patrulea pot fi consideraţi urmaşii lui Adam). De aceea, în timpul existenţei materiale, spiritul omului învaţă să se comporte în conformitate cu cerinţele trupului. Scopul final al acestui proces de maturizare al spiritului (care actualmente are o formă sferică) este de a dobândi formă umanoidă şi de a-şi construi singur un „corp de diamant” – aşa cum a fost menţionat.

De fapt, atât spiritul cât şi corpul duh trăiesc în mod continuu şi sunt conştiente pe propriile lor paliere cuantice: spiritul în lumea spiritelor, iar corpul duh în lumea duhurilor. Uneori, pentru scurte momente, ele devin conştiente de faptul că o prelungire a lor, adică trupul fizic, se manifestă la nivelul unei lumi pe care o percep ca fiind extrem de ostilă şi rea (nu se înşeală deloc !).

Aşadar, dacă se poate vorbi despre existenţe succesive ale fiinţei umane, iar acestea sunt reîntrupările în lumea materială – ceea ce am desemnat prin intermediul termenului de palingenezie -, tot astfel se poate vorbi despre existenţe simultane.

Fiecare dintre structurile aurice ale fiinţei umane, spiritul, corpul duh şi trupul material trăiesc simultan pe câte un palier cuantic: spiritul în lumea spiritelor, corpul duh în lumea duhurilor şi corpul fizic în lumea materială. Datorită faptului că nici spiritul, nici duhul nu se manifestă în mod direct la nivelul lumii materiale şi nici nu sunt conştiente în totalitate de aceasta, omul fizic nu poate manifesta karma acestora. Cu alte cuvinte, karma trecutului, acumulată în existenţele anterioare ale spiritului şi ale duhului, nu are cum să se manifeste în această existenţă. Pentru a se manifesta la nivelul acestei vieţi ceva din karma provenită din trecut – ce aparţine doar spiritului şi duhului -, ar trebui să existe o amintire directă a evenimentelor respective. Amintirea directă este singura care poate face conexiunea cu trecutul. Un om nu se poate conecta la trecut şi implicit la karma formată în existenţele anterioare decât în condiţiile în care şi-ar aminti ceva din trecutul duhului sau al spiritului. Dar ce om poate aceasta ?

În consecinţă, conexiunea cu trecutul şi cu karma din existenţele anterioare nu se poate face în mod direct, prin amintire, ci în mod indirect, pe o cale ocolitoare. Această cale se referă la respectarea Legilor cosmosului – Poruncile lui Dumnezeu. Procesul este următorul: există, aşa cum a fost menţionat, cinci categorii de păcate; fiecare dintre cele cinci categorii de păcate este împărţită în mai multe diviziuni. (Prima categorie este formată din gândul şi sunetul rele. A doua categorie este formată din adulter, din desfrânare, necurăţie şi destrăbălare. A treia categorie este formată din idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşie, ceartă şi război. A patra categorie este formată din gelozie, mânie, dezbinare şi neînţelegere. A cincea categorie este formată din invidie, beţie, orgie, ucidere.) Cele cinci categorii de păcate sunt, de fapt, încălcări ale Legilor cosmosului, ale Ordinii divine. Dacă omul în existenţa trecută nu a respectat – să spunem – două dintre ele, atunci, în mod sigur nu le va respecta nici în această viaţă, iar reacţia instanţelor cosmosului va fi identică ca şi în trecut.

Aşadar, karma actuală nu se raportează în mod direct la faptele din existenţele anterioare, printr-o relaţie de tip feedback, ci se raportează la respectarea Legilor cosmosului, care formează Ordinea cosmosului. În existenţa prezentă, precum şi în oricare dintre existenţele anterioare, cosmosul – prin structurile sale – are aceeaşi reacţie punitivă faţă de faptele omului aflate în dezacord cu Legile; de aceea, persistă impresia că omul „plăteşte” faptele din existenţele anterioare. De fapt, omul plăteşte doar faptele aflate în dezacord cu Legile cosmosului, indiferent când au fost făcute, căci omul se raportează doar la Ordinea cosmică. Astfel, desfăşurarea procesului de manifestare al karmei nu are loc pe orizontală, între karma trecută şi karma prezentă (între o cauză veche şi un efect nou), ci pe verticală, între fiecare faptă şi Legile cosmosului.

Dacă în mod teoretic şi ideal, în existenţa prezentă un om ar respecta toate legile cosmosului şi n-ar săvărşi nici una din cele cinci categorii de păcate, s-ar situa în afara karmei; nici măcar n-ar fi observat de Jokeri, iar Domnii karmei n-ar avea ce să-i impute; la sfârşitul vieţii ar fi mântuit. Acest fapt se datorează faptului că omul are un suflet nou (care se comportă ca un duh nou), care este tabula rasa. Acesta este, evident, un caz teoretic şi ideal.

Pentru că au rămas restanţi în ceea ce priveşte respectarea uneia dintre Legile cosmosului, pe care au nesocotit-o atât în existenţa trecută, cât şi în cea prezentă, oamenii trebuie să treacă prin anumite evenimente. Aceste evenimente au rolul de „plată” pentru faptele lor (reprezintă „preţul” plătit de oameni pentru scăderea dramatică a nivelului energetic, spiritual şi karmic , scădere generată de nerespectarea acelei Legi), dar, totodată, au rolul de a-i determina să respecte Legile cosmosului. Din aceste evenimente, oamenii trebuie să înveţe să respecte Legile cosmosului; cu alte cuvinte să se emancipeze spiritual şi auric – să „evolueze”.

Cei care pun în faţa oamenilor evenimentele compatibile cu natura păcatului sunt Domnii karmei. Domnii karmei pun în scenă acele evenimente prin care trebuie să treacă oamenii care au devenit prizonierii păcatului respectiv; scopul este de a-i învăţa pe oameni să nu mai săvârşească păcatul respectiv – a-i învăţa să respecte Legile cosmosului. Acesta este motivul pentru care am afirmat că viaţa este suprema formă de iniţiere.

Viaţa – prin Domnii karmei – pune în faţa fiecărui om acele evenimente care-l pot determina să progreseze. Domnii karmei (care trăiesc în prezentul continuu, alături de Dumnezeu), se autosesizează doar în momentul în care Legile sunt încălcate şi Ordinea cosmosului este periclitată. Misiunea lor este de a restabili echilibrul cosmic perturbat de acele energii de intenţie (pharismah), gânduri şi acţiuni ale oamenilor care încalcă Legile cosmosului.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ