KOSMOS – CICLUL AL PATRULEA

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

CICLUL AL PATRULEA

Metamorfozele paralele – ale structurilor aurice ale oamenilor şi ale cosmosului – desfăşurate de-a lungul primelor trei cicluri, au continuat, la un alt nivel, şi după marea ştergere, când a început ciclul al patrulea.

Marea ştergere nu trebuie confundată cu perioadele de nemanifestare dintre ciclurile anterioare. După cum a fost menţionat, în timpul perioadelor de nemanifestare dintre cicluri, tot ce exista în Oceanul de lumină a fost absorbit în Sursa Primă, Dumnezeu. În schimb, la marea ştergere, s-a produs retragerea Sfântului Duh – Cel ce insuflă viaţa; a treia Persoană a lui Dumnezeu: Lumina – din creaţie.

Retragerea Sfântului Duh a afectat doar ceea ce se afla la nivelul planului cuantic material, dar nu a afectat planul cuantic eteric sau planul cuantic infraeteric. De asemenea, marea ştergere nu a afectat ceea ce se afla în afara Oceanului de lumină, în haos şi în iaduri. În schimb, marea ştergere a afectat razele de creaţie şi nucleul întunecat al pământului, care şi-au încetat existenţa. Nucleul întunecat şi razele de creaţie se aflau doar la nivelul contrapărţii întunecate a pământului, care a dispărut o dată cu planeta fizică. La marea ştergere, toate duhurile omeneşti care se aflau la nivelul planului cuantic material au fost eliminate de pe scena evoluţiei, iar spiritele lor au fost resorbite în Lumea fără formă. Nu au supravieţuit decât acele fiinţe omeneşti, pe care marea ştergere le-a surprins în afara planului cuantic material. În linii generale, supravieţuirea fiinţelor menţionate s-a desfăşurat la fel ca în ciclurile cosmice anterioare.

Prima categorie de fiinţe care a supravieţuit la marea ştergere a fost formată din acei Primordiali ai Luminii, care nu au fost niciodată afectaţi de vreun eveniment catastrofal desfăşurat la nivelul Oceanului de Lumină.

A doua categorie a fost formată din oamenii denumiţi Cei curaţi, care s-au refugiat în Centrele de Putere din Işşinghingher, Lirakashin, Illirin. Toate aceste enclave nu au fost afectate de marea ştergere, fiind constituite dintr-o „materie fără păcat”.

A treia categorie a fost formată din toţi acei oameni care, chiar înaintea marii ştergeri, au înţeles răul făcut şi s-au disociat de cei întunecaţi: oamenii neutri şi oamenii prometeici.

A patra categorie de oameni care a supravieţuit marii ştergeri este formată din cei care s-au strâns în jurul Centrului de Putere de la Miazăzi. Nici Centrul de la Miazăzi, care este amplasat în apropierea Polului Nord spiritual al Pământului, nu a fost afectat de marea ştergere. Toţi oamenii din această categorie au continuat, şi de-a lungul ciclului al patrulea, într-un fel sau altul, lupta împotriva celor întunecaţi.

A cincea categorie de supravieţuitori ai marii ştergeri au fost oamenii obişnuiţi care, chiar în momentul marii ştergeri, populau Regatul morţilor vii – actuala regiune infraeterică.

A şasea categorie de oameni care au supravieţuit marii ştergeri este formată din acei oamenii întunecaţi, în frunte cu Primordialii întunericului, care nu au fost surprinşi de marea ştergere în planul cuantic material.

Toţi ceilalţi oameni primordiali ai întunericului care au fost surprinşi de marea ştergere în planul cuantic material, şi-au pierdut corpul duh, iar spiritele lor au fost aspirate în Lumea fără formă.

Totuşi, raportat la marea masă a celor care s-au manifestat în ciclul al treilea, puţini Primordiali întunecaţi au dispărut la marea ştergere. Majoritatea Primordialilor întunericului din primele două generaţii şi o bună parte a oamenilor din sămânţa cea rea s-au retras în haos cu puţin timp înaintea marii ştergeri. Ei s-au întors acolo de unde au venit, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi fără să fi învăţat ceva util. Tot ce au fost capabili să priceapă din evenimentele dramatice desfăşurate în ciclul al treilea a fost că se poate cuceri cosmosul şi că se poate sfida în continuare Ordinea cosmică.

A şaptea categorie de oameni care au supravieţuit marii ştergeri a fost formată din cei aflaţi în iaduri. Stricto senso, această categorie numeroasă de oameni nu poate fi considerată ca făcând parte din sămânţa cea rea. Oamenii din această categorie s-au opus cu forţa celor răi, iar prin aceasta au comis ei înşişi răul, astfel că, după moarte, au ajuns în iaduri; au supravieţuit în găurile de vierme numite iaduri, care nu aveau cum să fie afectate de marea ştergere.

La nivelul planului cuantic material, în cel de-al patrulea ciclu, umanitatea a avut o istorie la fel de frământată ca şi în ciclurile anterioare.

Totuşi, în linii generale, istoria ciclului al patrulea a fost mult mai complexă decât istoria primelor trei cicluri, datorită faptului că au apărut elemente noi.

Elementul cel mai important desfăşurat în ciclul al patrulea a constat în intervenţia directă a lui Dumnezeu în istoria oamenilor, ceea ce nu s-a întâmplat în ciclurile cosmice anterioare. În ciclul al patrulea, Dumnezeu a intervenit direct, de mai multe ori, în istoria oamenilor. Fiecare Persoană a lui Dumnezeu – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh – a intervenit atunci când evenimentele s-au complicat într-un mod dramatic.

Al doilea element de importanţă deosebită a constat în nuanţarea poziţiilor oamenilor faţă de Ordinea cosmică. Dacă, în primele trei cicluri ale cosmosului se poate vorbi despre o împărţire de tip maniheist între bine şi rău, în ciclul al patrulea poziţiile au fost mult mai nuanţate: au apărut facţiuni intermediare, care, deşi nu au respectat în totalitate Ordinea cosmică, nu s-au aliat cu „Cel rău”. Chiar au luptat împotriva sa prin toate mijloacele.

Al treilea element important a constat în felul (tipul) oamenilor care s-au întrupat de-a lungul ciclului al patrulea. Din punctul de vedere al structurii corpului duh, în ciclul al patrulea s-a născut a patra generaţie de oameni, dar s-au manifestat şi oamenii din generaţiile anterioare.

Spre deosebire de cei din generaţiile anterioare, oamenii generaţiei a patra – cel puţin cei care s-au născut până în epoca lui Iisus Hristos -, pot fi clasificaţi în patru mari seminţii.

Prima seminţie de oameni care s-a manifestat în cel de-al patrulea ciclu este formată din cei desemnaţi prin expresia „Copiii lui Dumnezeu”, care sunt un fel de Primordiali ai Luminii din generaţia a patra, dar care trebuie deosebiţi de cei din ciclurile cosmice anterioare (de Primordialii Luminii din primele două generaţii). Această seminţie de oameni a apărut chiar la începutul ciclului al patrulea, apoi s-a retras din lume, la fel ca şi Primordialii Luminii cei vechi.

A doua seminţie este formată din spirite noi provenite din Lumea fără formă, care s-au întrupat pentru prima oară în ciclul al patrulea. Numele acestei seminţii este icon (în traducere, „Chip şi Asemănare de Dumnezeu”). La începutul fiecărui ciclu al cosmosului, atunci când condiţiile din lumea materială o permit, Poarta Alfa se deschide automat şi pătrund, din Lumea fără formă, spirite noi, care primesc corpuri duh sau/şi corpuri sufleteşti noi. Tot astfel s-au petrecut lucrurile la începutul ciclului al patrulea, când s-au întrupat spirite pure (iconi), provenite direct din Lumea fără formă.

A treia seminţie de oameni a apărut ceva mai târziu, de-a lungul celui de-al patrulea ciclu al cosmosului, o dată cu reinfuzarea răului. Această seminţie nu este nouă, ci este doar „reciclată”, fiind formată din oamenii care s-au întrupat şi în ciclurile cosmice anterioare. Ei fac parte din supravieţuitorii care, la marea ştergere, se aflau în haos şi în iaduri. Deşi oamenii din această categorie de veterani aveau corpuri duh specifice primelor trei generaţii, atunci când s-au întrupat iarăşi în lumea materială, au format o seminţie de sine stătătoare. Această seminţie este numită icon hlisa (icon: Chip şi Asemănare de Dumnezeu; hlisa: ţărână. În sens larg: spirite căzute în materie).

A patra seminţie de oameni a apărut cam pe la mijlocul ciclului al patrulea, imediat după potopul lui Noe. Numele acestei seminţii este sâmtem. Sâmtemii reprezintă o seminţie nouă, de sine stătătoare, diferită de primele trei. Existenţa lor a constituit un mare mister al cosmosului spiritual, care, în actuala formă, nu a mai fost spus niciodată.

Istoria umanităţii în cel de-al patrulea ciclu poate fi împărţită în şapte mari perioade. Fiecare perioadă a avut caracteristici specifice, în funcţie de tipul şi de seminţia de fiinţe omeneşti care s-a întrupat, de calitatea energiilor pharismah emise de aceştia şi de transformările mediului – ale Pământului în ansamblu. Fiecare perioadă a debutat cu un eveniment de importanţă deosebită, care a dat nota dominantă.

Prima perioadă s-a desfăşurat imediat după marea ştergere, de la reinfuzarea energiei de viaţă prin intermediul Sfântului Duh până la reînfiltrarea răului. Această primă perioadă reprezintă o repetare, pe un alt plan, a Veacului fericit din ciclul al treilea (după fiecare nouă creaţie, la începutul fiecărui ciclu, are loc un Veac fericit – o Eră de aur).

A doua perioadă s-a desfăşurat de la reînfiltrarea răului în planul cuantic material până la potopul din vremea lui Noe. În timpul potopului, a avut loc o nouă alungare a celor răi şi întemniţarea lor în adâncurile materiei.

A treia perioadă s-a desfăşurat de la potop până la o nouă reinfuzare a răului – ceea ce corespunde unui Veac fericit mai scurt. Şi de această dată, răul s-a reinfuzat la nivelul lumii materiale datorită energiilor pharismah negative emise de către oamenii întrupaţi.

A patra perioadă s-a desfăşurat de la reinfuzarea răului până la intervenţia directă, în Trup Dumnezeiesc de Lumină, a lui Dumnezeu în istorie, care s-a produs, pentru prima oară, pe timpul lui Moise.

Întervenţia directă în lumea materială, în Trup Dumnezeiesc de Lumină (ceea ce constituie o teofanie), a lui Dumnezeu, nu trebuie confundată cu contactele celor care, anterior lui Moise, au comunicat cu Dumnezeu. Atât Noe, cât şi Avraam, la fel ca şi multe alte persoane astăzi anonime, au intrat în contact cu Dumnezeu, dar acest contact nu a presupus o teofanie, care s-a produs doar în timpul existenţei lui Moise.

A cincea perioadă s-a desfăşurat de la moartea lui Moise până la răstignirea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos. Aceasta a fost o epocă frământată, cu multe evenimente dramatice, care s-au succedat pe fundalul înfruntării directe dintre întuneric şi Lumină.

A şasea perioadă s-a desfăşurat de la învierea lui Iisus Hristos, continuă şi în ziua de astăzi şi va continua o lungă perioadă de timp. La sfârşitul acestei perioade va avea loc sfârşitul timpului lumii materiale.

A şaptea perioadă se va desfăşura în alte condiţii, după sfârşitul lumii materiale, când va apărea “un cer nou şi un pământ nou”.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ