KOSMOS – LINIILE GENEALOGICE DE DUPĂ POTOP

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

LINIILE GENEALOGICE

DE DUPĂ POTOP

După revenirea la viaţă a pământului, a început a treia perioadă a celui de-al patrulea ciclu. În noul Eden, familia lui Noe s-a despărţit.

Cei trei fii ai săi, Sem, Ham şi Iafet, împreună cu nevestele lor, s-au dus, fiecare, într-o altă zonă a acelui paradis vast şi au avut fii şi fiice. În cinci-şase generaţii, o mare mulţime de oameni popula deja globul terestru.

Acest proces de populare al globului terestru a avut loc destul de rapid, dar pentru a înţelege cum de-a fost posibil aşa ceva trebuie să ne gândim la faptul că, din punct de vedere trupesc, noua creaţie era formată în mod majoritar din lumină. Datorită condiţiilor acelei perioade, nu era loc de bătrâneţe şi de moarte. La fel ca şi natura, trupurile oamenilor nu îmbătrâneau, iar oamenii ajunseseră la vârste impresionante, precum strămoşii lor care au trăit în perioada de început a ciclului.

De fapt, acea primă perioadă de după potop poate fi caracterizată prin absenţa timpului. Timpul – ca transformare biologică a formelor de viaţă materiale – nu apare decât în condiţiile existenţei răului. Răul presupune discontinuitatea creaţiei; răul înseamnă îmbătrânirea şi, în final, moartea trupească. În absenţa răului, a timpului şi a eternei deveniri, fiinţele omeneşti pot atinge vârste foarte înaintate, de cinci sute-opt sute de ani, continuând să se prezinte sub înfăţişarea unor tineri de maxim 30 de ani. Pe toată durata vieţii lor, astfel de oameni pot procrea – pot avea fii şi fiice. De-a lungul acestei perioade de timp, răul nu a făcut joncţiunea cu lumea fizică. Nu avea cum, datorită faptului că lumea materială se afla inclusă în prezentul continuu, Timpul lui Dumnezeu. Fiind înfrânte în războiul necruţător ce adusese potopul, fiinţele ce manifestau răul au fost fie înlănţuite în adâncurile „abisului” de ape şi de foc din interior, fie alungate în afara Oceanului de lumină, în haos.

Începând cu membrii principali ai casei lui Noe, s-au format mai multe linii de descendenţi. După cum a fost menţionat, o fiinţă omenească vine la întrupare doar datorită energiilor pharismah emise de către părinţii săi în momentul concepţiei. Teoretic, o fiinţă omenească poate să vină la întrupare din următoarele locuri: din Lumea fără formă, caz în care este un spirit pur (icon), din iaduri sau din haos (icon hlisa). Actualmente, o fiinţă omenească poate să vină la întrupare şi din lumea astrală (lumea duhurilor), dar în perioada de după potop nu exista încă lumea astrală. De asemenea, o fiinţă omenească se poate întrupa, în condiţii speciale, direct din lumea eterică sau din Regatul morţilor vii (aceste ultime cazuri sunt mai mult teoretice).

Imediat după potop, lucrurile au stat într-un mod diferit faţă de toate celelalte epoci, datorită faptului că, pe de-o parte, Poarta Alfa, care face legătura cu Lumea fără formă, era blocată: nici un spirit nou (icon) nu mai putea veni în lumea materială. La rândul lor, Primordialii Luminii, la fel ca şi Copiii Lui Dumnezeu, care populaseră Pământul la începutul ciclului al patrulea, se retrăseseră definitiv din lumea materială.

Pe de altă parte, trebuie ţinut seama de faptul că, dată fiind puritatea relativă a fiilor lui Noe, energiile pharismah emise în momentul concepţiei au fost, la rândul lor, relativ luminoase. Nu au fost însă suficient de luminoase pentru a deschide iarăşi Poarta Alfa şi pentru a lăsa să pătrundă în lumea materială spirite pure (iconi), nici suficient de întunecate pentru a face conexiunea directă cu „Cel rău” – cu fiinţele din haos sau din iaduri (iconi hlisa).

În consecinţă, fiii lui Noe au adus la viaţă, ca urmaşii direcţi, o categorie aparte de fiinţe omeneşti: nici perfect luminoase, nici extrem de întunecate. Aceste fiinţe omeneşti aduse la întrupare prin energiile pharismah emise de fiii lui Noe au fost, de fapt, foşti Primordiali ai întunericului deveniţi luminoşi. Aceşti Primordiali avuseseră, cândva, un rang mai mic în ierarhia Celui rău, dar care între timp se mai luminaseră. Ei nu erau situaţi la acelaşi nivel cu Primordialii întunericului cei mari, tot astfel cum un elev de clasa întâi nu are acelaşi nivel de pregătire ca un elev de clasa doisprezecea, deşi, ca termen generic, ambii au calitatea de elev.

În ultima parte a celui de-al treilea ciclu, puţin înainte de războiul de la Harimateea, aceşti Primordiali ai întunericului şi-au dat seama de răul făcut şi s-au întors la Dumnezeu. Ei au fost cei care s-au opus lui Hallshithan, trimiţând misionari la câmpie, care să vestească noroadelor existenţa unicului Dumnezeu. Reîntorcându-şi faţa spre Dumnezeu, ei au devenit luminoşi, dar nu se puteau ridica la calitatea adevăraţilor Primordiali ai Luminii, care nu s-au răzvrătit niciodată. Tocmai aceşti Primordiali deveniţi luminoşi au fost atraşi la întrupare de energiile pharismah ale fiilor direcţi ai lui Noe în nou constituita lume materială de după potop. Totuşi, o dată cu atragerea lor în lumea materială, s-a produs un fenomen memorabil: ei s-au întrupat prin femeie, ceea ce nu s-a mai petrecut nicicând înainte. Până în acel moment, toţi Primordialii întunericului – la fel ca şi Primordialii Luminii – s-au manifestat în lumea fizică prin materializare, în duhul lor originar, nu prin naşterea firească, prin femeie.

Imediat după potop, Primordialii despre care este vorba s-au născut prin femeie şi au devenit oameni obişnuiţi. La rândul lor, aceşti Primordiali au avut fii şi fiice, care s-au ramificat în mai multe linii genealogice. Fiii şi fiicele acestora au avut şi ei progenituri, astfel că numărul oamenilor s-a înmulţit considerabil.

Toate progeniturile acestor Primordiali au format o nouă seminţie, denumită sâmtem. (Seminţia se numeşte sâmtem, iar oamenii ce formează această seminţie pot fi denumiţi sâmtemi; ei pot fi denumiţi fii ai oamenilor).

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ