KOSMOS – EPOCA SCLAVAGISTĂ

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

EPOCA SCLAVAGISTĂ

š Noii cuceritori œ

Problema a devenit şi mai gravă în momentul în care fiinţele Lorehh eterice au început să se lupte între ele, pentru cucerirea a cât mai multor adepţi. La rândul lor, la îndemnul fiinţelor Lorehh, oamenii au început să se lupte între ei pentru cucerirea de „spaţii vitale”. Cu cât creştea numărul oamenilor, cărora le era aplicată pecetea luciferică de către o fiinţă Lorehh, cu atât pseudoparadisul artificial se extindea.

Datorită faptului că un rău cheamă la viaţă un alt rău şi mai mare, acţiunea oamenilor, combinată cu cea a spiritelor rebele ale naturii – Lorehh eterice -, a chemat la viaţă, din haos, prin sintonie, fiinţe ale răului mult mai puternice decât până în acel moment. Chemarea unor fiinţe Lorehh mult mai puternice şi mai rele din haos s-a desfăşurat la fel ca în cazul oamenilor. După cum a fost menţionat, la începutul ciclului au fost chemate la întrupare, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţe omeneşti din haos. Aceste fiinţe omeneşti trăiseră în ciclul cosmic anterior, pe Perfer, dar nu făptuiseră în mod direct răul; ele erau, dacă se poate spune astfel, victime ale condiţiilor din acel ciclu. Cu cât răul s-a extins în lumea oamenilor, cu atât au venit la întrupare, direct din haos, oameni din ce în ce mai răi. Când procesul a atins apogeul, au început să se întrupeze direct oamenii din sămânţa cea rea. Cu cât se întrupau mai mulţi oameni din această categorie, cu atât creştea răul în lumea materială. Răul creştea în mod exponenţial cu calitatea oamenilor ce se întrupau prin sintonie, din haos.

Tot astfel s-a desfăşurat procesul manifestării fiinţelor Lorehh eterice. Fiinţele Lorehh care s-au manifestat până în acest moment, nu erau prea importante în organigrama fiinţelor întunecate; de fapt, ele erau cele mai binevoitoare şi mai plăcute la înfăţişare. Fiinţele Lorehh eterice din această categorie căzuseră ultimele sub acţiunea Celui rău, la fel ca acele victime omeneşti de pe Perfer. Într-un fel, fiinţele Lorehh eterice erau la fel de copilăroase ca şi oamenii. Le plăcea să-şi etaleze „jucăriile” – noile creaţii de forme vegetale – şi să se bucure de noile condiţii existenţiale împreună cu „fraţii” lor, oamenii. Mai că se aşteptau să vină Fiii Luminii sau chiar Dumnezeu, să le laude pentru „isprăvile” lor.

Din păcate n-a venit să le laude nici Dumnezeu, n-au venit nici îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. Au venit doar „fraţii” lor mai mari în putere şi tărie (un rău mai mare, care se manifesta mult mai dur), care dormitau de multă vreme în haos: fiinţe Lorehh mult mai puternice, de o altă calitate.  Lorehh din această nouă categorie pot fi denumite „sexuale”, dar activitatea lor a fost legată, în principal, de aspectele de reproducere şi creştere ale vegetaţiei. Lorehh sexuale au adus în lumea oamenilor întrupaţi un alt element necunoscut anterior – sexualitatea exacerbată. (Prin Evul mediu astfel de fiinţe Lorehh erau denumite succubi, incubi, “zburători” sau “zburătoare”.)

Prin intervenţia fiinţelor Lorehh sexuale a avut loc o mare “revoluţie”: revoluţia sexuală. În urma acestei revoluţii, mare parte din vechile comunităţi conduse de Lorehh eterice şi-au încetat existenţa, iar oamenii şi-au îndreptat atenţia asupra unui nou joc: jocul sexual. „Moda” s-a schimbat parcă peste noapte.

În cadrul jocului sexual, femeia a devenit fetiş şi obiect de veneraţie. Bărbaţii au început să se lupte şi să se ucidă între ei pentru câştigarea a cât mai multor femei, astfel încât, de la un moment dat, sărbătorile cîmpeneşti din perioada anterioară, relativ nevinovate, au degenerat în ritualuri orgiastice. Vechile teritorii pseudoparadiziace ale fiinţelor Lorehh eterice au fost cucerite şi preluate de mult mai puternicele fiinţe Lorehh sexuale. Însăşi fiinţele Lorehh eterice au fost subjugate de cele sexuale printr-un proces de absorbţie energetică. S-au formatat alte teritorii – psudoparadisuri -, în funcţie de energia sexuală emisă de oameni în cadrul ritualurilor orgiastice. Oamenii au primit alte peceţi luciferice de sclavie, după principiul deja consacrat.

Sub influenţa tot mai accentuată a fiinţelor Lorehh, întreţinând relaţii sexuale cu din ce în ce mai mulţi bărbaţi, femeile s-au modificat atât la nivelul auric, cât şi la nivelul trupului material. Într-un fel, se poate spune că noul mediu – natura întreţinută artificial – şi-a pus amprenta asupra structurii aurice şi corporale a femeilor. Trupurile femeilor au dobândit o frumuseţe ireală şi, întrucâtva, artificială. Femeile au devenit adevărate zeiţe. Acest eveniment, demn de luat în seamă, este punctat de Vechiul Testament, dar şi de alte cărţi din vechime, printre care şi de Cartea lui Enoch, care afirmă că în acele vremuri, femeile s-au făcut din ce în ce mai frumoase.

Fireşte, şi înaintea intervenţiei Lorehh sexuale, femeile erau foarte frumose, dar acea frumuseţe era perfect naturală, fără nimic artificial. Înaintea intervenţiei fiinţelor Lorehh sexuale, femeile erau reflectarea Edenului dintru începuturi. Prin formarea noilor pseudoparadisuri conduse de Lorehh sexuale, au apărut femei (vampe), a căror frumuseţe tăia răsuflarea. Datorită frumuseţii lor, femeile au început să fie venerate, într-un mod destul de puţin onorabil, de către bărbaţi şi nu numai. Chiar şi fiinţele Lorehh (şi, mai târziu, fiinţele Dree) au atentat la ele, într-un proces procreativ ce a întrecut cele mai negre estimări.

Comportamentul oamenilor şi emiterea de noi energii pharismah în pseudo-paradisurile conduse de Lorehh sexuale, au creat, pe de-o parte, un nou dezechilibru faţă de Ordinea cosmică, iar de celalată parte, au chemat la viaţă, direct din haos, un rău şi mai mare, manifestat de alte fiinţe ale întunericului, mult mai puternice, despre a căror existenţă nu se ştia în lumea materială. De această dată n-au mai fost atrase din haos spirite întunecate ale naturii Lorehh, ci fiinţe îngereşti rebele din categoria Dree (îngeri căzuţi), mult mai puternice. Fiinţele Dree erau (şi sunt) direct subordonate lui Lucifer, iar principala lor preocupare a fost introducerea comerţului – a negoţului -, concomitent cu distrugerea sistematică a surselor de hrană. Negoţul a fost creaţia exclusivă a lui Lucifer.

Atât oamenii întrupaţi, cât şi fiinţele Lorehh din primele două categorii s-au speriat încă de la început de această nouă formă a răului, pe care nu o cunoşteau nici măcar din auzite. Curând, temerile lor cele mai sumbre s-au adeverit, întrucât acţiunea în forţă a fiinţelor Dree s-a concretizat în noi forme de sclavie. Nu numai oamenii au fost aserviţi, ci şi fiinţele Lorehh. Prin aservirea atât a oamenilor, cât şi a spiritelor rebele ale naturii Lorehh, fiinţele luciferice Dree au construit noi comunităţi, în care vechile caracteristici s-au perpetuat, pe o scară mult mai amplă.

Prin intermediul fiinţelor Lorehh eterice (ale fertilităţii artificiale), pseudoparadisurile au fost perpetuate, iar prin intermediul fiinţelor Lorehh ale sexualităţii a continuat venerarea femeii şi proliferarea unor ritualuri orgiastice. Aportul exclusiv al fiinţelor Dree a fost introducerea comerţului ca activitate principală. Comerţul a statuat noi relaţii între oameni (Cât de naivi sunt istoricii din ziua de astăzi, care afirmă că apariţia şi dezvoltarea comerţului în perioada preistoriei reprezintă un factor de „evoluţie” a umanităţii ! Oare sunt doar naivi ?).

O dată cu apariţia negoţului, ce mai rămăsese din Veacul de aur a dispărut. Din liberi, oamenii s-au trezit sclavi: au fost văduviţi de mediul minunat creat odinioară de Dumnezeu, bărbaţii au fost lipsiţi de femeile lor – de sufletele lor pereche – care au ales să se vândă celui ce oferea mai mult (un alt fel de negoţ). Ca un corolar al acestei acţiuni în forţă a fiinţelor Dree, a apărut asuprirea şi crima – „dreptul” unei fiinţe omeneşti de a lua viaţa altei fiinţe omeneşti.

Intervenţia fiinţelor Dree a determinat abolirea vechilor comunităţi, destul de reduse ca întindere şi formarea unor noi tipuri de comunităţi, extrem de puternice şi destul de întinse, care pot fi denumite regate sau imperii. Toţi oamenii din noile comunităţi au primit pecetea luciferică direct de la fiinţele Dree. Fiecare regat era condus direct de către o fiinţă Dree de rang înalt, printr-un reprezentant uman.

Datorită faptului că venerarea femeii a atins cotele cele mai înalte, în mod oficial, conducerea fizică a regatelor a fost acordată unor Regine – exemplare feminine de o mare frumuseţe, la vederea cărora fotomodelele de astăzi ar plânge de ciudă (aceasta este etapa „matriarhatului” atât de ridicată în slăvi de unii istorici).

Principiul introducerii femeilor ca vârfuri de lance ale ofensivei răului poate fi denumit principiul Venerei (un alt fel de a venera – Venera cea rea).

š Formarea pseudoparadisurilor œ

Procesul descris anterior are nevoie de o scurtă exemplificare. Aşa cum a fost menţionat, omul, creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, are capacitatea de crea prin intermediul sunetelor modulate informaţional. În Edenul eteric, Adam poruncea naturii să se dezvolte. Ceea ce spunea el, aşa se realiza. De fapt, prin poruncile sale, Adam emitea sunete modulate informaţional. Aceste sunete erau creatoare de Întocmiri – de natură. Ceea ce dorea primul om, se realiza prin aportul energetic al spiritelor naturii bune, zaurdarii. Vechile întocmiri ale mediului, natura paradiziacă a lui Dumnezeu, erau formate din emisiile energetice ale spiritelor bune ale naturii. Spiritele bune ale naturii au reprezentat baza naturii create de către Dumnezeu. Din spiritele naturii – din emisiile lor energetice – s-au creat toate întocmirile naturii, pe toate palierele cosmosului.

După formarea planului cuantic material, urmaşii lui Adam au avut aceleaşi capacităţi, dar mult diluate. Totuşi, chiar şi aşa, sunetele modulate informaţional emise de urmaşii lui Adam, încă erau creatoare de Întocmiri. Aceste capacităţi ţineau de calitatea deosebită a corpului duh cu care oamenii veneau la întrupare: ceea ce spuneau, se realiza în mod efectiv. Când oamenii emiteau un sunet, emiteau şi o energie pharismah în inima lor.

În momentul în care, în nou constituita lume materială, un om a început să emită energii pharismah negative, zaurdarii, spiritele bune ale naturii n-au mai colaborat cu el. Astfel că, pe de-o parte, omul respectiv şi-a pierdut capacităţile creatoare, datorită faptului că nu a mai fost ascultat de zaurdari, iar pe de altă parte, spiritele bune ale naturii s-au retras din acel mediu. În mod firesc, prin retragerea spiritelor bune, natura a început să îmbătrânească şi să moară. Locul vechiului paradis a fost luat, treptat, de un ţinut sterp. Concomitent, locul zaurdarilor a fost luat de fiinţele Lorehh eterice, care sunt opusul lor. Fiinţele Lorehh eterice sunt responsabile de putreziciunea creaţiei – activitate contrară spiritelor bune ale naturii.

Fireşte, oamenii au observat că mediul începe să pălească şi s-au speriat. Atunci fiinţele Lorehh eterice s-au înfăţişat în faţa oamenilor şi le-au propus o colaborare care să genereze un nou paradis, aşa cum a fost deja menţionat. O parte dintre oameni a fost de acord. În consecinţă, marea masă a urmaşilor lui Adam şi Eva s-a scindat. De-o parte s-au situat oamenii care încă respectau poruncile lui Dumnezeu. De cealaltă parte s-au situat acei oameni care au plecat urechea la ceea ce le spuneau fiinţele Lorehh, proaspăt scoase din starea existenţială nefastă a haosului.

Ca mecanism de funcţionare, procesul de convingere a oamenilor a fost destul de simplu. Totul a început de la un singur om. Să spunem că, la început, dintr-o comunitate de o sută de oameni, un singur om – cel mai nemulţumint -, a fost de acord cu propunerile fiinţelor Lorehh. Atunci una din fiinţele Lorehh l-a luat deoparte pe acel om, într-o zonă învecinată, şi i-a arătat la ce poate duce colaborarea dintre ei. „Vino cu mine, i-a spus fiinţa Lorehh acestui om. Te voi face stăpân peste ceilalţi. Te voi face creator de mediu, de întocmiri, de vegetaţie şi de natură. Ceea ce vei spune, se va realiza negreşit„.

Ca într-un joc, omul a rostit o poruncă (un sunet), Lorehh a făcut un semn cu mâna – un semn asemănător cu o plecăciune -, iar ceea ce a poruncit omul, s-a realizat instantaneu. De fapt, fiinţa Lorehh a preluat substratul sonor al sunetului, care este o energie modulată informaţional, creatoare de mediu. Prin puterea creatoare a sunetului emis de om, Lorehh a construit un nou element de mediu, care s-a inserat în cel vechi.

Pentru noi, astăzi, este vorba despre o creaţie magică, asemănătoare cu cea realizată de unii magicieni, în mâna căroara, la simpla dorinţă, apare un fruct sau un obiect oarecare. De altfel, nu este un secret că astfel de magicieni lucreză cu diferite fiinţe Lorehh sau Dree. La urma urmei, nici măcar nu este vorba despre magie, ci despre o acţiune realizată de oameni care cunosc mecanismele cosmosului spiritual.

Să spunem că omului din exemplul anterior i-a fost foame: dorea un pom fructifer care să facă fructe rotunde, rozalii şi foarte dulci. Imediat după ce omul a rostit cuvântul-sunetul-porunca, fiinţa Lorehh a făcut o mică plecăciune, ca şi cum ar fi preluat sunetul (ca un jucător de tenis de câmp care preia o minge), şi totul s-a realizat aievea. Lângă omul în cauză a apărut, ca de nicăieri, un pom fructifer, cu fructe cu tot. În momentul în care omul a rupt fructul de pe ramură, a crescut la loc un altul. Atunci, omul a dorit un alt pom fructifer, care să producă fructe cu alte arome. Omul a poruncit, iar Lorehh s-a executat. Dar când omul a dorit un al treilea pom fructifer, fiinţa Lorehh a spus: „Nu se mai poate. Puterea generată de colaborarea noastră nu ne permite să creăm mai mult de trei pomi fructiferi. Ne mai trebuie oameni. Trebuie să aduci alţi oameni pentru cauza noastră„.

Omul a mers atunci în satul său şi a racolat unul, doi, trei sau patru oameni, la fel de nemulţumiţi ca şi el de deprecierea vechiului mediu, de dispariţia hranei etc. Le-a arătat noua creaţie a fiinţei Lorehh, moment în care oamenii cooptaţi au devenit brusc interesaţi. Pe baza sunetelor reunite ale oamenilor cooptaţi, Lorehh a creat tot mai mulţi pomi fructiferi, până când a apărut o livadă ceva mai mare decât un teren de fotbal. În scurt timp, livada a fost proclamată regat, iar oamenii ce aderaseră la noua comunitate au început să ducă o existenţă confortabilă.

Acesta a fost scenariul standard după care oamenii au început colaborarea cu fiinţele Lorehh. A fost ca într-un joc de copii, dar oamenii n-au priceput pericolul care bătea la uşă. În momentul în care oamenii s-au hrănit cu fructele noilor pomi fructiferi, fiinţa Lorehh a intrat în ei, sub forma unor energii. Prin fructele livezilor artificiale, emisiile energetice ale fiinţei Lorehh au fost ingerate în trupurile oamenilor. Astfel s-a închis circuitul creaţiei artificiale. Intrând în trupurile lor, emisiile energetice ale fiinţelor Lorehh i-au modificat radical pe oameni. Trupurile oamenilor s-au modificat, devenind asemănătoare, ca energie constitutivă, atât cu cele ale hranei ingerate, cât şi cu ale fiinţei Lorehh. Concomitent, ele au devenit compatibile cu cele ale teritoriului în care se afla livada. Totul a format astfel un ecosistem perfect, o seră sau un pseudoparadis, în care creaţia era asigurată non stop. Astfel, fiinţele Lorehh şi oamenii cooptaţi în acest joc au prosperat.

Fireşte, oamenii din jur, care încă locuiau în vechile comunităţi, veneau să vadă “minunea” şi nu puţini alegeau să rămână în noul ecosistem paradiziac. Pe măsură ce veneau tot mai mulţi membri, era nevoie de tot mai multă hrană, de tot mai multe întocmiri vegetale plăcute la vedere şi bune la gust şi de o organizare eficientă a ecosistemului. Astfel, teritoriul formatat auric de către fiinţele Lorehh eterice s-a extins. Acesta a fost procesul prin care fiinţele Lorehh au luat locul zaurdarilor, instalându-se în noul teritoriu.

Încetul cu încetul, suprafaţa pământului a fost pigmentată cu tot mai multe astfel de regate pseudoparadiziace, create în mod artificial. Oamenii s-au adunat în aceste regate datorită faptului că, pe fondul intruziunii răului, mediul şi, mai ales, vegetaţia din zonele libere – creaţia minunată a lui Dumnezeu – începuseră să pălească. Acelaşi fenomen s-a repetat, pe o altă scară, şi în cazul fiinţelor Lorehh sexuale. Fiinţele Lorehh sexuale au adus „jocul” sexual. Bărbaţii au descoperit astfel că, în afara creării unor întocmiri de vegetaţie plăcute la înfăţişare şi la gust, mai există un mod plăcut de petrecere a timpului liber. Serbările câmpeneşti au degenerat astfel în ritualuri orgiastice.

Până în acel moment, fiecare bărbat avea perchea sa, parte (coastă) ruptă din el – sufletul pereche – cu care forma o unitate. Nici unui bărbat nu-i trecea prin minte să privească la femeia altuia altcumva decât ca la o soră. Femeile erau deosebit de sfioase, iar bărbaţii le ocroteau necontenit.

În regatele formatate auric de către Lorehh sexuale, bărbaţii au început să emită pharismah compatibile, modificând mediul deja existent. Modalitatea principală prin care un bărbat putea intra într-un regat formatat de către o fiinţă Lorehh sexuală era să-şi ofere şi altora femeia – sufletul pereche. Astfel că, în acele mici regate, s-au înmulţit numărul contactelor sexuale neprotejate – a contactelor realizate în afara binecuvântării celui mai bătrân şi în afara iubirii. Progeniturile care au fost aduse la întrupare au devenit compatibile cu natura modului în care au fost concepute.

Aceleaşi practici orgiastice s-au desfăşurat şi în cadrul regatelor fiinţelor Dree, care au subordonat o parte din regatele anterioare conduse de Lorehh eterice şi de Lorehh sexuale.

Chiar şi după formarea regatelor conduse direct de către fiinţele Dree, o parte din vechile regate ale Lorehh eterice şi sexuale au continuat să existe, în diferite forme. În perioada de apogeu a regatelor mici, pe suprafaţa pământului existau în jur de 200 de regate conduse de Lorehh eterice, în jur de 400 de regate conduse de Lorehh sexuale şi în jur de 100 de regate conduse de fiinţe Dree de diferite categorii. În jurul acestor regate se aflau zone libere destul de întinse. Ulterior, toate acele regate mai mici ale fiinţelor Lorehh au fost asimilate de regatele, tot mai puternice, ale fiinţelor Dree de rang înalt.

Cu cât era încălcată mai des Ordinea cosmică, cu atât zonele libere, din afara regatelor, sufereau o transformare mai accentuată. În zonele libere, vegetaţia începuse să dispară, iar oamenii care încă se încăpăţânau să rămână acolo aveau de întâmpinat tot mai multe greutăţi în găsirea hranei. Existenţa cotidiană devenise o aventură dramatică pentru mare parte din oamenii ce populau zonele libere. Chiar şi trupurile lor aveau tendinţa de a îmbătrâni prematur şi, în final, de a muri. Durata de viaţă a oamenilor din zonele libere scăzuse simţitor. Abia dacă mai puteau să trăiască în lumea materială trei sau patru sute de ani.

Mai existau totuşi şi zone în care răul nu ajunsese; aceste zone îşi păstrau caracteristicile iniţiale. În acele zone, se menţinea creaţia minunată a lui Dumnezeu – ca reminiscenţă a vechiului Eden fizic, copia celui eteric. Dar aceste zone erau din ce în ce mai puţine.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ