KOSMOS – SFÂRŞITUL CICLULUI AL TREILEA

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

SFÂRŞITUL CICLULUI AL TREILEA

După eliminarea lui Hallshithan, Primordialii întunericului au încercat să îşi refacă forţele şi să pornească o nouă ofensivă de recucerire a lumii. De data aceasta, Primordialii întunericului au avut un nou inamic comun: oamenii deveniţi liberi, care-l descoperiseră pe Dumnezeu.

În teritoriile devenite libere, oamenii care încercau să reînnoade legătura pierdută cu Unicul Dumnezeu, au format mai multe nuclee. Ei au fost sprijiniţi în continuare de cei din Işşinghingher.

Pentru prima oară în istoria ciclului al treilea, oamenii sclavi, conduşi de către Primordialii întunericului, au devenit mai puţini decât oamenii care se închinau la Unicul Dumnezeu. Primordialii întunericului şi oamenii care încă îi sprijineau erau la doar un pas de o mare înfrângere. În acel moment de cotitură, Primordialii întunericului au ticluit un nou plan, care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi şi mai perdant. De fapt, a fost o adevărată catastrofă planetară.

Primordialii întunericului s-au gândit să-l caute în continuare pe Shantiah pentru a-şi consolida puterea. S-au gândit că, o dată cu Shantiah, vor putea fi aduse din haos şi acele fiinţe Lorehh şi Dree care încă nu reuşiseră să se manifeste în lumea materială. În haos încă se aflau – se află şi astăzi – miliarde şi miliarde de fiinţe omeneşti din toate generaţiile, dar şi de fiinţe Lorehh şi Dree. Până în momentul actual, nu s-au manifestat decât maximum 35 % din totalul fiinţelor din haos. Există foarte multe fiinţe care n-au părăsit niciodată haosul. Ele au rămas acolo eoni şi eoni, fără a şti ce se petrece în afară.

Planul de acţiune al Primordialilor întunericului era cu adevărat diabolic. Ei pregăteau cea mai puternică contralovitură ce poate fi imaginată. Dacă până atunci au vrut să aducă haosul pe pământ, de data aceasta voiau să reînfiinţeze în lumea materială vechiul Hetiteth – cosmosul din primul ciclu. Primordialii întunericului voiau să facă ceva nemaivăzut şi nemaiauzit: voiau să recreeze Hetitethul în planul fizic, pe o singură planetă. Această planetă imensă trebuia să fie, totodată, o copie materială a întregului Ocean de lumină – copie situată totuşi în afara acestuia, ca o contraparte a ei. Dacă ar fi reuşit să facă ceea ce şi-au propus, nu mai puteau fi cuceriţi de nimeni. Ar fi instaurat o tiranie perpetuă, iar ei s-ar fi erijat în dumnezei. Dar Shantiah nu a fost de găsit. De fapt, Shantiah nu a vrut să vină.

Există multe istorisiri în lumea eterică cu privire la acest eveniment. Cea mai plauzibilă este cea care afirmă că Shantiah a făcut, el însuşi, după eoni şi eoni de tăcere, apel la Dumnezeu. În acele momente de cotitură, Shantiah s-a întors către Dumnezeu şi s-a rugat îndelung pentru toţi Cei răzvrătiţi – oameni întunecaţi, spirite ale naturii Lorehh sau fiinţe luciferice Dree.

Rugăciunea făcută de Shantiah, cu mare părere de rău, l-a înduplecat pe Bunul Dumnezeu, care I-a cercetat inima. Inima sa a fost găsită fără răutate, fără ură, plină de compasiune pentru toţi Cei răzvrătiţi.

Atunci, pentru întâia oară după cădere, se spune că Shantiah ar fi rostit următoarele cuvinte: „Aş dori să fie ca la început, când eram în Dumnezeu şi Dumnezeu era în noi şi ne uitam cu toţii împrejurul nostru şi, iată, toate erau bune„.

Fireşte, Primordialii întunericului nu aveau de unde să ştie astfel de lucruri. Ei şi-au dat însă seama că Shantiah nu se afla în haos, astfel că au dedus că se află în „ceruri”. Atunci Primordialilor întunericului le-a venit ideea nebunească de a sparge cerurile, pentru a-l căuta pe Shantiah şi a-l obliga să coboare în lumea materială, împreună cu cohortele de fiinţe ţinute captive în haos – fiinţe pe care doar Shantiah, primul om, le putea aduce.

În timp ce Primordialii întunericului puneau la cale strategia de spargere a cerurilor, iar Udru îi învăţa modalităţile de atacare a Fiilor luminii, s-a întâmplat ceva grandios: la Polul Nord al pământului, Oastea îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii, condusă de Îngerul Mihail, a spart planurile cuantice şi s-a revărsat pe pământ, în lumea fizică. Miliarde şi miliarde de Fiii ai Luminii şi de spirite bune ale naturii au pătruns în planul material, precum apa printr-un stăvilar abia deschis.

Îngerii din ierarhia Fiilor Luminii i-au atacat pe Primordialii întunericului prin apă, prin foc, prin pământ şi prin aer. I-au atacat atât în formă umanoidă, cât şi ca energii, penetrând toate moleculele materiei. Tot pământul, cu toate elementele sale, au fost răvăşite: focul de sus a luptat împotriva focului de jos, apa de sus împotriva apei de jos şi aşa mai departe.

În momentul în care Fiii Luminii au pătruns în lumea materială, s-a produs un fenomen uimitor, greu de explicat în termenii actuali: pământul fizic s-a dilatat, devenind imens. În ziua de astăzi, dacă mai multe fiinţe îngereşti pătrund neautorizat în lumea materială, pământul se dilată brusc. Dacă, să spunem, ar pătrunde în mod neautorizat zece fiinţe îngereşti, ecosistemul terestru ar fi dat peste cap. Primul efect ar fi că pământul fizic s-ar dilata – ca un fel de balon umplut cu heliu. Simultan, trupurile oamenilor ar creşte în mod proporţional. De aceea, trebuie să existe mereu un echilibru perfect între numărul fiinţelor îngereşti luminoase şi cele întunecate care se manifestă la nivelul lumii materiale. Dacă Primordialii întunericului îşi îndeplineau scopul şi reuşeau să aducă fiinţele rebele din haos, pământul s-ar fi dilaltat brusc. Tot astfel s-au petrecut lucrurile în momentul în care miliarde şi miliarde de fiinţe îngereşti din Oastea Îngerului Mihail au pătruns în lumea materială.

În timpul conflictului, oamenii din lumea materială s-au scindat: oamenii care i-au urmat pe Primordialii întunericului au luptat împotriva Fiilor Luminii. Oamenii care i-au urmat pe cei din Işşinghingher au luptat împotriva Primordialilor Întunericului, a fiinţelor Lorehh şi Dree. Lumina a luptat împotriva întunericului, iar întunericul a luptat împotriva luminii. După cea de pe Perfer, aceasta a fost cea mai cruntă bătălie purtată în Oceanul de lumină între Fiii întunericului şi Fiii Luminii.

După spusele fiinţelor din lumea eterică, în această bătălie apocaliptică au pierit din formă 104 miliarde de fiinţe îngereşti, de spirite ale naturii şi de oameni. După cum se poate remarca, nu se specifică din ce tabără au făcut parte beligeranţii care au pierit, întrucât, în cele din urmă, toţi formăm o singură tabără – suntem copiii lui Dumnezeu Unicul. Fireşte, nici o fiinţă nu dispare, în mod efectiv, din cosmos. În momentul în care o fiinţă îşi pierde forma umanoidă, se reîntoarce în mediul din care a provenit.

Cu puţin timp înainte de încheierea războiului, o facţiune a oamenilor întrupaţi s-a retras din luptă, înţelegând, în cele din urmă, marea eroare pe care au comis-o atunci când i-au ascultat pe Primordialii întunericului, pe fiinţele Lorehh şi Dree. Această facţiune nu forma mai mult de 5-7 % din totalul oamenilor întrupaţi, care încă luptau de partea Primordialilor Întunericului. La sfârşitul războiului, oamenii din această facţiune au fost cruţati de Fiii Luminii, astfel că li s-a permis să se refugieze în lumea eterică, acolo unde, de la Adam şi Eva, nu mai pătrunsese nimeni.

După refugierea în lumea eterică, oamenilor din această categorie li s-a permis să-şi construiască „locuinţe” – aşezări. După modul în care s-au comportat în lumea eterică, oamenii din această categorie pot fi împărţiţi în două mari clase. Prima clasă a ales calea neutralităţii, în timp ce a doua clasă a ales calea beligeranţei. Prima clasă poate fi denumită „neutră”, iar a doua poate fi denumită „prometeică” (aceştia din urmă sunt cei denumiţi astăzi „extratereştri” întrucât se manifestă cu ajutorul unor aparate de zbor „neidentificate”: OZN). În lumea eterică ei sunt numiţi ment.

În ultima fază a cruntei înfruntări, Primordialii întunericului şi o parte din oamenii care-i sprijiniseră cu îndârjire s-au refugiat în apropiere de Centrul lor de Putere din nordul Angliei, la Harimateea. Acolo s-a dat cea mai aprigă luptă a acestui război, în care au pierit din formă foarte multe fiinţe omeneşti şi Primordiali ai întunericului. În cele din urmă, Primordialii întunericului supravieţuitori s-au refugiat în gaura de vierme de la Harimateea, întorcându-se în planurile lor cuantice. O altă parte s-a refugiat în Centrul de putere de la Miazănoapte.

După victorie, oastea Fiilor Luminii, condusă de Îngerul Mihail, s-a retras din planul cuantic material prin acelaşi loc prin care au pătruns la începutul conflagraţiei: pe la Polul Nord al pământului. Concomitent, Sfântul Duh s-a retras din creaţie, toate vegetalele şi formele animale au pierit, iar pământul fizic a îngheţat. Nu a mai rămas decât structura minerală a Pământului, care semăna pe atunci cu planeta Marte. Noaptea a învăluit totul.

Acest fenomen este numit „marea ştergere” (sau marea disoluţie). Toţi oamenii – milioane şi milioane – care au mai fost surprinşi în planul cuantic material şi-au pierdut corpurile duh, iar spiritul lor a fost retras în Lumea fără formă.

Au supravieţuit oamenii din Işşinghingher şi din celelalte Centre de Putere ale Luminii, care, oricum, nu erau situate la nivelului planului fizic deja corput, ci la nivelul materiei fără păcat.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ