KOSMOS – „IATĂ MAMA TA”

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

„IATĂ MAMA TA”

Primul efect important al jertfei pe cruce l-a constituit, aşadar, unirea lui Iisus Hristos cu întreaga creaţie, cu mediul, cu întocmirile sale şi cu toate fiinţele omeneşti. Prin jertfa Sa, Iubirea nesfârşită, Iisus Hristos, a infuzat Viaţă şi Lumină întregii creaţii, acţiune ce a presupus modificarea raporturilor dintre lumină şi întuneric în lumea materială (în natură).

Înainte de jertfa lui Iisus Hristos, au fost mai multe tentative de a elimina răul şi întunericul din lumea materială, dar toate au eşuat datorită faptului că a fost folosită forţa. În cel de-a patrulea ciclu, aceste tentative au aparţinut oponenţilor transfizici ai răului – morţii vii, oamenii prometeici, cei de la miazăzi etc. Toţi au încercat să elimine răul prin folosirea forţei, ceea ce a reprezentat un rău şi mai mare, care, la rândul său, a adus la viaţă un alt rău, mult mai vechi şi mai puternic. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care au eşuat cu toţii. Prin jertfele lor individuale sau colective, oponenţii răului au reuşit doar mici corecţii; pentru scurte perioade, lumina s-a infuzat iarăşi în creaţie, dar, în cele din urmă, datorită emiterii de noi energii pharismah întunecate, totul a revenit la fel ca înainte, dacă nu şi mai rău. Dacă se continua în acest fel, creaţia ar fi redevenit întunecată, precum era în cel de-al treilea ciclu, când s-au constituit, pe scară extinsă, acele pseudo-paradisuri artificiale. În aceste condiţii, ar fi trebuit să aibă loc o nouă confruntare între Fiii întunericului şi Fiii Luminii şi, implicit, o nouă distrugere a planului cuantic material. Nu s-a produs acest eveniment tragic, datorită faptului că, prin jertfa sa, Iisus Hristos a infuzat un excedent de Lumină şi de Viaţă în planul cuantic material – în creaţie şi în fiinţe.

Al doilea efect important al jertfei Domnului Iisus Hristos a constat în modificarea configuraţiei aurice a oamenilor din toate generaţiile şi seminţiile care s-au întrupat după moartea şi învierea Sa. Modificarea configuraţiei aurice a tuturor oamenilor s-a produs în două etape.

Prima etapă a debutat, chiar în timpul răstignirii Mântuitorului Hristos, cu formarea, pentru prima oară, a unui nou tip de corp astral, a unui nou tip de corp mental superior şi a unui nou tip de corp spiritual. Prima fiinţă omenească la care s-a produs această modificare a fost Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria. A doua etapă a debutat în acea zi de Rusalii, în care Sfântul Duh s-a pogorât, sub forma unor limbi de foc, asupra Sfintei Fecioare Maria şi asupra Apostolilor. Atunci s-a format pentru prima oară corpul haric al plaselor mesianice. Prin activitatea ulterioară a Apostolilor, a devenit posibil ca plasele mesianice să se formeze instantaneu, după principiul transmiterii informaţiei, la toţi oamenii care rostesc, cu voce tare, nu în gând, Numele lui Iisus Hristos.

Un rol decisiv în propagarea impulsului lui Iisus Hristos asupra structurii aurice a tuturor oamenilor l-a avut Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria. Metamorfoza aurică a Maicii Domnului, petrecută în ziua cea mai lungă a istoriei umanităţii, ziua răstignirii Domnului Iisus Hristos, a constituit temelia formării unei noi configuraţii aurice şi a permis sădirea unor noi potenţialităţi aurice la oamenii viitori. Pentru înţelegerea corectă a acestui proces delicat, nu trebuie pierdut din vedere faptul că structura aurică a Sfintei Fecioare Maria era, oricum, diferită de cea a celorlalţi oameni, prin însuşi faptului că l-a născut, în mod tainic, pe Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus Hristos, rămânând fecioară. Structura fiinţială (aurică) a Sfintei Fecioare Maria a rămas, din momentul naşterii imaculate, impregantă de Sfântul Duh. Transformarea aurică a Sfintei Fecioare Maria s-a produs în trei etape.

Prima etapă a avut loc chiar în secunda răstignirii. În momentul răstignirii Fiului, structura aurică – mai precis, corpul astral – a Sfintei Fecioare Maria a fost cuprinsă de convulsii. Sfânta Fecioară Maria nu i-a înţeles – în mod firesc – pe cei care i-au crucificat Fiul, aşa încât corpul ei astral a fost bulversat (la propriu). Totuşi, chiar în secunda morţii pe cruce a Fiului, Sfânta Fecioară Maria a avut imensa forţă lăuntrică de a-i ierta pe cei vinovaţi. În acel moment, instantaneu, Sfintei Fecioare Maria i s-a format un nou corp astral, diferit de cel avut anterior.

A doua etapă a transformării aurice a Sfintei Fecioare Maria s-a produs în momentul în care şi-a văzut Fiul înviat. În acel moment, din corpul astral transformat s-a format o structură aurică nouă – corpul mental superior.

A treia etapă a transformării aurice a Sfintei Fecioare Maria s-a produs în acea zi de Rusalii, când a avut loc pogorârea Sfântului Duh asupra Sa şi asupra Apostolilor, sub forma unor limbi de foc. Atunci, din acelaşi corp astral transformat al Sfintei Fecioare Maria, s-a format corpul spiritual.

Datorită principiului transmiterii informaţiei, cele trei mari transformări aurice produse în fiinţa Sfintei Fecioare Maria au devenit „imprintinguri” aurice, ce s-au propagat la toţi oamenii care s-au născut după aceea. Toţi oamenii care s-au născut în lumea materială după acele evenimente cruciale, au dobândit capacitatea de a-şi forma, la rândul lor, un nou corp astral, un corp mental superior şi un corp spiritual. Aceste structuri aurice pot fi formate de fiecare om în parte, în urma experimentării (trăirii) celor trei sentimente pe care, în momentele respective, le-a avut Sfânta Fecioară Maria: iertarea, speranţa şi credinţa.

La fel cum Iisus Hristos a răscumpărat, prin Jertfa sa, păcatul lui Adam, devenind Noul Adam, Sfânta Fecioară Maria a răscumpărat păcatul Evei, devenind Noua Evă – Noua Mamă a tuturor oamenilor.

Ultimele cuvinte pe care Iisus Hristos le-a rostit pe cruce, adresate Sfintei Fecioare Maria, apoi Ucenicului pe care-L iubea, Apostolul Ioan, par să fi fost legate chiar de aceste evenimente extrem de importante:

– Femeie, iată fiul tău.

Iată mama ta.

Apoi a adăugat:

– Mi-e sete.

Când i-au dus buretele îmbibat cu oţet la gură, Iisus Hristos a rostit ultimul cuvânt:

– S-a sfârşit.

Expresia „s-a sfârşit” era folosită cu precădere în tranzacţiile comerciale ale vremii, cu sensul „datoria a fost plătită în întregime” (în traducerea Evangheliilor în limba greacă, s-a folosit termenul tetelestai, care are acelaşi sens). Prin Iisus Hristos, preţul de răscumpărare a fost plătit în întregime, iar Sfânta Fecioară Maria a devenit Maica tuturor oamenilor.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ