KOSMOS – EFCTUL LAZĂR

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

EFCTUL LAZĂR

Al patrulea efect important al jertfei a constat în modificarea, din temelii, a destinului post-mortem al oamenilor din seminţia sâmtemilor. În cazul oamenilor din seminţia sâmtemilor, procesul preluării de către Iisus Hristos a fost mult mai complicat. El se desfăşoară şi în ziua de astăzi şi se va desfăşura până la Sfârşitul Timpului.

În cazul sâmtemilor, lucrurile sunt mai complicate datorită faptului că au o structură aurică diferită de cea a oamenilor din seminţia icon hlisa. Sâmtemii sunt desemnaţi în Vechiul Testament prin expresia „fiii oamenilor”. După cum a fost menţionat, sâmtemii, ca structură aurică, sunt formaţi doar din suflet, care la rândul său este format din steaua sufletului şi din corpul sufletului. Într-un fel, se poate spune că, pentru o singură existenţă, steaua sufletului îndeplineşte întrucâtva rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte acelaşi rol pe care, la oamenii icon hlisa, îl îndeplineşte corpul duh. La fel ca şi oamenii icon hlisa, sâmtemii au corp eteric, corp emoţional, corp astral, corp mental etc.

După moarte, oamenii-spirit, icon hlisa, sunt atraşi în una din locaţiile cu care sunt în sintonie, în funcţie de faptele lor din lumea fizică: în iad, în haos, în lumea astrală etc. La sâmtemi, acest proces este blocat, datorită faptului că nu au acel „înveliş” care este corpul duh. Oamenii din seminţia sâmtemilor au drept „înveliş” doar corpul sufletului, cu care nu se poate pătrunde în locaţiile denumite iad, haos, lumea astrală etc, datorită faptului că este format dintr-un alt tip de energie. În toate aceste locaţii transfizice nu pot pătrunde decât cei care au un corp duh. În consecinţă, oamenii din seminţia sâmtemilor sunt incompatibili cu locaţiile respective.

Aşadar, oamenii din seminţia sâmtemilor nu au unde să meargă după moarte. De aceea, după clipa morţii, structura lor aurică suferă un proces de restructurare. La oamenii din seminţia sâmtemilor, imediat după moarte, toate structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral, corpul mental) sunt resorbite în suflet (mai precis în corpul sufletului), ca nişte fumuri – până la un punct, la fel ca la oamenii icon hlisa. Chiar şi patternurile energetice (matricea energetică) ale corpului material sunt înmagazinate în corpul sufletului. Concomitent, sâmtemii intră într-o stare specifică, denumită adormire, în care dispare continuitatea conştienţei. Pe măsură ce corpul fizic al sâmtemilor se descompune în pământ, corpul sufletului îşi pierde forma umanoidă şi se condensează într-o sferă cu diametrul de aproximativ o jumătate de metru. Această sferă formată din energia corpului sufletului dăinuie la nesfârşit, în apropierea locului în care a fost înmormântat cadavrul. În interiorul ei pulsează, ca o lumină intermitentă, steluţa sufletului. În sfera sufletului sunt înmagazinate toate informaţiile – patternurile – cu privire la structura aurică a acelui om.

Prin jertfa Sa, Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor. Fiind Stăpânul Timpului, Iisus Hristos nu a modificat doar destinul post-mortem al sâmtemilor care au trăit pe vremea Sa ori care s-au născut după aceea, ci şi – iar aceasta este o mare taină a cosmosului – al celor care au trăit înaintea jertfei Sale. Ca Dumnezeu al celor vii, iar nu al celor morţi, în momentul jertfei pe cruce, Iisus Hristos a pus Efigia Sa peste toţi sâmtemii: trecuţi, prezenţi şi viitori. Efigia Dumnezeului Celui Viu este Lumina şi Viaţa veşnică. Prin jertfa Sa, Iisus Hristos a infuzat viaţa veşnică celor ce sunt uniţi cu El.

Important de remarcat este şi faptul că, deşi a pătruns în cosmos pe la periferie (din exterior), prin acel loc denumit „steaua magilor”, Iisus Hristos a devenit Centrul Universului datorită jertfei pe cruce. În consecinţă, El a acţionat, la nivelul lumii materiale, dinspre centru spre periferie (invers decât orice altă fiinţă). Devenind Centrul Universului, Iisus Hristos a infuzat din interior Viaţa şi Lumina întregii creaţii. Iisus Hristos a modificat din temelii destinul post-mortem al tuturor sâmtemilor datorită faptului că, prin jertfa sa, s-a unit cu întreaga creaţie, deci şi cu sâmtemii – mai exact spus, cu energia sufletească ce stă la baza alcătuirii corpului lor sufletesc (care face parte din creaţie). Iisus Hristos s-a unit cu sâmtemii din interior, nu din exterior.

Prin unirea cu întreaga creaţie, Iisus Hristos a impregnat cu energia Sa sufletească toate corpurile sufleteşti ale sâmtemilor din trecut, deja morţi (care se aflau deja în starea de sfere sufleteşti), ale celor contemporani momentului răstignirii şi învierii şi, prin aceştia, a urmaşilor lor, devenind Părintele (Tatăl) tuturor. În toţi sâmtemii, Iisus Hristos a pus Efigia Sa, dăruindu-le viaţa veşnică. Toţi sâmtemii defuncţi şi adormiţi rămân astfel într-un fel de somn fără vise, în comuniune cu Marele Suflet al lui Iisus Hristos.

Despre oamenii din seminţia sâmtemilor vorbesc scrierile sacre creştine, atunci când afirmă că oamenii se nasc o singură dată şi mor o singură dată; despre oamenii din această seminţie, scrierile creştine afirmă că, după moarte, aşteaptă Judecata de apoi, fiind aflaţi într-o stare de „adormire” şi fără posibilitatea de a se mai întrupa. Sâmtemii nu vor renaşte aşadar decât la Judecata de apoi, când va avea loc Sfârşitul Timpului (veacurilor). Despre ei, scrierile creştine spun că aşteaptă învierea trupurilor şi viaţa veşnică. De aceea, se spune că sunt adormiţi întru Hristos.

Ca o paranteză, se mai poate spune că, în ziua de astăzi, toţi oamenii defuncţi botezaţi în rit creştin sunt desemnaţi prin formula adormiţi întru Hristos şi sunt înmormântaţi prin aceleaşi ritualuri, sub crucea pe care stă scris INRI, datorită faptului că cei care-i înmormântează nu mai ştiu cine este din seminţia sâmtemilor şi cine este din cea icon hlisa (de fapt, această informaţie extrem de importantă nu mai este cunoscută de oamenii din ziua de astăzi, constituind un mare mister). Şi, de fapt, din acest punct de vedere, poate că nu mai prezintă nici o importanţă. Primul om înviat din istorie care a făcut parte din seminţia sâmtemilor a fost Lazăr, despre care Noul Testament afirmă că a fost înviat a patra zi după moarte, iar cazul său special a prefigurat cele ce se vor petrece la Sfârşitul Timpului. Prin Lazăr, Iisus Hristos a introdus un nou mod de a fi în cosmos (un nou model ontologic). Învierea lui Lazăr nu trebuie raportată la instalarea unei stări de catalepsie sau de moarte clinică, cum este adesea explicată în ziua de astăzi. Lazăr nu a fost un om din seminţia icon hlisa (om-spirit), ci un om din seminţia sâmtemilor. „Modelul Lazăr” prefigurează ceea ce se va petrece la Sfârşitul Timpului, după Judecata de apoi, când, pe baza patternurilor energetice ale trupului fizic şi ale structurilor aurice exterioare – corpul eteric, corpul emoţional, corpul astral etc – înmagazinate în sfera sufletească a tuturor sâmtemilor defuncţi, va avea loc învierea trupurilor (care nu are nimic de-a face cu reîncarnarea oamenilor icon hlisa, fiind vorba despre un fenomen total diferit; orice tentativă de asimilare a celor două fenomene este eronată). Acest fenomen constituie o mare taină a cosmosului spiritual.

Sâmtemii pot fi înviaţi datorită faptului că tot ce au reprezentat în existenţa lor unică din planul material este înmagazinat în interiorul sferei sufleteşti în care este condensată fiinţa lor. Toate patternurile energetice pe care a fost constituit trupul material, inclusiv structurile aurice exterioare pe care le avea acel om în momentul morţii vor fi remanifestate la înviere.

Procesul învierii unui trup de sâmtem se va derula astfel: în prima etapă, din sfera sufletească condensată se va forma iarăşi corpul sufletului în forma sa umanoidă. Apoi se vor forma, în sens invers, corpurile aurice exterioare, începând cu corpul mental, cu corpul astral şi cu cel emoţional. Se va forma iarăşi corpul eteric, care se va prezenta exact ca în existenţa terestră a acelui om. În cele din urmă, pe baza patternurilor energetice ale corpului eteric, se va forma corpul material. Precum pilitura de fier este atrasă de un magnet, particulele materiale („ţărâna”) vor fi atrase de patternurile energetice ale corpului eteric pentru a constitui un nou corp fizic. Totuşi, noul trup fizic al sâmtemilor va fi constituit dintr-o materie diferită de cea de astăzi – dintr-o materie purificată, lipsită de păcat, aşa cum a fost cândva, la începutul ciclului. Trupul resuscitat, format din acea materie, va lumina din interior – dinspre centru spre periferie: centrul, în acest caz, va fi chakra inimii. Procesul se va produce la fel ca la oamenii din seminţia icon hlisa.

Când anume va avea loc Sfârşitul Timpului şi Marea Judecată (de apoi) nu ştie nimeni; o mică aluzie există totuşi într-o – să-i zicem – cimilitură, enunţată cândva de inegalabilul Ion Creangă, în basmul Harap Alb: „Încălecând, porneşte (pe drumul) spre Împărăţie, / Dumnezeu să ne ţie, / Că Cuvântul din Poveste / Înainte mult mai este„.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ