CERCURILE PUTERII HRISTICE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

CERCURILE PUTERII HRISTICE

Marea comunitate hristic㠜

 După înviere, Iisus Hristos a întemeiat marea comunitate hristică în lumea eterică. Primii oameni care au intrat în marea comunitate hristică au fost chiar cei scoşi din iad. Fireşte, este vorba despre o mică parte din totalul oamenilor scoşi din iad. Ulterior, s-au alăturat acestei părţi Apostolii, Mucenicii, Sfinţii şi mulţi alţi oameni. În marea comunitate hristică se află oameni din toate generaţiile. Printre ei se află mulţi oameni care au trăit în primele trei generaţii. Majoritatea dintre ei au trăit în lumea materială înainte de marea ştergere.

Oamenii din prima generaţie au cam 2 metri înălţime, sunt supli, au părul extrem de lung, argintiu sau alb. La chip sunt, bineînţeles, foarte tineri. Au feţe mai mult ovale, aproape perfecte ca frumuseţe, ochii mari, de culoare similară auriului, verdelui sau negrului din lumea materială. Majoritatea îşi prind părul foarte bogat în diademe sau panglici multicolore, strălucitoare. Ca haine, poartă o costumaţie asemănătoare robelor ce se purtau în antichitate. În picioare poartă sandale ce par făcute din gheaţă. Culoarea hainelor se poate modifica în timp ce vorbesc.

Oamenii din cea de-a doua generaţie, deşi sunt sexuaţi – bărbaţi şi femei – par feminini, astfel că nu este evident cine este cu adevărat femeie şi cine este bărbat. Pe deasupra, oamenii din cea de-a doua generaţie seamănă foarte mult între ei. Au o înălţime de aproximativ 2 metri, fiind îmbrăcaţi în veşminte ce par a fi alcătuite dintr-o apă de culoare albastră.

La fel de fascinanţi sunt şi oamenii celei de-a treia generaţii, care au trăit pe timpul celor trei Regate. Aceste fiinţe sunt atât de fermecătoare, încât clarvăzătorul are senzaţia că pluteşte în basm. Ele par ireale chiar şi pentru lumea eterică. La oamenii generaţiei a treia, distincţia dintre sexe este mai mult decât evidentă: bărbaţii sunt „foarte” bărbaţi şi femeile „foarte” femei. Bărbaţii sunt solizi şi puternici, masculini, înalţi cam de 2 metri, au părul lung, prins în diademe strălucitoare, iar femeile sunt ceva mai scunde, foarte delicate, cam la 1,80 metri, diafane şi vaporoase în mişcări şi atitudini. Oamenii generaţiei a treia sunt blonzi, bruneţi sau roşcaţi. Toţi sunt îmbrăcaţi în robe strălucitoare, din culori mereu schimbătoare.

Fireşte, în marea comunitate hristică pot fi observaţi foarte mulţi oameni din generaţia a patra. Majoritatea dintre ei pot fi cunoscuţi doar din scrierile creştine. Unii au fost prooroci, alţii au fost ceea ce noi numim sfinţi, mucenici etc. Mulţi dintre ei nu sunt cunoscuţi după nume, fiindcă au murit neştiuţi. Toţi au rămas după moartea trupească în lumea eterică. Oamenii generaţiei a patra sunt asemănători cu cei din ziua de astăzi. După hainele în care sunt îmbrăcaţi se pot ghici epocile în care au trăit ultima oară în lumea materială. Printre ei se află toate rasele pământului: albi, negroizi, galbeni, amerindieni, afroindieni, eschimoşi etc. Oamenii generaţiei a patra sunt cei mai comunicativi, cu mult mai deschişi decât toţi ceilalţi. De oamenii din primele trei generaţii, un clarvăzător nu prea are posibilitatea să se „lipească” atât de uşor. În schimb, oamenii din generaţia a patra, atunci când au timp, ajută cu sfaturi. Evident, şi oamenii din primele trei generaţii ajută cu sfaturi, dar cunoaşterea lor este mult mai întinsă şi mai „abstractă”, iar activităţile şi misiunile pe care le desfăşoară sunt mai complexe şi necesită mult timp. Deschişi şi comunicativi, oamenii din a patra generaţie povestesc evenimente pe care oamenii din ziua de astăzi nu au cum să le cunoască prea bine. Fragmente din ceea ce povestesc ei pot fi regăsite în vechile scrieri creştine. Unii dintre ei povestesc cum au fost jupuiţi de vii pentru credinţa lor, alţii cum au fost aruncaţi animalelor sălbatice în circurile romane, alţii cum au fost supuşi la grele cazne. Undeva, în marea comunitate hristică se află şi Apostolii lui Iisus Hristos. Pentru un clarvăzător este greu să ajungă până la ei.

O categorie aparte de oameni din a patra generaţie este formată din Sfinţi. Aceşti oameni au fost canonizaţi de Biserica creştină – fie de cea ortodoxă, fie de cea catolică. Canonizarea unor Sfinţi are la bază o taină adâncă – denumită „Taina sfinţirii Numelui„.

O altă taină adâncă, „Taina pomenirii Sfinţilor„, care urmează „Tainei sfinţirii Numelui„, permite sfinţilor să ajute oamenii întrupaţi care se roagă, mijlocind pentru ei în faţa lui Iisus Hristos. La sărbătoarea zilei lor din calendar, sfinţii se manifestă în trupul lor eteric, în biserici (în toate bisericile creştine), undeva în apropierea altarului.

În fiecare an, de ziua sa din calendarul religios, printr-un mic ceremonial, fiecare sfânt primeşte o „haină nouă şi o cunună”; atunci sfinţii cresc „în putere şi tărie, iar cercurile puterii cresc şi ele„, după cum spune Îngerul Gabriel.

 š Comunitatea nevăzut㠜

Marea comunitate hristică din lumea eterică este formată din mai multe Cercuri ale puterii. În mijloc se află, desigur, însuşi Iisus Hristos.

Primul Cerc al puterii hristice este format din oamenii primelor două generaţii, care au fost scoşi din iad, acum 2000 de ani, după răstignire. Oamenii din primele două generaţii sunt foarte puternici şi pot manifesta caracteristici fiinţiale deosebite. Ei au trupul de lumină specific generaţiilor în care s-au întrupat pentru prima oară.

Al doilea Cerc al puterii hristice este format din oamenii generaţiei a treia – locuitorii celor trei Regate, care au existat în ciclul al treilea, înainte de marea ştergere.

Al treilea Cerc al puterii hristice este format din oamenii generaţiei noastre – a patra generaţie. Al treilea Cerc al puterii are drept nucleu principal pe cei care L-au cunoscut direct pe Iisus Hristos în existenţa Sa terestră: Apostolii. Acestora li s-au adăugat Sfinţii, Mucenicii, Martirii, cei ce au fost sanctificaţi ori beatificaţi.

Cele trei Cercuri ale puterii se deplasează permanent în lumea eterică, împreună cu Iisus Hristos. În centru se află Iisus Hristos. De la depărtare, conglomeratul auric al tuturor fiinţelor ce formează cercurile puterii hristice formează un halou impresionant, ce pulsează într-o minunată culoare aurie. În mijloc, Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos străluceşte precum soarele în lumea materială.

Un loc aparte în marea comunitate hristică îl ocupă Cercul de putere creat în jurul Sfintei Fecioare Maria.

Deşi poate fi inclus în cele trei Cercuri ale puterii hristice, cercul de putere al Sfintei Fecioare Maria se manifestă autonom. Şi în Cercul de putere al Sfintei Fecioare Maria se află oameni din toate cele patru generaţii.

Privit de la distanţă, oamenii din Cercul de putere al Sfintei Fecioare Maria par a fi incluşi într-o cupolă energetică, ce-i învăluie ca un abur trandafiriu, foarte clar. Claritatea cea mai mare apare în nucleul acestui abur. Miresme de trandafiri par a izvorî din interiorul aburului luminos. În interiorul norului trandafiriu se aude permanent o voce suavă, feminină, care rosteşte, mereu şi mereu, diferite fraze.

Aflat în nucleul Cercului de putere, trupul de lumină al Sfintei Fecioare Maria este intersectat de fire subţiri de lumină roşiatică, ca nişte limbi de foc extrem de strălucitoare, ale Sfântului Duh. Sub influenţa Sfântului Duh, corpul de lumină al Sfintei Fecioare Maria se manifestă ca un transformator de înaltă putere: primeşte energiile roşii sub formă de limbi de foc ale Sfântului Duh, le transformă şi te transmite instantaneu corpurilor astrale ale tuturor oamenilor care se roagă, de pe tot cuprinsul planetei.

Cercurile puterii din lumea eterică – inclusiv Cercul de putere al Sfintei Fecioarei Maria – formează ceea ce în lumea eterică a primit numele de „prima comunitate hristică„. Există însă şi o „a doua comunitate hristică„, care este formată din oameni încarnaţi. A doua comunitate hristică este formată din acei oameni întrupaţi care, prin botez şi prin comportament, au aderat prin liberul lor arbitru la valorile creştine şi implicit, îl recunosc pe Iisus Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu şi drept Ocrotitor suprem.

În fruntea comunităţii terestre se află Biserica creştină – de orice fel de orientare: ortodoxă, catolică etc – şi preoţii. Prin ungere, preoţii sunt reprezentanţii lui Iisus Hristos în lumea oamenilor şi sunt cei mai îndrituiţi să vorbească şi să acţioneze în Numele Său. În cele ce urmează, vom reproduce câteva informaţii foarte importante, primite de Eugen de la un om din generaţia a patra, care face parte chiar din Cercurile puterii hristice. Numele său este Toma.

Priveşte – i-a spus o dată Toma, arătând spre globul imens de lumină aurie ce se profila în depărtare în lumea eterică – (acestea sunt) cercurile puterii hristice. Luminile pe care le vezi ca una în alta sunt cercurile puterii viitoarei lumi ce va să vie. În mijloc, fulgerul acela ce pulsează, este Domnul nostru, iar cele trei cercuri de lumină care-L urmează sunt aleşii inimii Lui. Ei au trăit neştiuţi de nimeni, goi, flămânzi şi despuiaţi de bogăţiile lumeşti. Au fost suflete oropsite în tot pasul, certate şi batjocorite de semenii lor. Ei erau slabi, însă Domnul sufletelor era puternic în ei. Numele lor nu au fost cunoscute nici de cei care, fără cinstire, i-au înmormântat. Ei nu sunt din actuala generaţie şi din veacul acesta. Acest cerc al puterii se măreşte mereu şi mereu, din generaţie în generaţie, până dincolo de generaţia ta. Şi toţi sunt de acelaşi soi. Următorul cerc al puterii este cel format din Cei Sfinţi, pomeniţii voştri din datini (Sfinţii calendarului religios creştin ortodox sau catolic).

Ei coboară până la voi cu Domnul sufletelor şi lucrează din timp în timp. Acest cerc este din generaţia ta, dar nu din veacul acesta. Şi acest cerc al puterii va creşte dincolo de veacul viitor. Al treilea cerc şi ultimul din însoţirea Domnului Luminii este de zeci de ori îndoit celui ce a construit locuinţa Lui. Cu ei se vor sfârşi veacurile şi vor reîncepe veacurile şi generaţiile Sale.”

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Izvorul de lumină, iar oamenii din jurul său (din cercurile puterii hristice), în măsura credinţei lor, împrumută această lumină de la El. Toţi, împreună, formează o cupolă aurică imposibil de reprodus în cuvinte. De jur împrejurul lui Iisus Hristos se află, în ordinea puterii şi tăriei, oamenii din cercurile puterii, care sunt dispuşi în cercuri concentrice. Globul imens de lumină pare a se deplasa mereu de-a lungul şi de-a latul lumii eterice. Acolo unde merge Domnul Luminii, Iisus Hristos, acolo se deplasează globul de lumină strălucitoare şi curcubeele concentrice.

Lumina lor (strălucirea curcubeelor de lumină) vine – spune Toma – de la Shonah (Iisus Hristos). La început nu era decât El. După ce a coborât (în lumea materială) şi S-a suit (la „ceruri”), a ajuns unde vezi. Încet, încet, lucrând cu iubire, a întemeiat Primul Cerc de Putere. Atunci a câştigat cheile morţii şi întâia bătălie împotriva adversarului (Shaithan, Lucifer & Co: „Cel rău”). Atunci tot omul viu a primit darul fără de plată pe care tu îl numeşti „plase”, iar preoţii tăi „har”. Plasele sunt darul Lui pentru om„.

Plasele sunt ceea ce noi numim corpul haric al plaselor mesianice, iar preoţii le denumesc prin expresia „harul”, care apar la orice om care se roagă direct lui Iisus Hristos sau care pronunţă Numele Său cu voce tare în orice limbă a pământului.

Curând – continuă Toma -, Domnul tău a întocmit Cercul următor de Putere. Atunci a câştigat toate preţurile şi a doua mare bătălie împotriva celor răi. Atunci când părinţii părinţilor tăi trăiau, s-a întâmplat ca omul cu om, prin rostirea Numelui Său, să poată crea în lumea ta aceleaşi Cercuri de Putere ca şi cele pe care le vezi aici„.

Aici, Toma se referă la un mare mister. Atunci când doi sau mai mulţi oameni se întâlnesc şi, împreună, se roagă, discută sau rostesc numele lui Iisus Hristos, se petrece un fenomen auric de o importanţă excepţională: se formează plase mesianice comune, formându-se comuniunea de suflet întru Iisus Hristos. Plasele mesianice comune se manifestă atât la oamenii izolaţi, cât şi în lăcaşurile de cult – în orice biserică creştină – şi chiar la ceremoniile de pe stadioane, din amfiteatre sau din orice alt loc. Cu cât sunt mai mulţi oameni care iau parte la rugăciunea în comun, cu atât plasele mesianice sunt mai ample. Pe stadioane sau în cazul în care iau parte numeroşi credincioşi, plasele mesianice sunt gigantice. Ne putem imagina un glob imens, strălucitor, ce învăluie un stadion imens sau o catedrală în timpul unei ceremonii religioase. Acest glob auric are aceeaşi culoare şi formă ca şi plasele mesianice ale unui singur om.

Atunci când cele două Cercuri de Putere (este vorba despre cele două comunităţi – cea din lumea eterică şi cea din lumea materială) se vor întâlni, spune Toma, nu va mai fi timp şi va fi la fel ca la început. Şi totul din nevăzut va fi văzut, şi omul va plânge în faţa Veghetorului său, şi va fi mângâiat la pieptul Domnului său. Cele ce ţi-am spus nu sunt dela mine şi Cine mi le-a dat să ţi le arăt, le va împlini negreşit. Atunci Domnul nostru va fi în toate şi toate vor reveni în Dumnezeul Cerurilor. Acum însă Domnul tău luptă împotriva mândriei şi îngâmfării fiecărui om. Şi aici nu îl ajută decât Prinţul neamului tău, Işşhion (este vorba despre Prinţul Poporului Român) şi cei din Adunarea cea mult-prea-iubită a Lui (Comunitatea nevăzută).”

š Lumina Iubirii œ

În jurul lui Iisus Hristos, în cele trei Cercuri ale puterii hristice, se află nenumăraţi oameni de toate naţiile şi din toate epocile. Marea majoritate au un trup de lumină asemănător, până la un punct şi păstrând proporţiile, cu cel al lui Iisus Hristos.

Majoritatea oamenilor din cea de-a patra generaţie care, actualmente, fac parte din cercurile puterii hristice şi-au format trupul de lumină chiar în momentul morţii lor fizice, cu ajutorul direct al lui Iisus Hristos. Procesul a fost următorul: după cum a fost menţionat, la moarte, trupul fizic este părăsit de toate structurile aurice interioare. La câteva secunde după momentul efectiv al morţii, tot ce a acumulat sufletul, care este păstrătorul experienţelor existenţei trupeşti, este absorbit instantaneu în corpul duh, care le preia şi le metabolizează. Corpul duh al omului pătrunde apoi în lumea de dincolo, în „lumea astrală” prin Poarta 1. După acest moment, sufletul (corpul sufletului) golit de energiile modulate informaţional ce constituiau experienţele din timpul vieţii pământeşti, rămâne ca o fantomă alburie care păstrează, ca trăsături din timpul vieţii, doar aspectul general al ochilor: culoarea, intensitatea privirii etc. Această fantomă alburie, care vorbeşte neinteligibil şi se manifestă haotic, reminiscenţă a personalităţii terestre, se disipează după un timp oarecare în mediul lumii eterice. Acest proces nu a avut loc în cazul oamenilor care, actualmente, se află în Cercurile puterii hristice din lumea eterică. Aceşti oameni, datorită faptului că au fost aleşi de către Iisus Hristos pentru strădaniile lor din timpul vieţii, nu mai trec în lumea astrală prin Poarta 1, ci rămân în lumea eterică. Dar, pentru a rămâne în lumea eterică, structura lor aurică trebuie să fie supusă unor transformări ample. În urma unei alchimii aurice complexe, sufletul (când vorbim de suflet ne referim şi la corpul sufletului), nu mai este golit de informaţiile acumulate în timpul vieţii terestre, ci se contopeşte cu corpul duh formând o nouă structură aurică. Noul trup, în care aceşti oameni se vor manifesta în lumea eterică, este un trup spiritual, care reprezintă o noutate absolută a cosmosului.

Fireşte, nici un om întrupat nu poate realiza această alchimie aurică prin propria sa putere. Singurul care o poate realiza este Iisus Hristos. Liantul de legătură între cele două elemente componente ale fiinţei umane, corpul sufletesc şi corpul duh, este Iisus Hristos. Noul corp este învăluit de acea luminozitate specifică ce poate fi regăsită în Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos. După moarte, corpul duh al unui om care pătrunde în lumea astrală prin Poarta 1 păstrează o scurtă perioadă de timp înfăţişarea şi fizionomia ultimei existenţe fizice, astfel că poate fi, adesea, recunoscut, mai ales în vis; dar, după un timp oarecare, această înfăţişare se modifică. După o perioadă petrecută în lumea astrală, omul dobândeşte o înfăţişare rezultată din sinteza tuturor înfăţişărilor pe care le-a avut de-a lungul reâncarnărilor din lumea materială, astfel că înfăţişarea ultimei întrupări fizice este asimilată treptat celei generale.

În cazul oamenilor care rămân în lumea eterică în Cercurile puterii hristice, acest proces este oprit. Datorită faptului că se realizează o simbioză între corpul sufletului şi corpul duh, oamenii din această categorie păstrează fizionomia din timpul ultimei existenţe materiale. De aceea, oamenii din Cercurile puterii hristice au înfăţişarea şi fizionomia din ultima existenţă trupească, precum şi hainele din acel timp. Evident, în toate aceste cazuri, trăsăturile fizionomice sunt cele ale unor persoane tinere, ca şi cum cei care au murit bătrâni ar fi reîntinerit brusc. De altfel, acest proces de „întinerire” se produce şi în cazul celor care trec în lumea astrală. Toţi defuncţii, indiferent de vârsta la care au murit, redobândesc trăsăturile pe care le aveau în tinereţe (în jurul vârstei de 33 de ani); mai mult decât atât, trăsăturile fizionomice apar înfrumuseţate, în stare de „har”.

Lumina Trupului de Slavă al lui Iisus Hristos străluminează feţele şi chipurile oamenilor din toate cercurile puterii – atât ale oamenilor din lumea eterică, care formează comunitatea nevăzută, cât şi ale celor întrupaţi în lumea materială, care formează comunitatea văzută, în funcţie de strădania fiecăruia. Această strălucire aurică este Lumina Iubirii. La unii oameni, Lumina Iubirii străluminează ochii, la alţii un mic fragment de faţă. Mulţi dintre oamenii din lumea materială au porţiuni de aură – în special capul – străluminate de Lumina Iubirii.

Oamenii din Cercurile puterii hristice din lumea eterică pot primi misiuni importante în lumea materială. Unii dintre ei îl însoţesc adesea pe Iisus Hristos în lumea materială. Tradiţia populară românească aminteşte aceste evenimente în legendele care descriu cum Dumnezeu şi „Sfântul Petru” se plimbă uneori, pe la casele oamenilor, pentru „a le cerceta inimile”. Unii oameni încarnaţi care fac parte din comunitatea văzută a lui Iisus Hristos pot deveni canale de manifestare în lumea fizică. Mulţi dintre ei au semne aurice distinctive: cununi, peceţi sau sigle. Unii dintre ei, în special monahii şi preoţii, dobândesc, cu timpul, o parte din caracteristicile lui Iisus Hristos – timbrul vocal, privirea, mimica. Există şi oameni care manifestă anumite caracteristici sufleteşti deosebite, astfel că pot deveni canale de comunicare directă ale lui Iisus Hristos în lumea materială.

Prin intermediul oamenilor încarnaţi care servesc drept canale de comunicare, se realizează multe evenimente ce pot părea în ochii noştri drept minuni. Astfel, influenţa lui Iisus Hristos în lumea materială se concretizează în multe feluri – atât direct, cât şi indirect, prin intermediul unor oameni. Noi, oamenii ne plângem adesea de faptul că, în lumea fizică nu există minuni şi că, în cazul în care există, nu pot fi cercetate „ştiinţific”, în funcţie de normele şi de regulile pe care noi înşine le-am constituit.

Adevărul este însă altul: trăim într-o lume cufundată în mister, în care minunile sunt la tot pasul, noi fiind cei incapabili să le sesizăm şi să le conştientizăm. Uităm mereu câţi oameni scapă zilnic, în mod miraculos, din accidente îngozitoare de automobil, câţi oameni se vindecă miraculos de boli incurabile.

De asemenea, uităm mereu faptul că multe evenimente delicate din care oamenii scapă cu bine – boli, accidente – trec neobservate şi etichetate drept „normale”, când, în fond, constituie minuni cu acte în regulă.

14

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ