KOSMOS – SPARGEREA PLANURILOR CUANTICE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

SPARGEREA PLANURILOR CUANTICE

œCu cât au preluat mai multă energie de la oameni, cu atât fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat mai des la nivelul lumii materiale. Procesul manifestării fiinţelor Lorehh şi Dree în lumea materială s-a realizat în două mari etape.

În prima etapă, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat după circuitul cunoscut: de-a lungul razelor de creaţie. Fiinţele Lorehh au fost chemate în lumea materială prin “e-mailurile“ oamenilor – energiile pharismah întunecate. Energiile pharismah întunecate au fost aspirate prin nucleul pământului, care este mama tuturor întunecimilor, au făcut conexiunea cu haosul şi s-au transformat în raze de creaţie. Razele de creaţie au penetrat iarăşi cosmosul material la periferie. Prin razele de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree au pătruns în lumea materială. Procesul respectiv a fost identic cu cel al întrupării oamenilor.

În a doua etapă, care a început atunci când răul s-a acumulat în mod dramatic, fiinţele Lorehh şi Dree s-au manifestat direct în lumea materială, prin spargerea efectivă a planurilor cuantice, astfel că nu a mai fost necesar să urmeze traseul incomod al razelor de creaţie. O rază de creaţie nu poate intersecta planul cuantic material decât pe la periferie.

În mod concret, spargerea planurilor cuantice şi înfiriparea unei conexiuni directe între haos şi planul material s-a realizat prin intermediul unor tunele spaţio-temporale, pe care le putem denumi găuri de vierme. Aceste găuri de vierme pot fi numite scurtături – sau, pentru a folosi limbajul informaticii, shortcut. Astfel, fiinţele din haos nu s-au mai manifestat dinspre periferie, ca până atunci, ci direct, pe scurtături, spărgând, pur şi simplu, planurile cuantice.

Găurile de vierme erau tuneluri de energie ce intersectau planul material. Ele porneau din vechile raze de creaţie, ca nişte scurtături. Diametrul unei găuri de vierme era variabil, în funcţie de puterea fiinţelor Lorehh şi Dree. De regulă, un culoar avea un diametru de cel puţin treizeci-patruzeci de metri. Aceste prime găuri de vierme directe nu trebuie confundate cu iadurile, care, cronologic, au apărut ceva mai târziu, după acelaşi principiu. În perioada de început, încă nu existau iadurile. Folosindu-se de punctele de incidenţă ale găurilor de vierme, fiinţele Dree şi Lorehh au pătruns în planul cuantic material ca prin nişte porţi. Nu numai că au reuşit să pătrundă şi să se manifeste nestingherite, dar şi-au adus toată familia, toate rudele şi tot calabalâcul. Astfel, fiinţele Lorehh şi Dree au reuşit să aducă haosul pe pământ. Ele au adus propria lor (dez)organizare în lumea materială, care, prin acceptul oamenilor, a devenit copia haosului (în loc să rămână copia kosmosului).

În planul material, locurile de incidenţă ale găurilor de vierme erau dispuse la cea mai înaltă altitudine – pe cele mai înalte locuri, pe dealuri sau pe munţi. În zonele de câmpie era aleasă o movilă de pământ, iar dacă nu exista una, se construia o ridicătură de pământ. Toate punctele de incidenţă ale găurilor de vierme cu planul cuantic material au fost situate în locurile în care s-au produs fapte abominabile. Primul loc în care fiinţele căzute Dree şi Lorehh au penetrat direct planul material prin intermediul unei găuri de vierme, a fost situat chiar acolo unde, cândva, avusese loc prima ucidere – asasinarea lui Abel de către Cain. Acest loc este situat în Iraqul de astăzi, undeva între Tigru şi Eufrat. El există şi în ziua de astăzi, fiind principala poartă prin care pătrund, direct din haos, fiinţele Lorehh şi Dree. În acest loc s-a format Centrul de Putere al întunericului. Există, fireşte, şi alte culoare secundare, situate în alte zone ale pământului, dar nici una dintre ele nu atinge amploarea acesteia.

După ce au pătruns astfel nestingherite în lumea materială, fiinţele Lorehh şi Dree i-au convins pe oameni să li se alăture. Procesul s-a desfăşurat uimitor de rapid: pătrunzând în lumea materială, fiinţele Lorehh şi Dree au corupt tot mai mulţi oameni, pe care i-au însemnat prin peceţi luciferice. Cucerind oamenii, ele au cucerit şi teritoriul în care locuiau aceştia. În cele din urmă, fiinţele Lorehh şi Dree au formatat auric, prin impregnare (imprinting energetico-informaţional), teritoriile respective. Cu cât erau mai mulţi oameni sclavi, cu atât teritoriile erau mai întinse.

În prima etapă, un teritoriu formatat auric avea întinderea unui oraş mediu din ziua de de astăzi. Ulterior, teritoriile astfel formatate s-au mărit considerabil. În acele teritorii, fiinţele Lorehh şi Dree au continuat să menţină o creaţie falsă (artificială), iar oamenii au fost menţinuţi în stare de sclavie.

Teritoriile erau formatate prin intermediul unui ritual, la care participau toţi oamenii însemnaţi auric prin peceţi. O dată formatat auric, teritoriul respectiv devenea un spaţiu vital. (Dacă ne amintim, în epocile mai recente, şi Hitler era interesat de extinderea spaţiului vital.)

Acest proces poate fi comparat cu cel desfăşurat în epocile mai recente, când anumiţi conducători militari „descălecau” pe un teritoriu – de exemplu, descălecarea lui Dragoş Voievod în Moldova. În cazul lui Dragoş, “descălecarea” s-a realizat în numele şi sub ocrotirea Spiritului Poporului Român, iar în cazul fiinţelor căzute Lorehh şi Dree, a fost vorba despre o „descălecare” malefică.

š Templele infraeterice œ

Concomitent cu procesul de sparge al planurilor cuantice şi realizarea scurtăturilor, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu planul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă „inovaţie” importantă: au construit primele temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii erau chemaţi să venereze noii conducători transfizici, care au fost denumiţi ulterior prin termenul de zei (termenul de zeu se aplică doar oamenilor primordiali din primele două generaţii, care acţionau cam la fel ca fiinţele Dree şi Lorehh).

Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost însă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme – la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice (eterice) impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. Într-un fel, se poate spune că templele eterice erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile de acest tip erau observate de oamenii ce locuiau acele teritorii. Templele energetice aveau cele mai diferite aspecte. De altfel, templele fizice din vechime, ale căror ruine se mai păstrează şi în ziua de astăzi, copiau structura arhitecturală a templelor energetice.

Cele mai importante temple de acest tip au fost realizate la interfaţa culoarului principal, situat între Tigru şi Eufrat, acolo unde au fost sparte pentru prima oară planurile cuantice. În acel loc s-a constituit Centrul de putere al întunericului sau Centrul de la Miazănoapte. Dimensiunea şi amploarea templelor situate în Centrul de la Miazănoapte întrec orice imaginaţie, iar numărul fiinţelor Lorehh şi Dree ce pătrundeau pe acolo în planul cuantic material era imens. Ulterior s-au realizat multe alte temple, în diferite puncte de pe suprafaţa pământului. Fiecare teritoriu formatat auric avea propriul său templu energetic.

Un om din acele vremuri ar fi observat, în vârful unui deal fizic, mai multe edificii – temple sau cetăţi – fabricate din efluvii de gheaţă, din efluvii de foc, din efluvii de aer, din efluvii de apă. La construirea edificiilor participaseră fiinţe Lorehh de apă, Lorehh de foc, Lorehh de aer etc. Omul respectiv ar fi observat că, în aer, la doi-trei metri deasupra vârfului dealului, începe un drum relativ luminos – ca şi cum ar fi fost scăldat de razele lunii -, care se continua cu mai multe trepte late până la uşa edificiului; edificiul era format din flăcări reci, din apă cristalizată sau/şi din aer condensat. La poarta edificiului erau dispuşi gardieni, iar înăuntru puteau fi observate fiinţe Lorehh şi Dree de diferite categorii. Doar un om care primise pecetea luciferică a fiinţei Lorehh sau Dree ce stăpânea acel teritoriu, putea observa acele edificii. Un alt om, venit de pe un teritoriu învecinat, n-ar fi observat nimic. De regulă, un om provenit dintr-un loc învecinat, nu putea pătrunde în teritoriul respectiv, decât dacă i se aplica în prealabil pecetea fiinţei Lorehh sau Dree. Orice intrus era imediat gonit de puterea gardienilor ce păzeau acel teritoriu.

Noii adepţi, care veneau de pe teritoriile învecinate erau, mai întâi, aduşi în faţa fiinţelor Lorehh sau Dree, pentru a li se face ritualul prin care primeau pecetea luciferică. Într-un fel, se poate spune că erau „iniţiaţi” în tainele acestora.

După o perioadă de relativă linişte, în care şi-au consolidat poziţiile în teritoriile deja cucerite, fiinţele Lorehh şi Dree au trecut la faza a doua: au început să cucerească teritoriile învecinate pentru a-şi extinde spaţiul vital. Cu cât aderau mai mulţi oameni la “cauză”, cu atât teritoriile se lărgeau, iar puterea fiinţelor Lorehh şi Dree creştea.

În scurt timp au apărut regate din ce în ce mai întinse şi mai puternice. În fiecare regat s-a format o oligarhie conducătoare, formată din oameni întrupaţi, care era subordonată trup şi suflet fiinţelor Lorehh şi Dree. Conducătorul oficial era însă o preafrumoasă regină, cu înfăţişare de zeiţă – o veneră în carne şi oase.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ