KOSMOS – CONFRUNTAREA: BĂTĂLIA PENTRU PĂMÂNT

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

CONFRUNTAREA:

BĂTĂLIA PENTRU PĂMÂNT

šÎn perioada existenţei marelui regat s-a produs o unitate fără precedent a răului în lumea materială. Această unitate s-a realizat treptat, de-a lungul unei perioade îndelungate. A fost nevoie de mai multe sute de ani, pentru ca forţele răului să renunţe la războaiele interminabile şi să se coalizeze, pentru a realiza marea unitate.

După anul 650, când Marele regat al răului era la apogeu, s-a iscat o dispută aprigă între principalii Primordiali ai întunericului din prima generaţie, pentru obţinerea domniei supreme. În mod firesc, domnia marelui regat ar fi trebuit să revină primului născut din toate timpurile, Shantiah.

Datorită absenţei lui Shantiah, conducerea marelui regat al răului urma să fie atribuită următorului născut – al doilea om primordial al primei generaţii, Udru. Totuşi, pentru a se obţine definitiva unitate a răului, era nevoie de confirmarea domniei lui Udru de către Shantiah. Shantiah nu şi-a făcut apariţia, precum ceilalţi oameni primordiali ai întunericului, astfel că nu se ştia nimic despre el.

Shantiah nu a fost de găsit nicăieri, pe nici un palier al haosului, deşi a fost căutat o perioadă foarte lungă de către fraţii săi de arme – Primordialii întunericului din prima generaţie. Pur şi simplu, Shantiah nu se afla pe cel mai de jos nivel al haosului, acolo unde se presupunea că ar fi trebuit să se afle. El era ascuns în afara razei de percepţie a tuturor Primordialilor întunericului, precum şi a fiinţelor Lorehh sau Dree. Nici măcar Lucifer nu ştia unde se află Shantiah.

Pentru Primordialii întunericului se punea o problemă extrem de dificilă: nu aveau ştiinţa continuităţii răului, astfel că le era o frică teribilă că ceea ce se petrecea în lumea materială avea să-l cheme pe marele tartore, Hallshithan, a cărui reşedinţă se afla pe cel mai adânc nivel al Haosului, acolo unde căzuse la începuturi. Primordialilor întunericului – la fel ca şi fiinţelor Lorehh şi Dree – le era frică de Hallshithan, datorită faptului că el manifesta cea mai cruntă formă a răului – distugerea absolută. Nici un Primordial al întunericului, nici o fiinţă Lorehh sau Dree nu aveau vreo putere împotriva sa. Hallshithan voia distrugerea a tot şi a toate, pentru „a fi la fel ca la început”, când încă nu se revoltase. Nimeni nu-i putea sta în faţă.

După lungi tergiversări, mai mulţi Primordiali ai întunericului au contestat supremaţia lui Udru, astfel că s-au despărţit de el. În consecinţă, marele regat al răului s-a spart în trei regate mai mici. Udru s-a opus atât cât a putut acestei divizări a marelui regat, pregătindu-se de război, moment în care câţiva Primordiali ai întunericului au recurs la o soluţie extremă: l-au chemat din haos – din cel mai adânc plan cuantic al haosului -, pe însuşi Hallshithan, ceea ce a reprezentat o imensă catastrofă.

Fiind chemat în mod direct printr-un ritual foarte puternic, Hallshithan a spart planurile cuantice şi s-a manifestat, personal, în lumea materială. La fel ca fiinţele Dree şi Lorehh, Hallshithan a construit un culoar spaţio-temporal (scurtătură), din adâncurile haosului până în planul material.

Hallshithan a fost, iniţial, un înger lipsit de formă, dar o dată cu rebeliunea alături de Shantiah, a dobândit o formă. În prima fază, Hallshithan s-a putut manifesta doar sub forma unui imens şarpe, dar în a doua fază s-a putut manifesta sub o formă umanoidă. De atunci, Hallshithan se poate manifesta fie sub forma sa originară de şarpe, fie sub o formă umanoidă cu o înălţime de aproximativ 6 metri. Forma umanoidă a lui Hallshithan este doar de împrumut. Ea a fost creată chiar în primul ciclu al cosmosului, când a avut loc un proces de simbioză energetică între Shantiah şi Hallshithan. Prin aportul lui Hallshithan, Shantiah şi-a păstrat forma sa umanoidă, care fusese lipsită de aportul energetic insuflat de cele 500 de naţiuni îngereşti. În schimb, prin Shantiah, Hallshithan a dobândit, el însuşi, o formă umanoidă prin care se putea manifesta. Noua formă umanoidă a lui Hallshithan, inclusiv fizionomia, este asemănătoare (aproape identică) cu cea lui Shantiah, datorită procesului de simbioză realizat iniţial.

În ciclul al treilea, fiind chemat de acei câţiva Primordiali ai întunericului, Hallshithan s-a manifestat în lumea materială mai mult sub înfăţişarea umanoidă, asemănătoare cu cea a lui Shantiah – ca şi cum ar fi fost fratele geamăn al acestuia. Nu era însă vorba despre o „reîntrupare” a lui Shantiah, ci despre manifestarea directă a răului cel mare – Hallshithan -, chemat la viaţă chiar de o parte din oamenii primordiali ai întunericului.

Fericit că a fost salvat din abisurile nesfârşite ale căderii sale, Hallshithan s-a comportat binevoitor şi extrem de amabil faţă de cei care-i făcuseră acest serviciu. Cel puţin în prima fază. Prin venirea lui Hallshithan, întregul haos a fost coborât pe pământ. O singură fiinţă a refuzat să participe: Shantiah, primul om.

Se spune că, imediat după momentul rebeliunii, chiar atunci când şi-a dat seama de răul pe care l-a declanşat, Shantiah a dus mâna la gură şi a vrut să spună ceva. Nu şi-a dus niciodată până la capăt intenţia, iar vorba sa nu a mai fost rostită. De atunci, Shantiah a dispărut din cosmos. Nimeni nu l-a mai văzut. Nimeni nu a ştiut unde se ascunde, pe ce nivel al haosului se află. Fiinţele Dree, Lorehh şi Primordialii întunericului au avut uriaşa surpiză să constate că nu-l pot găsi. Ei au sperat că, o dată cu Hallshithan, va veni şi Shantiah, dar s-au înşelat. Shantiah nu putea fi descoperit nicăieri, cu toate că au scotocit cu percepţia lor fiecare nivel al haosului. Ei l-au întrebat chiar pe Hallshithan, dar nici acesta nu ştia nimic. La un moment al căutării lor, ei au presupus că Shantiah se afla într-un loc inaccesibil, dincolo chiar de nivelul de manifestare al lui Hallshithan. Ceea ce însemna că Shantiah este mult mai puternic decât Hallshithan. Erau cu toţii uimiţi, intrigaţi şi, totodată, îngrijoraţi.

În cele din urmă, cearta Primordialilor întunericului pentru succesiune la domnia supremă a stârnit mânia lui Hallshithan, care şi-a dat seama că oamenii continuă să se certe între ei precum în primul ciclu al cosmosului. Hallshithan s-a supărat atât pe oameni, cât şi pe creaţie şi a fost la un pas de a distruge totul. Pentru a preîntâmpina o astfel de stare de lucruri, unele grupuri ale Primordialilor întunericului s-au coalizat iarăşi, punând la cale eliminarea lui Hallshithan şi trimiterea sa în haosul din care venise. Totuşi, deşi scopul lor era comun, grupurile de Primordiali ai întunericului s-au comportat iarăşi în disonanţă unele faţă de altele.

Astfel au apărut trei mari mişcări distincte de eliberare de sub tutela lui Hallshithan. Prima mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care credeau că îl pot înfrânge în luptă deschisă pe Hallshithan. A doua mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului, care au trimis mesageri în cele trei regate, pentru a vesti oamenilor de rând existenţa unicului Dumnezeu. A treia mişcare de eliberare a aparţinut grupurilor de Primordiali ai întunericului care au făcut apel la ceea ce s-ar putea numi „bomba umană”.

Prima mişcare de eliberare a Primordialilor a fost înfrântă foarte uşor de Hallshithan. Cei care au crezut că îl pot înfrânge în luptă deschisă, nesocotind capacitatea sa imensă de distrugere, s-au retras înfricoşaţi. A doua mişcare de eliberare a avut la bază pe acei Primordiali din prima generaţie, care şi-au dat seama de eroarea imensă pe care au comis-o în momentul în care s-au erijat în zei falşi. O parte din aceşti Primordiali ai întunericului, contemporani cu Shantiah, care, odinioară, l-au cunoscut direct pe Unicul Dumnezeu, şi-au dat seama de răul făcut şi au vrut să restabilească situaţia. Ei au trimis misionari şi propovăduitori în toate regatele pentru a vorbi oamenilor despre Unicul Dumnezeu, Adevăratul creator, Tatăl tuturor. La această operaţiune de propovăduire a Adevărului au participat, în mod paralel, atât o parte din Primordialii Luminii, cât şi misionarii Celor curaţi din Işşinghingher, care au găsit, dintr-o dată, un teren propice de manifestare.

Oamenii obişnuiţi din regate au aflat astfel cu stupefacţie de faptul că au fost minţiţi cu neruşinare o lungă perioadă de timp. Ei au aflat numele prin care poate fi chemat Unicul Dumnezeu. De asemnea, oamenii din regate au fost învăţaţi să se roage Adevăratului Dumnezeu, participând astfel la formarea unor rezonanţe benefice a teritoriilor, prin intermediul căreia urmau să fie rechemate spiritele bune ale naturii, pentru a fi refăcut paradisul originar. Totodată, oamenii din această categorie au organizat mişcări de rezistenţă şi au format armate imense, pentru a se împotrivi răului prin luptă deschisă.

Atât trimişii Primordialilor întunericului, cât şi cei ai celor din Işşinghingher i-au învăţat pe oameni arta războiului – metode de luptă împotriva fiinţelor Lorehh şi Dree ori a Primordialilor întunericului care încă se împotriveau acestei operaţiuni de eliberare. Totul s-a transformat într-un măcel de nedescris: oamenii se luptau cu oamenii, zeii cu zeii, zeii cu oamenii. Datorită faptului că nu mai aveau suficientă putere de manifestare în lumea materială, fiind lipsite de energia furată odinioară de la oamenii deveniţi sclavi, fiinţele Lorehh şi Dree puteau fi înfrânte destul de uşor. Oamenii distrugeau mediul pesudoparadiziac al regatelor, astfel că Lorehh şi Dree nu se mai puteau manifesta în propriul lor habitat. Pe baza unor calcule aritmetice (asemănătoare întrucâtva cu calculele astrologice din ziua de astăzi), oamenii aflau dinainte în ce porţiune a spaţiului se va materializa o astfel de fiinţă, o aşteptau şi îi distrugeau forma în care se manifesta. Fiind-i distrusă forma umanoidă, spiritul unei astfel de fiinţe era imediat absorbit în haos.

La un moment dat, oamenii i-au atacat în mod direct pe Primordialii întunericului, cu care au dus lupte crâncene. Totuşi, era nevoie de foarte mulţi oameni (de un cumul de energie şi de sunet al multor oameni), pentru a putea înfrânge un Primordial al întunericului care se apăra cu disperare. Mulţi Primordiali ai întunericului şi-au pierdut corpul duh în acele lupte aprige, iar spiritul lor a fost absorbit în Lumea fără formă. Dată fiind puterea şi tăria Primordialilor întunericului şi a fiinţelor Lorehh şi Dree, oamenii n-au putut să-i înfrângă definitiv şi să-i alunge în haos.

Văzând ceea ce se petrece, tot mai multe fiinţe Lorehh şi Dree s-au retras în găurile de vierme, acolo unde nu puteau fi atinse de oamenii înfuriaţi. Ele au fost imediat urmate de unii dintre Primordialii întunericului.

Cât despre Hallshithan, nici nu putea fi vorba; nu putea fi atins. Hallshithan era mulţumit că în timpul “domniei” sale se produsesră atâtea distrugeri.š

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ