CRUCEA DE OM – ROLUL PODOABELOR NEVĂZUTE

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

SECŢIUNEA

CRUCEA DE OM

ROLUL PODOABELOR NEVĂZUTE

Cununile, peceţile şi siglele, departe de a fi ceva atât de misterios cum ar părea la prima vedere sunt, în concluzie, structuri energetice de diferite forme, luminozităţi, culori şi mirosuri, care au rolul de a acorda omul cu lucrările pe care trebuie să le desfăşoare. Particularităţile aurice sunt acordate de fiinţele îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii cu răspunderi într-un domeniu sau altul al cosmosului. Totuşi, iar acesta este un fapt deosebit de important, nici o particularitate aurică nu elimină liberul arbitru al omului. Ele nu instituie în mod arbitrar o stare de fapt, ci doar o consfinţesc. În lumea materială, omul este liber să facă ce doreşte şi nimeni nu-l poate împiedica. Omul mai întâi făptuieşte ceva, iar fapta sa are la bază doar liberul arbitru.

Să spunem că un om termină o şcoală şi doreşte să se angajeze într-un loc de muncă. Înaintea terminării şcolii, omul respectiv susţine un examen de promovare, iar apoi primeşte o diplomă. Acelaşi fapt are loc şi la nivelul cosmosului spiritual. Pe baza meritelor sale, deci a faptelor anterioare, omul primeşte o particularitate aurică – o cunună, o pecete sau o podoabă.

Particularitatea aurică consfinţeşte o stare de fapt, dar nu o instituie în mod arbitrar. Ceea ce instituie respectiva stare de fapt sunt doar faptele, cele care dau adevărata măsură a omului. Continuând comparaţia, să spunem de asemenea că, după ce a absolvit o şcoală, un om doreşte să ocupe o funcţie într-o instituţie şi munceşte în mod cinstit pentru a o ocupa. Şefii instituţiei – cei care decid promovarea – hotărăsc că persoana în cauză este aptă pentru a ocupa funcţia respectivă, iar atunci, printr-o mică ceremonie, care uneori se rezumă la anunţarea publică a promovării, consfinţesc evenimentul.

Tot astfel se petrec evenimentele şi la nivelul lumii eterice. Paralel cu ceremonia din lumea fizică, cu un decalaj de cel mult trei secunde, are loc o ceremonie în lumea eterică. La această ceremonie, omului în cauză i se acordă un însemn auric: o siglă, o pecete sau o podoabă. Nu podoaba sau sigla îl înalţă pe om într-o funcţie, ci meritele sale – activitatea generată de liberul său arbitru. Astfel, nu fiinţele îngereşti decid peste capul omului, ci omul în cauză decide prin manifestarea liberului său arbitru. Fiinţele îngereşti consfiinţesc doar o stare de fapt. Acordarea podoabei, siglei ori cununii are doar rolul de a acorda energetic omul – ca putere şi tărie – cu noua sa misiune, obţinută prin propriul său efort.

După promovare, în mod firesc, structura aurică a omului rămâne aceeaşi, dar misiunea pe care trebuie să o îndeplinească necesită un surplus energetic – de putere şi tărie, după cum spun fiinţele din lumea eterică. Doar un om dotat cu o putere şi tărie corespunzătoare poate îndeplini în condiţii optime o activitate de o anvergură sporită. Astfel, particularitatea aurică suplineşte deficienţa omului, ca putere şi tărie. Dacă omul ar fi suficient dezvoltat din punct de vedere auric şi spiritual, n-ar mai avea nevoie de podoabe, cununi ori peceţi. Omului i se conferă astfel un însemn, o putere şi o autoritate, prin care se poate manifesta ca „şef” în noile condiţii.

 Desigur, atunci când un om greşeşte, i se retrage particularitatea aurică. El poate continua să îndeplinească funcţia respectivă, dar nu mai are autoritate, putere şi tărie. Pentru un om căruia i s-a retras o particularitate aurică există două posibilităţi. Prima posibilitate este de a se redresa. A doua posibilitate este de a-şi continua activitatea, în condiţiile în care nu mai beneficiază de podoaba acordată de către fiinţele îngereşti din ierahia Fiilor Luminii.

În acest ultim caz, lucrurile se complică: pierzând podoaba, omul alege o altă cale. Dar această cale nu urcă, ci coboară. La prima nedreptate pe care o face, omul primeşte contra-podoaba fiinţelor luciferice. În acel moment, totul capătă o întorsătură nefastă, iar omul în cauză începe să coboare.

PS:

ÎN AFARA ACESSTOR SIGLE ŞI PECEŢI MAI EXISTĂPECETEA MORŢII”, CARE A FOST MENŢIONATĂ ÎN SECŢIUNEA „MOARTEA CA LIMITĂ NELIMITĂ”)

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ