KOSMOS – CEI ALEŞI

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

CEI ALEŞI

šScopul principal al lui Iisus Hristos este salvarea oamenilor şi spargerea iadurilor actuale, câte au mai rămas; în schimb, scopul fiinţelor întunecate este formarea de sclavi şi spargerea cerurilor. Iisus Hristos doreşte ca toţi oamenii să nu mai fie sclavi, pentru a-şi alege calea, în deplină cunoştinţă de cauză, prin exercitarea liberului arbitru.

Nu Iisus Hristos alege pentru oameni sau îi obligă la o alegere. Dumnezeu nu are nevoie de zombi. Iisus Hristos acţionează pentru ca fiecare fiinţă omenească să se elibereze din sclavie, pentru a-şi alege singur calea, fără a fi amăgit de nimeni. Iisus Hristos doreşte ca fiecare om să cunoască Adevărul – Adevărul cu privire la Dumnezeu şi cu privire la sine însuşi – şi să decidă în consecinţă. Pentru îndeplinirea acestui scop, Iisus Hristos arată fiecărui om în parte, calea ce duce la abolirea sclaviei şi la cunoaşterea Adevărului.

Cunoscând Adevărul veţi fi liberi, a spus Iisus Hristos tuturor oamenilor din Terra aurica, iar acest îndemn nu trebuie interpretat ca o figură de stil, ci într-un mod extrem de concret. Pentru îndeplinirea acestui scop, Iisus Hristos a acţionat atât la nivelul lumii de dincolo, cât şi la nivelul lumii materiale – la nivelul istoriei. Primii oameni care au participat, în lumea materială, în mod direct, la îndeplinirea acestui scop, au fost Apostolii.

După înviere, Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de slavă a fost văzut, pentru prima oară, de femeile care veniseră la mormânt. În prima fază, doar femeile, datorită sensibilităţii lor, au fost capabile să-L vadă, în Trupul de slavă, pe Iisus Hristos. După aceea, L-au văzut Apostolii. Imediat după Înviere, nu a fost posibil ca vreo fiinţă omenească să-L atingă pe Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de slavă. Puţin mai târziu, când structura Trupului de slavă a fost definitivată, Iisus Hristos a fost chiar pipăit de către apostolul Toma.

Evenimentul cel mai important s-a produs însă în ziua pogorârii Sfântului Duh, când s-a manifestat pentru prima dată corpul haric al plaselor mesianice – darul lui Iisus Hristos pentru toţi oamenii. În ziua cincizecimii – Rusaliile – a avut loc pogorârea Sfântului Duh asupra Sfintei Fecioare Maria şi a Apostolilor, care, din acel moment, în afara faptului că au început să vorbească „în limbi”, au cunoscut, la rândul lor, în mod direct, Adevărul. Cunoscând Adevărul, au devenit liberi. Totodată, ei au dobândit anumite puteri sufleteşti – echivalente siddhisurilor.

Aflat în Trupul de slavă, Iisus Hristos le-a vorbit Apostolilor Săi despre ceea ce vrea să facă în continuare. În scurt timp, apostolii au fost copţi pentru a se risipi în cele patru zări şi pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. Activitatea Apostolilor a avut un scop văzut şi un scop nevăzut. Scopul văzut a fost propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, iar scopul nevăzut a constat în propagarea plaselor mesianice la seminţiile şi la neamurile ce locuiau pământul. Prin Apostoli s-au stabilit bazele difuziunii aurice a moştenirii lui Iisus Hristos în teritoriile locuite de neamuri. Totodată, prin formarea primelor comunităţi creştine, s-au pus bazele formării unui echilibru auric planetar, pe baza complementarităţii „putere mare – putere mică”. Iisus Hristos este Puterea mare (Puterea Supremă), iar oamenii sunt puterea mică.

Un impuls important în difuziunea creştinismului s-a produs în momentul în care s-au întrupat primii oameni care au fost eliberaţi din iad. În momentul întrupării lor, a început noul ev creştin şi s-au pus temeliile noii lumi. Oamenii din această categorie, care au atins maturitatea cam la cincizeci de ani după răstignirea lui Iisus Hristos, au dus mai departe moştenirea Sa. Atunci când, imediat după răstignire, a coborât în adâncurile iadului şi ale Regatului morţilor vii, Iisus Hristos a ales, prin atingere directă, cele mai năpăstuite suflete de oameni, care aveau la activ cele mai lungi perioade de sclavie în iaduri. Aceştia au devenit Cei aleşi. În locul unde au fost atinşi de către Iisus Hristos, corpul sufletului Celor aleşi a început să lumineze. Unii au fost atinşi pe picior, alţii au fost atinşi pe trunchi, alţii în regiunea umărului sau în regiunea capului.

Numărul total al Celor aleşi a fost de aproximativ 120000 (după alte surse, 125000 sau 128000). Majoritatea Celor aleşi au fost, în timpurile antecreştine, sclavi de primă mărime în iaduri, în Regatul morţilor vii sau în lumile luciferice. Unii au fost, în decursul existenţelor fizice, mari preoţi sau mari iniţiaţi în templele zeilor întunecaţi. De fapt, ei cunoaşteau cel mai bine dintre toţi oamenii căile de manifestare ale răului şi modalităţile prin care se manifestau zeii întunecaţi. Toţi Cei aleşi au avut, la nivelul corpului sufletului, cel puţin trei peceţi de sclavi ai zeilor întunecaţi. „Cei aleşi” au fost numiţi vilvi de către fiinţele din lumea eterică.

Vilvii au fost, aşadar, primele fiinţe omeneşti provenite din vechile iaduri, care s-au încarnat în lumea materială, după răstignirea lui Iisus Hristos. Ei au atins maturitatea chiar în perioada în care Apostolii erau pe cale de a părăsi lumea fizică. Datorită faptului că au fost atinşi de către Iisus Hristos, vilvii au fost capabili să cunoască Adevărul şi după ce s-au întrupat în lumea materială. Mai mult decât atât: majoritatea dintre ei au devenit clarvăzători – îl puteau vedea în mod direct pe Iisus Hristos în Trupul de slavă.

 Între clarvăzătorii vilvi şi clarvăzătorii din epocile anterioare era o legătură foarte strânsă, dar şi o imensă diferenţă. De fapt, se poate spune că erau cam aceleaşi persoane; în existenţele anterioare, vilvii fusesră clarvăzători, preoţi sau iniţiaţi ai templelor fiinţelor întunecate. Înaintea învierii lui Iisus Hristos, vilvii au fost acei iniţiaţi sau clarvăzători ai templelor, despre care vorbesc vechile scrieri. Totuşi, în perioada respectivă, ei erau influenţaţi auric doar de către zeul – patronul templului în care avusese loc iniţierea -, astfel că puteau vedea doar „curtea” sa de zei mai mici şi subplanurile sale cuantice, fiind convinşi că văd totul. Ei nu puteau să vadă nici măcar planurile cuantice ale zeilor întunecaţi ce controlau auric alte temple.

De aici rezultă diferenţa imensă dintre vilvi şi vechii clarvăzători, cu toate că erau cam aceleaşi persoane în existenţe şi condiţii diferite. Spre deosebire de vechii clarvăzători, vilvii puteau să vadă totul – puteau să vadă toate planurile cuantice şi toate categoriile de fiinţe îngereşti, spirite ale naturii şi oameni primordiali. Ei cunoaşteau întregul Adevăr, nu doar porţiuni din el, precum în trecut. Vilvii au fost singurele fiinţe omeneşti din istoria erei creştine, care au avut „amintirea a toate”. Ei ştiau totul şi aveau puteri fiinţiale mari.

Vilvii au lărgit căile creştinismului după dispariţia fizică a apostolilor. Mulţi dintre ei au devenit martiri. Se poate spune că vilvii au fost Educatorii umanităţii în primele secole creştine, manifestând în lumea materială impulsul lui Iisus Hristos. Ei au făcut, pe un alt plan, ceea ce au făcut Primordialii Luminii în ciclurile cosmice anterioare. La fel ca Apostolii, vilvii au jucat în lumea fizică rolul de relee pentru echilibrarea putere mică-putere mare. Prin ei, Puterea mare (Puterea Supremă), care este Iisus Hristos, a echilibrat puterile mici, care sunt oamenii. În epoca respectivă, prin dispunerea vilvilor în lumea fizică, noxele emise de oameni în lumea materială au fost echilibrate de Puterea lui Iisus Hristos.

Epoca vilvilor a durat cam cinci sute de ani; unii dintre ei, în funcţie de conjuncturi, au continuat să se întrupeze până prin anul 800 (evident, al erei creştine sau al „erei noastre”). După anul 800, vilvii s-au întrupat în continuare, la fel ca ceilalţi oameni, dar au renunţat la clarvedere şi la „amintirea a toate”, în decursul existenţelor întrupate. Ei au devenit oameni obişnuiţi, care s-au întrupat periodic în lumea materială, la fel ca ceilalţi oameni. Totuşi, în epocile următoare, foarte aproape de epoca contemporană, cam după anul 1500 şi, în special, după anul 1900 ai erei creştine, când s-au întrupat iarăşi în lumea materială, vilvii au adus în lume o nouă capacitate: intuiţia, care are la bază discernământul între bine şi rău, fără a fi clarvăzător. De fapt, vechea lor clarvedere s-a transformat într-o nouă capacitate sufletească: intuiţia. Astfel vilvii au devenit intuitivii din epoca modernă.

După anul 500/800, locul vilvilor a fost luat de o altă categorie de oameni. Oamenii din această categorie sunt numiţi şempti – clarvăzători. La origine, toţi şemptii au fost oameni obişnuiţi. Şemptii nu au nimic de-a face cu vilvii. Şempti nu sunt vilvi într-o altă întrupare. Mulţi şempti au devenit clarvăzători în urma unor accidente ori în urma unor evenimente dramatice (mai ales categoria de şempti numită sepraute saman – în traducere, „martori”).

Clarvederea şemptilor, la fel ca şi a vilvilor ce i-au precedat, este totală: ei văd totul şi au „amintirea a toate”. Şempti sunt capabili să vadă în Camera cu draperii (cronica akasha) toate evenimentele trecutului, după cum pot vedea structura aurică umană în cele mai mici detalii. Şemptii îl pot vedea pe Iisus Hristos în Trupul de slavă, după cum îi pot vedea atât pe Fiii Luminii, cât şi pe Fiii întunericului.

De-a lungul unei existenţei întrupate, mulţi oameni obişnuiţi au capacitatea potenţială de a deveni şempti. Dacă nu îşi dezvoltă corespunzător potenţialităţile, ei rămân oameni obişnuiţi. De fapt, din punctul de vedere al caracteristicilor fizice, psihice şi intelectuale, şempti sunt cei mai banali oameni. Epoca şempti-lor s-a desfăşurat începând din jurul anului 500 sau 800 şi până în prezent. Ea va continua şi în viitor, când vor exista tot mai mulţi şempti.

Nici vilvii, dar nici şempti nu trebuie confundaţi însă cu acei clarvăzători sau iniţiaţi moderni care nu au la bază o iniţiere de tip creştin. Majoritatea acestora sunt afiliaţi unor Centre de putere ce aparţin fie fiinţelor luciferice, fie altor entităţi. Aceşti clarvăzători văd doar ceea ce le permite structura lor aurică, care este în rezonanţă energetico-informaţională cu cea a zeilor lor, fără a cunoaşte totul. Ei nu cunosc Adevărul în totalitatea sa.

Ultima treaptă de dezvoltare a oamenilor sub impulsul lui Iisus Hristos va fi cea de sahain; prin acest termen sunt desemnaţi acei oameni care vor fi, în acelaşi timp, intuitivi şi clarvăzători. Totuşi, sahain-ii nu există în prezent; ei vor apărea, cândva, în viitor. Sahainii vor fi acei oameni care vor avea activată chakra inimii. În momentul activării chakrei inimii, sahainii vor deveni instantaneu clarvăzători şi vor cunoaşte Adevărul.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ