KOSMOS – STĂPÂNUL TIMPULUI

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

STĂPÂNUL TIMPULUI

 Iisus Hristos este singura fiinţă din cosmos capabilă să furnizeze Lumina şi să-i atragă pe toţi Cei răzvrătiţi spre prezentul continuu – acolo unde este Dumnezeu. Iisus Hristos este Stăpânul Timpului. El este Purtătorul Cheilor Timpului, datorită faptului că Fiinţa Sa se află într-o continuă nemişcare. Aflându-se într-o continuă nemişcare, în prezentul continuu, imuabil în Esenţa sa divină, Iisus Hristos poate controla Timpul, care este mişcare.

Prin jertfa pe cruce, Iisus Hristos a deschis calea pentru ca toţi Cei răzvrătiţi să poată experimenta atât continuitatea formei, care înseamnă viaţa cosmosului, cât şi discontinuitatea formei, care înseamnă moartea cosmosului. Singurul loc în care poate fi experimentată continuitatea (viaţa) şi discontinuitatea (moartea) este planul cuantic material şi trece prin om. Planul cuantic material şi omul, ca fiinţă întrupată, au devenit câmpul de bătălie al cosmosului.

Instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu (sau Împărăţia cerurilor) este echivalentă cu reinstaurarea Paradisului originar, în condiţiile în care planul cuantic material este condamnat la dispariţie. Toate impulsurile de salvare pentru cei întunecaţi au fost însămânţate în timpul existenţei întrupate a lui Iisus Hristos, dar au fost continuate după moartea pe cruce şi după înviere.

Fructele acţiunilor lui Iisus Hristos nu s-au încheiat nici în ziua de astăzi, dar procesul continuă cu intensitate sporită. Iisus Hristos a acţionat pe toate planurile, pe de-o parte pentru a-i salva pe toţi Cei întunecaţi, iar pe de altă parte, pentru a readuce Paradisul originar sub noua sa formă, numită Împărăţia lui Dumnezeu. Efectele jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos au fost multiple; ele au provocat transformări la nivelul structurii aurice a oamenilor. Totodată, ele au reverberat de-a lungul şi de-a latul cosmosului spiritual, provocând transformări semnificative. Efectele jertfei pe cruce, ale scurgerii sângelui Său pe pământ şi ale tuturor acţiunilor Sale ulterioare pot fi urmărite pe mai multe direcţii principale. După moartea pe cruce, care a implicat o mare jertfă de Lumină şi după scurgerea sângelui Său pe pământ, Iisus Hristos s-a unit cu creaţia (cu natura şi cu întocmirile sale) şi cu toate fiinţele din cosmos. Aceasta constituie primul şi cel mai important efect al jertfei lui Iisus Hristos.

Al doilea efect important al jertfei a constat în modificarea configuraţiei aurice a oamenilor din toate generaţiile şi seminţiile care s-au întrupat după moartea şi învierea Sa, petrecute în anul 33 al erei creştine, concomitent cu sădirea unor potenţialităţi ce fac posibilă mântuirea.

Al treilea efect important al jertfei a constat în schimbarea condiţiei post-mortem a tuturor oamenilor icon hlisa (oameni-spirit), concomitent cu modificarea configuraţiei lumii de dincolo. Condiţia post-mortem a oamenilor s-a schimbat prin apariţia lumii astrale (lumea duhurilor), prin dispariţia Regatului morţilor vii şi prin spargerea vechilor iaduri.

Al patrulea efect important al jertfei a constat în modificarea, din temelii, a destinului post-mortem al oamenilor din seminţia sâmtemilor.

Al cincilea efect important al jertfei a constat în deschiderea, după o lungă perioadă de timp, a Porţii Alfa, prin care au început să pătrundă, direct din Lumea fără formă, spirite omeneşti pure (iconi).

Al şaselea efect important al jertfei a constat în ocrotirea directă a oamenilor din lumea materială, pentru ca aceştia să nu mai cadă sub influenţa celor întunecaţi. La această acţiune de ocrotire au fost chemaţi să participe toţi îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii şi toate spiritele bune ale naturii aflate în Oceanul de lumină. După jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos au fost stabiliţi îngeri ocrotitori personali pentru fiecare om – Îngeri păzitori, Îngeri Veghetori şi Înainte-mergători (spiritele bune ale naturii). Totodată, s-a intensificat activitatea Principilor ocrotitori; trebuie menţionaţi în acest context, Îngerul Mihail, Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael, Îngerul Uriel, Îngerul Morţii. Totodată, s-au stabilit o serie de ceremonii şi ritualuri, care să se facă oamenilor întrupaţi, de către Fiii Luminii, în diferite ocazii ale existenţei cotidiene: ritualuri ce privesc naşterea, ritualuri ce privesc ziua Ursitorilor, ritualuri ce privesc botezul, ritualuri ce privesc căsătoria, ritualuri ce privesc moartea. S-a stabilit, de asemenea, că fiecare om trebuie protejat, imediat după moarte, pentru a nu-i fi furat corpul sufletului. Rolul principal în această operaţiune a revenit Îngerului Mihail şi Oştirii sale.

Fireşte, toate aceste ceremonii nu se făceau oamenilor înainte jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos. Toate ceremoniile stabilite la începutul erei creştine au rolul de a contracara acţiunile fiinţelor întunecate. Înainte de jertfa lui Iisus Hristos, oamenii întrupaţi nu erau apăraţi de nimeni, nici în timpul existenţei întrupate, nici după momentul morţii, astfel că nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă din circuitul nefast al sclaviei.

Al şaptelea efect important al jertfei a presupus apariţia unui nou plan cuantic, Planul cuantic al Sufletului lui Iisus Hristos şi formarea Adunării celei mari a oamenilor.

Al optulea efect important al jertfei a presupus constituirea unui nou Centru de putere al Luminii, format exclusiv din oameni. Acest nou Centru de putere este denumit Ataltalia.

Al nouălea efect important al jertfei i-a vizat pe Cei întunecaţi: fiinţele Lorehh, fiinţele Dree şi Primordialii întunericului cei mari. Datorită jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos a avut loc o limitare a posibilităţilor de manifestare ale tuturor Celor întunecaţi. Totodată au fost constituite noi premise în vederea reîntoarcerii lor la Lumină.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ