KOSMOS – TOIAGUL PĂSTORULUI A FOST SFĂRÂMAT

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

TOIAGUL PĂSTORULUI

A FOST SFĂRÂMAT

šTotuşi, răul nu a fost epurat definitiv; nici nu avea cum. El încă exista, fiind manifestat de fiinţele care pot fi denumite generic „Cel rău”: Primordialii întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree care se aflau în haos, oamenii icon hlisa care se aflau în iaduri. Toate aceste fiinţe se aflau departe de prezentul continuu ce învăluia pe atunci lumea materială.

La fel ca în ciclurile cosmice anterioare, conexiunea cu haosul s-a produs datorită emiterii unor energii pharismah aflate în disonanţă cu Ordinea cosmică. După potop, conexiunea cu „Cel rău” s-a înfiripat începând de la vârful piramidei: de la unii dintre Primordialii capi de linii genealogice. Imediat după ce vârful piramidei s-a prăbuşit, nici urmaşii sâmtemi n-au mai respectat legile cosmice şi au emis energii pharismah întunecate, moment în care „Cel rău” (fiinţele care-l manifestă) a revenit, de-a lungul razelor de creaţie, în lumea oamenilor.

De-a lungul unei singure generaţii, răul s-a infuzat iarăşi în lumea materială: tot ce a fost absorbit în centru a reapărut la periferie. În mai puţin de 30 de ani după timpul de astăzi, stricăciunea s-a abătut iarăşi asupra creaţiei perfecte, la fel ca în epocile anterioare. Astfel s-a încheiat a treia perioadă şi a început a patra perioadă a ciclului al patrulea.

Cea de-a patra perioadă a fost marcată de mari transformări şi a fost presărată cu răsturnări de situaţii. A fost, de asemenea, şi cea mai dramatică epocă a istoriei umanităţii, datorită amploarei evenimentelor şi diversităţii forţelor implicate.

Ceea ce este foarte important de remarcat – şi, în acelaşi timp, uimitor – este faptul că, în a patra perioadă, după infuzarea răului în natură, s-au înmulţit elementele chimice din lumea materială; au apărut elemente chimice noi (este vorba despre elementele chimice din tabelul lui Mendeleev), în care ponderea de întuneric era majoritară, iar lumea materială s-a densificat aproape ca în ziua de astăzi.

Prăbuşirea a pornit de la ceea ce s-ar putea numi iubirea bolnavă; unii Primordiali, capi de reţea, şi-au făcut ţiitoare din fiicele sâmtemilor, astfel că au început să emită energii pharismah întunecate, prin care au făcut iarăşi conexiunea cu haosul şi cu iadurile. De la un moment dat, liniile de descendenţi sâmtemi au început să se amestece, prin împreunarea bărbaţilor şi a femeilor din toate liniile genealogice.

Problema esenţială a constat în faptul că progeniturile directe ale Primordialilor, aduse la viaţă prin emiterea unor pharismah întunecate, n-au mai făcut parte din seminţia sâmtemilor, ci din seminţia oamenilor icon hlisa, care abia aşteptau o asemenea oportunitate. Un icon hlisa nu putea fi adus la întrupare decât prin împreunarea directă a doi Primordiali, un bărbat şi o femeie.

În timpul potopului, chiar şi iconii au fost aspiraţi în haos şi în iaduri, astfel că nu se mai poate face o distincţie prea clară între ei şi cei din generaţiile anterioare, denumiţi icon hlisa. Ca alcătuire de corp duh, între iconi şi iconi hlisa este o diferenţă de generaţie, dar datorită faptului că ambele categorii au fost aspirate în haos şi în iaduri în timpul potopului, pentru simplificare se poate vorbi despre o singură seminţie de oameni, pe care-i putem desemna generic prin expresia icon hlisa.

Când răul s-a infuzat în natură şi în structura corporală a oamenilor, iar materia s-a densificat, a apărut moartea. Toate fiinţele omeneşti, fie icon hlisa, fie sâmtemi au început să îmbătrânească şi apoi să moară. Nimeni nu mai era capabil să trăiască opt, nouă sute de ani, precum strămoşii lor. Durata de viaţă s-a micşorat progresiv: de la opt sute de ani a scăzut la cinci sute de ani; de la cinci sute de ani a scăzut la maximum o sută cinci zeci de ani. Apoi a scăzut vertiginos sub o sută de ani. Chiar dacă un om respecta legile cosmice – Ordinea cosmică – nu mai putea trăi decât până la aproximativ o sută cincizeci de ani. Nu putea atinge o vârstă înaintată datorită faptului că răul (întunecimea) se impregnase în natură: în hrană, în aer şi în apă. Tot ce era fiinţă de carne a fost astfel contaminat cu rău (cu păcat) şi condamnată să trăiască foarte puţin, în comparaţie cu strămoşii din vechime. Când a murit primul om în lumea materială (în ciclul al patrulea, după potop) s-a spus că „toiagul păstorului a fost sfărâmat, iar oile sale au fost risipite„. Păstorul absolut al oamenilor de la începutul ciclului al patrulea a fost Noe (care poate fi considerat noul Adam), care avea un toiag de conducător. Noe şi familia sa au trăit extrem de mult, chiar şi după revenirea răului. Locul în care ei au rămas a fost Araratul, locul în care s-a oprit arca.

Chiar şi în prima perioadă a infuzării răului, structurile trupeşti (corpurile fizice) ale oamenilor de atunci nu erau încă complet materiale (mai exact spus, era o materie mai puţin densificată decât în ziua de astăzi), ci, mai degrabă, semieterate. Ulterior, ele s-au densificat treptat, pe măsură ce răul s-a infuzat în natură.

Chiar şi în ziua de astăzi, dacă o fiinţă omenească ar reuşi, prin purificare extremă, să elimine ponderea de rău (de întunecime) din structura sa aurică şi trupească, corpul său fizic ar deveni asemănător unei fantome: eterat şi aproape invizibil percepţiei normale. La început, trupul său fizic ar deveni relativ luminos, apoi s-ar etera încetul cu încetul. Omul în cauză ar deveni nemuritor şi ar obţine viaţa veşnică. Deocamdată, doar unii sfinţi creştini au reuşit să străbată jumătate din drum: trupurile lor au fost atât de mult purificate de-a lungul vieţii, încât, după moarte, nu au mai putrezit. În condiţiile în care, actualmente, răul este infuzat atât de mult în natură, iar hrana, aerul şi apa sunt deja contaminate, nu se poate mai mult.

Venirea, direct din haos şi iaduri, a oamenilor icon hlisa a reprezentat o adevărată catastrofă: ei au adus cele mai felurite forme de manifestare ale răului în lumea materială, educându-i în sens negativ pe sâmtemi (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul iconilor). Concomitent cu apariţia oamenilor icon hlisa, au venit, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree. În scurt timp, fiinţele Lorehh şi Dree, ca şi o parte din Primordialii întunericului cei mari au început să se manifeste direct în lumea materială, spărgând planurile cuantice pe scurtături, aşa cum făcuseră în ciclul al treilea.

Istoria s-a repetat. Fiinţele Lorehh şi Dree au formatat iarăşi diferite teritorii sau regate, iar oamenii din seminţia sâmtemilor au primit pecetea luciferică. Cei mai puternici şi cei mai virusaţi oameni din seminţia icon hlisa au atras de partea lor mari mase de sâmtemi, cu care au migrat în cele patru puncte cardinale, formând noi şi noi regate. Ei s-au erijat în purtători de stindard (conducători) ai unor zei. Zeii nu erau alţii decât Primordialii întunericului. Purtătorii de stindard au ascuns Adevărul şi au ocultat Numele lui Dumnezeu, Creatorul. Ei s-au proclamat drept fii direcţi ai zeilor.

O lungă perioadă de timp, în lumea materială au coexistat doar cele două mari categorii de oameni: sâmtemii şi icon hlisa. Cele două seminţii coexistă şi în prezent.

Prima categorie este formată din sâmtemi, care, după cum a fost menţionat, sunt formaţi doar din ansamblul sufletului (compus din steaua sufletului şi din corpul sufletului), din corpul fizic, corpul eteric şi din structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental). Sâmtemii nu au spirit, nu au duh, nu au linie divină, nu au reîncarnări anterioare; ei apar în cosmos doar în momentul naşterii în lumea materială.

A doua seminţie de oameni este formată din icon hlisa, care sunt formaţi din spirit, corp duh, suflet (format din steaua sufletului şi din corpul sufletului), corp eteric şi corpuri aurice exterioare: corp emoţional, corp astral şi corp mental. Având spirit şi corp duh, oamenii icon hlisa au reîncarnări anterioare.

Ca o paratenză, se poate spune că, actualmente, aşa cum afirmă clarvăzătorul Eugen , pe suprafaţa globului, din totalul populaţiei, 70% dintre oameni fac parte din seminţia sâmtemilor şi 30% dintre oameni fac parte din categoria icon hlisa. Pe timpul vieţii trupeşti a Domnului Iisus Hristos, proporţia era şi mai categorică: 90 % dintre oameni făceau parte din seminţia sâmtemilor şi aproximativ 10 % dintre oameni făceau parte din categoria oamenilor icon hlisa. România este singura ţară din lume în care, în ziua de astăzi, proporţia este aproape inversată: 70% dintre oameni fac parte din categoria icon hlisa şi 30 % oameni fac parte din seminţia sâmtemilor (cei aproximativ 30% din categoria sâmtemilor sunt urmaşii de trup ai celor ce au venit, în decursul veacurilor, pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, prin migraţii succesive). Pentru a înţelege adevărata semnificaţie a acestor procente, cei interesaţi pot studia pe îndelete textul Vechiului Testament, capitolul 10, acolo unde este vorba despre urmaşii fiilor lui Noe, despre numele acestora, despre popoarele pe care aceştia le-au întemeiat şi poate vor înţelege ceea ce trebuie înţeles.

Revenind la subiect, se poate spune că după reinfuzarea răului în planul cuantic material, oamenii icon hlisa s-au întrupat direct din locurile în care au fost surprinşi de evenimentele catastrofale: din haos sau din iad. Fiind atraşi de energiile pharismah emise în lumea materială, ei s-au întrupat natural, prin intermediul femeilor (trebuie făcută această specificaţie datorită faptului că au existat şi fiinţe omeneşti care nu s-au întrupat în mod natural, ci s-au materializat pentru diferite perioade de timp; aceste fiinţe omeneşti nu se deosebeau trupeşte de cele născute prin intermediul femeilor).

După moarte, oamenii icon hlisa s-au reîntors în locaţiile din care au venit: în haos, în iad sau, eventual, atunci când a fost cazul, în Regatul Morţilor Vii. La oamenii icon hlisa, imediat după momentul morţii, structurile aurice exterioare sunt resorbite, prin intermediul chakrelor în corpul sufletesc, iar corpul eteric se disipează în mediu. Imediat după aceea, corpul sufletesc este, la rândul său, aspirat în corpul duh, care-şi continuă existenţa post-mortem în iaduri, în haos sau, în cel mai bun caz, în Regatul morţilor vii (pe atunci nu exista lumea astrală).

În cazul seminţiei sâmtemilor, procesul morţii era (şi este) diferit de cel al oamenilor din seminţia icon hlisa tocmai datorită diferenţei de structură aurică. Sâmtemii nu aveau spirite şi corpuri duh, precum oamenii icon hlisa, astfel că, după moarte, nu puteau fi absorbiţi în iad, în haos sau în Regatul morţilor vii. Procesul morţii la sâmtemi se derula în felul următor: în momentul decesului, corpul fizic îşi înceta funcţiile vitale. Corpul eteric se risipea în mediul eteric o dată cu putrezirea cadavrului, iar corpurile aurice exterioare – corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental – erau resorbite în suflet, mai precis în fantoma alburie numită corpul sufletesc.

Până în acest punct, procesul morţii la sâmtemi se desfăşura la fel ca la oamenii icon hlisa. Dar, începând din acest punct, se poate vorbi despre o diferenţă esenţială. Spre deosebire de oamenii icon hlisa, la sâmtemi nu exista un proces postmortem, datorită faptului că nu aveau corpul duh. De aceea, la sâmtemi, corpul sufletului suferea o transformare radicală: imediat după momentul morţii, forma umanoidă a corpului sufletului se estompa treptat, până în momentul în care se coagula într-o sferă de energie sufletească, în mijlocul căreia strălucea palid o steluţă – steluţa sufletului. Această structură sufletească ovoidală dăinuie la nesfărşit, în aceeaşi formă.

Astfel, după moarte, structura aurică a oamenilor din seminţia sâmtemilor este redusă la o structură sufletească ovoidală. În această stare, ei nu mai sunt conştienţi şi zac într-o amorţire pe care, împreună cu vechile scrieri, o putem denumi adormire. Sâmtemii sunt cei adormiţi. Ei nu mai pot fi înviaţi decât la a doua venire a lui Iisus Hristos, atunci când se spune că trupurile lor vor învia.

De fapt, atât Vechiul, cât şi Noul Testament vorbesc cu precădere despre seminţia sâmtemilor atunci când se referă la învierea trupurilor. Evident, învierea trupurilor este valabilă şi pentru oamenii icon hlisa (este valabilă pentru toţi oamenii), dar este vorba despre un proces care se va desfăşura în mod diferit. Vechiul şi Noul Testament nici nu au luat în calcul categoria oamenilor icon hlisa; ele se referă doar la seminţia sâmtemilor, despre care spun că au o singură existenţă, care începe o dată cu naşterea în lumea materială, ceea ce este purul adevăr. Din acest motiv resping ca nefondate informaţiile cu privire la reîncarnare. Reîncarnarea se referă la spirite şi la duhuri, mai precis la acei oameni care au aceste structuri aurice, adică la oamenii-spirit (icon hlisa), nu la sâmtemi. Tot la sâmtemi se referă şi o parte din scrierile străvechi egiptene, mayaşe, sumeriene, feniciene sau greceşti, care tratează moartea şi lumea de dincolo. Multe din ritualurile de înmormântare din civilizaţiile respective, ce par astăzi foarte ciudate, trebuie raportate la această seminţie de oameni: sâmtemii.

De altfel, oamenii din această categorie nici nu cred că ceva din fiinţa lor supravieţuieşte morţii, după cum nu cred că există existenţe anterioare. Nici n-ar avea cum, întrucât nu au în experienţă astfel de trăiri, iar structurile lor aurice nu conţin astfel de informaţii.

Întreaga cultură occidentală – în care precumpăneşte materialismul „ştiinţific” şi ateismul – este bazată pe deducţiile şi cercetările limitate ale acestei categorii de oameni care intră în existenţă la naşterea în lumea materială şi dispare din existenţă la scurt timp după deces, pentru a intra în starea de „adormire”, care se va prelungi până la a doua venire a Domnului Iisus Hristos.

În fond, în epoca actuală, sâmtemii formează aproximativ 70% din totalul populaţiei globului; popoare întregi, care se consideră „supercivilizate” din punct de vedere economic şi tehnologic, sunt formate în marea lor majoritate, din această categorie de oameni.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ