KOSMOS – ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR

šUn alt efect important al jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos a constat în deschiderea Împărăţiei lui Dumnezeu – Împărăţia cerurilor. Deschiderea pentru oameni a Împărăţiei cerurilor a avut loc în cele trei zile în care Iisus Hristos a stat în iaduri şi în Regatul morţilor vii.

Totuşi, bazele Împărăţiei cerurilor au fost puse chiar în timpul existenţei Sale fizice. Noul plan cuantic al Împărăţiei cerurilor (care nu trebuie confundat cu lumea astrală) are ca bază de pornire planul cuantic eteric (lumea eterică), dar se întinde, ca prelungire cuantică, atât la nivelul infraeteric, cât şi la nivelul planului cuantic material – dar nu la nivelul aspectului mineral al acestuia.

Împărăţia cerurilor este un plan cuantic distinct, format din materie fără păcat, care s-a inserat de-a lungul celor trei planuri cuantice – eteric, infraeteric şi material – fără însă a se confunda cu ele. Deşi, ca prelungire cuantică, se poate spune că face parte şi din planul cuantic material, Împărăţia cerurilor nu are nimic în comun cu aspectul său mineral. Aspectul mineral este creaţia celor întunecaţi. De aceea, Împărăţia cerurilor este invizibilă percepţiei obişnuite.

În acest plan cuantic nu pot pătrunde decât fiinţele omeneşti compatibile şi îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. Fireşte, nu au ce căuta acolo fiinţele luciferice, care s-ar destructura imediat, după cum nu au ce căuta oamenii care manifestă răul. Creatorul şi Stăpânul (Împăratul) acestui nou plan cuantic este însuşi Iisus Hristos, în mod direct. De aceea, noul plan cuantic a fost denumit Împărăţia lui Dumnezeu. În cosmosul Său, Dumnezeu a creat un plan cuantic distinct, după voia şi plăcerea Sa, care reprezintă propria Sa Împărăţie, în care sunt respectate Legile Sale – Ordinea cosmică -, şi în care sunt bineveniţi doar cei pe care El îi iubeşte. Acest nou plan cuantic este repetarea, pe un alt plan, a paradisului originar, creat ex nihilo de către Dumnezeu.

Popularea noului plan cuantic al Împărăţiei cerurilor a început imediat după învierea lui Iisus Hristos. Primii care au pătruns în noul plan cuantic au fost câţiva oameni scoşi din iaduri şi din Regatul morţilor vii de către Iisus Hristos. Ei au trecut de la întuneric la lumină. De asemenea, au pătruns câţiva foşti Primordiali ai întunericului de cel mai înalt rang, care au ascultat de îndemnul lui Iisus Hristos: „Întoarceţi-vă de la a mai face răul şi veţi trăi”. Ulterior, au pătruns în acest plan cuantic din ce în ce mai mulţi oameni icon hlisa din primele trei generaţii. Primii oameni din generaţia a patra care au pătruns în Împărăţia cerurilor au fost Apostolii. Apoi au urmat martirii şi sfinţii creştini, care, de-a lungul existenţei lor fizice, au făcut cunoscut Numele lui Iisus Hristos pe întregul pământ şi s-au jertfit pentru El.

Oamenii primelor trei generaţii care au pătruns în Împărăţia cerurilor au format nucleul Centrului de putere al lui Iisus Hristos – Centrul hristic de putere Ataltalia. Iniţial, atât noul plan cuantic al Împărăţiei cerurilor (Împărăţia lui Dumnezeu), cât şi Centrul de putere hristic au fost denumite prin acelaşi cuvânt: Ataltalia. Actualmente, cuvântul Ataltalia se foloseşte mai mult pentru a desemna Centrul de Putere Hristic. Etimologia cuvântului Ataltalia(h), care se foloseşte în lumea eterică, este următoarea: ahathal înseamnă locuinţă; thahal înseamnă lucru confecţionat cu mâna; Iah este unul din Numele lui Dumnezeu: Iah provine de la Ioh-ah, un alt nume al lui Hauti, Dumnezeu Tatăl. Ioh-ah-Hauti înseamnă: Eu Sunt Singurul Dumnezeu. În concluzie, Ataltalia s-ar traduce prin expresia: Locuinţa pe care „Eu Sunt”, Unicul Dumnezeu, a construit-o cu mâinile Sale, pentru oameni.

La scurt timp, după constituirea sa, Centrul de putere hristic a început să-şi facă simţită influenţa în lumea materială. Dar, pentru a-şi face simţită influenţa în lumea materială, Centrul de Putere al lui Iisus Hristos, Ataltalia, a avut nevoie de oameni întrupaţi, care să-i manifeste caracteristicile. Primii oamenii care au manifestat caracteristicile Ataltaliei în lumea materială au fost cei denumiţi vilvi.

Vilvii, aşa cum a fost deja menţionat, au fost o parte din acei oameni salvaţi de Iisus Hristos din iaduri şi din Regatului morţilor vii, în cele trei zile dintre moartea pe cruce şi înviere. Ei au fost aleşi încă de atunci de către Iisus Hristos prin atingere directă, ca fiind potenţialii Săi reprezentanţi în noul ev ce se prefigura. Vilvii au dobândit capacităţi fiinţiale destul de mari, astfel că aveau capacitatea de a face minuni, de a vindeca etc. Majoritatea au fost clarvăzători, având posibilitatea de a comunica direct cu Iisus Hristos, care se manifestă în Trupul de Slavă.

Epoca de apogeu a vilvilor, care s-au întrupat în cicluri destul de scurte (cu o perioadă scurtă de vieţuire în lumea astrală), s-a perpetuat până prin anul 500. Ultimii vilvi s-au întrupat în jurul anului 800, când epoca lor s-a încheiat. După moartea trupească, desfăşurată, cel mai adesea, în condiţii dramatice, aşa cum este cunoscut din istoria creştinismului, unii vilvi n-au mai trecut în lumea astrală, ci au fost primiţi în nou constituita Împărăţie a cerurilor. Chiar în ultima secundă a existenţei fizice, o parte din vilvi, dar şi mulţi alţi misionari ai Cuvântului lui Dumnezeu, au fost primiţi în Împărăţia cerurilor. La majoritatea celor primiţi după moarte în Împărţia cerurilor, trupul fizic a dobândit mirosuri minunate şi nu s-a mai descompus.

Oamenii care au pătruns în Împărăţia cerurilor nu mai revin în lumea materială. Pentru ei, reîncarnările în lumea materială au luat sfârşit. Totuşi, trebuie consemnat faptul că, în marea lor majoritate, vilvii au ales să meargă, după moarte, în lumea astrală. Dacă ar fi pătruns direct în Împărăţia cerurilor, n-ar mai fi avut ocazia de a se mai întrupa în lumea materială, unde au posibilitatea de a deveni deschizători de drumuri pentru semenii lor.

Nu numai o parte din vilvi a pătruns în Împărăţia cerurilor, ci şi foarte mulţi alţi oameni drepţi, fie monahi, fie laici. Drept consecinţă a pătrunderii a tot mai mulţi oameni, noul plan cuantic denumit Împărăţia cerurilor s-a extins considerabil. Deşi, iniţial, nu a avut dimensiuni mai mari ca ale unui sat, Împărăţia cerurilor s-a extins în mod continuu de-a lungul celor aproape 2000 de ani ce au trecut de la răstignirea Domnului Iisus Hristos.

Centrul de unde a început extinderea Împărăţiei Cerurilor a rămas până în ziua de astăzi Centrul de Putere al Ataltaliei, situat în Podişul Transilvaniei.

În ziua de astăzi, ca proiecţie la nivelul planului material, Împărăţia cerurilor se întinde pe o suprafaţă apreciabilă, de forma unui dreptunghi, cuprinzând trei continente: Europa, Asia şi Africa. Împărăţia cerurilor are drept limită nordică partea de nord a Rusiei (aproape de Polul Nord); are drept limită sudică Etiopia; are drept limită estică Munţii Caucaz şi, pe alocuri Munţii Ural; limita vestică este situată undeva pe teritoriul Poloniei şi al Franţei, la mijlocul continentului european.

Pentru a înţelege cu o mai mare claritate modul în care s-a extins Împărăţia cerurilor, pornind din Centrul de Putere Ataltalia, până în limitele geografice menţionate anterior, trebuie să ne servim de o comparaţie: să ne imaginăm o hartă plastifiată a lumii, întinsă pe suprafaţă plană. O persoană varsă, de la mică distanţă, dintr-o cupă, un lichid pe suprafaţa hărţii. Vărsat astfel, lichidul se întinde treptat pe suprafaţa hărţii. Poziţia exactă în care persoana varsă lichidul din cupă este situată deasupra Podişului Transilvaniei; apoi lichidul se întinde treptat pe hartă până aproape de limitele geografice menţionate anterior. Tot astfel s-a întins, ca proiecţie la nivelul lumii materiale, Împărăţia Cerurilor, pornind din Centrul de Putere Ataltalia.

Limitele geografice menţionate indică cu precizie cât din suprafaţa Pământului a fost acoperită, până în acest moment, de noul plan cuantic denumit Împărăţia Cerurilor. Cândva, în viitor, Împărăţia Cerurilor va acoperi, ca proiecţie la nivelul lumii materiale, întreg Pământul.

Centrul hristic de putere are mai multe cercuri de putere, formate exclusiv din oameni. În mijloc se află Iisus Hristos, care se manifestă în Trupul de slavă. Primul cerc este format din oamenii primelor două generaţii. Al doilea cerc este format din oamenii generaţiei a treia. Al treilea cerc este format din oamenii celei de-a patra generaţii.

În afara celor trei cercuri ale Centrului hristic de putere, mai există Centrul de Putere al Sfintei Fecioare Maria. Deşi face parte din Ataltalia, Centrul de putere al Sfintei Fecioare Maria se manifestă întrucâtva autonom. Şi în Centrul de putere al Sfintei Fecioare Maria se află oameni din toate cele patru generaţii. Punctul de plecare al Centrului de Putere al Sfintei Fecioare Maria se află undeva în apropierea Muntelui Athos din Grecia.

Sfânta Fecioară Maria este Maica trupului de carne a lui Iisus Hristos. Ea l-a născut pe Iisus Hristos printr-o imaculată concepţiune, când Sfântul Duh a coborât asupra Sa. După moartea trupească, Sfânta Fecioară Maria a devenit receptacolul manifestării permanente a Sfântului Duh. În urma simbiozei între structura Sa aurică şi Sfântul Duh, după momentul morţii fizice, Sfânta Fecioară Maria şi-a format un Trup de Slavă. Permanent, Trupul de Slavă al Sfintei Fecioare Maria este intersectat de fire subţiri de lumină roşiatică, ca nişte limbi de foc, ale Sfântului Duh.

Activitatea Centrului de putere al Sfintei Fecioare Maria este complementar activităţii centrului de putere al Ataltaliei. La nivelul unui teritoriu sau la nivel planetar, Centrul Hristic de Putere al Ataltaliei acţionează întotdeauna primul. Când bătălia este câştigată, aşa cum a fost în cazul ţărilor creştinate până în acest moment, încetează activitatea principală a Centrului Hristic de Putere şi începe activitatea Centrului de Putere al Sfintei Fecioare Maria, care consolidează şi perpetuează ceea ce a fost cucerit. Sfântul Duh este continuitatea a toate, iar activitatea nevăzută a Sfintei Fecioare Maria în Trupul de Slavă, care este impregnat de Sfântul Duh, este orientată în acelaşi scop: perpetuarea moştenirii lui Iisus Hristos. Acţiunea Sfintei Fecioare Maria este foarte blândă.

Ca o paranteză, se poate spune că toate ţările creştine din lume se află sub influenţa şi protecţia blândă, dar fermă, a Sfintei Fecioare Maria. Este de remarcat şi faptul că, din punct de vedere statistic, în toate ţările creştine – indiferent de ce rit -, se produc mai puţine catastrofe decât în restul lumii. Chiar atunci când se produc catastrofe, pagubele şi, mai ales, pierderile de vieţi omeneşti, nu sunt atât de mari precum în celelalte zone. Există întotdeauna un dezechilibru vădit, care adeseori nici nu este remarcat de „analişti”, între amploarea catastrofei şi numărul de vieţi omeneşti pierdute. De exemplu, se poate întâmpla ca o imensă explozie produsă la o instalaţie industrială să nu producă mai mult de două-trei victime, în condiţiile în care, după amploarea dezastrului, ar fi trebuit să moară câteva mii. Anual, mii şi mii de oameni botezaţi în rit creştin sunt salvaţi din catastrofe de toate felurile (inclusiv din accidente de circulaţie), fără măcar a bănui ce forţe acţionează în favoarea lor. În alte condiţii, astfel de catastrofe ar fi produs victime şi pierderi materiale imense.

Prin intermediul celor două Centre de Putere complementare, s-a realizat un echilibru planetar după principiul echilibrării „putere mare – putere mică”. Iisus Hristos este, desigur, Puterea mare. De fapt, Iisus Hristos este Puterea Supremă şi Polul Suprem al cosmosului. Ca Putere Supremă, Iisus Hristos îi atrage pe toţi către Sine, dar acţiunea sa este, aşa cum a fost menţionat, în mod necesar, moderată: nici prea rapidă, nici prea lentă, în funcţie de principalele caracteristici ale oamenilor întrupaţi.

Pentru a acţiona în mod eficient, Iisus Hristos are nevoie de relee de transmisie, iar aceste relee sunt oamenii din Centrul de Putere al Ataltaliei. Tot astfel, în lumea materială, vilvii şi continuatorii lor au fost relee de legătură între Puterea Supremă şi oamenii întrupaţi, fiecare pe treapta pe care se afla.

Rolul Centrului Hristic de Putere este decisiv în procesul mântuirii tuturor oamenilor. Pentru a înţelege adevărata importanţă a acestui centru, trebuie să ne servim de o comparaţie. Să luăm, aşadar, ca termen de comparaţie aceeaşi scală a desăvârşirii omeneşti, cu gradaţii de la 1 la 100. Oamenii pot fi catalogaţi pe această scală, în funcţie de modul în care respectă Ordinea cosmosului. La capătul scalei, în dreptul gradaţiei cu numărul 100, ar trebui să se afle Iisus Hristos, Marele Model. Fireşte, Iisus Hristos este Dumnezeu şi nu are cum să intre în această clasificare, dar El reprezintă un model de urmat. Doar ca model de urmat şi ca reper absolut, Iisus Hristos poate corespunde gradaţiei supreme.

Urmează oamenii primelor două generaţii (Primordialii Luminii), care constituie nucleul Ataltalei. Ei corespund, să spunem, gradaţiilor cuprinse între 99 şi 90. Apoi, în ordine, urmează oamenii generaţiilor a treia şi a patra, care corespund gradaţiilor cuprinse între 89 şi 80. Undeva sub nivelul 50 intră cei care, în timpul existenţei fizice, au practicat metode de autoîmbunătăţire creştină – de exemplu monahii -, iar sub nivelul 20 intră oamenii care, în existenţa materială, au fost drepţi. Cei mai slabi oameni din Ataltalia, care fac parte din al treilea cerc al puterii, au nivelul 1. Ei reprezintă relee de transmisie între oamenii întrupaţi şi Iisus Hristos. Oamenii cu nivelul 1 sunt apropiaţi, ca vibraţie sufletească, de mulţi oameni întrupaţi în lumea fizică. Între aceşti oameni din Ataltalia şi oamenii întrupaţi care au o vibraţie sufletească apropiată sau compatibilă, se stabileşte o relaţie de rezonanţă, dar şi o relaţie de echilibrare după principiul putere mare – putere mică. Acelaşi lucru se poate spune şi despre sfinţi, care reprezintă relee de transmisie între Iisus Hristos şi oamenii din lumea materială compatibili cu ei.

Şi oamenii din lumea materială pot fi clasificaţi după o scală a desăvârşirii, dar această scală este diferită de cea a oamenilor din Ataltalia. Dacă am folosi aceeaşi numerotare de la 1 la 100, putem conveni că oamenii cei mai puri din lumea materială au gradaţia 100. Oamenii întrupaţi cu gradaţia 100 devin astfel capi de serie. Astfel, se stabileşte un punct de incidenţă între gradaţia 1 a oamenilor din Ataltalia şi gradaţia 100 a oamenilor întrupaţi în lumea materială. Între ei se realizează o relaţie de compatibilitate, de echilibrare şi de sintonie.

La rîndul lor, oamenii întrupaţi capi de serie sunt în relaţie cu alţi oameni, relativ compatibili cu ei din punct de vedere auric (nu mai jos de nivelul 60 al scalei oamenilor din lumea materială), astfel că circuitul de echilibrare este continuat şi în lumea materială. Astfel, circuitul care porneşte din Iisus Hristos, trece prin oamenii cu nivelul numărul 1 (sau prin sfinţi) din Ataltalia, prin oamenii întrupaţi cu gradaţia 100, pentru a se închide în toţi ceilalţi oameni relativ compatibili din lumea materială. Nu mai jos însă de nivelul 60 al scalei oamenilor din lumea materială – ceea ce este totuşi un câştig extrem de important.

După moarte, oamenii care, la un moment dat, au fost cap de serie, ajung în Ataltalia. Dobândind o calitate sufletească foarte înaltă, ei nu nu mai corespund lumii astrale (nu mai sunt compatibili cu lumea astrală, care este tranzitorie; când nu va mai fi nevoie de ea, lumea astrală va dispărea), astfel că sunt atraşi, instantaneu, în Ataltalia. Ajungând acolo, ei dobândesc, în mod necesar, gradaţia cu numărul 1, devenind, la rândul lor, relee de legătură între Puterea supremă şi ceilalţi oameni întrupaţi. Acest proces s-a desfăşurat cu toţi oamenii care actualmente se află în Ataltalia. Toţi au fost, cândva, numărul 100 în lumea materială şi numărul 1 în Ataltalia.

În momentul în care pătrunde un om în Împărăţia cerurilor, planul cuantic al acesteia se extinde. La fel ca atunci când un om vine într-un cartier şi îşi construieşte o locuinţă – un spaţiu vital, potrivit rangului, puterii şi tăriei sale -, aceasta se extinde. Cu cât pătrund mai mulţi oameni în Împărăţia cerurilor, cu atât planul cuantic respectiv se extinde.

Dacă, în chiar acest moment al istoriei cosmosului, ar surveni Sfârşitul timpului, atunci toţi oamenii întrupaţi care au atins măcar nivelul 60 al scalei, ar fi salvaţi – ei vor deveni cei aleşi, care vor primi veşminte noi – şi vor pătrunde automat în Împărăţia cerurilor.

Este greu de estimat ce procent ar forma oamenii care pot fi incluşi în această categorie, dar oricum depăşesc cu mult procentul de 2-3%, care ar fi existat fără jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos. Probabil că, actualmente, categoria celor aleşi ar forma un procent de aproximativ 30% din totalul oamenilor de pe glob, iar acest procent este în continuă creştere.

La Sfârşitul timpului, cu oamenii care vor intra în categoria „aleşilor” se va produce un fenomen aproape neverosimil: vor dispărea instantaneu din planul cuantic material. Cei aflaţi lângă ei vor observa cu stupoare cum vor dispărea fizic, fără a înţelege ce se petrece.

Aleşii vor fi absorbiţi în Împărăţia cerurilor; vor schimba instantaneu planurile cuantice, datorită fenomenului de echilibrare (putere mare-putere mică) şi de sintonie. Trupul lor va fi transfigurat, iar structura lor aurică va fi purificată în urma fluxului de energie ce se va stabili între Iisus Hristos, ca Putere Supremă, oamenii din Ataltalia care corespund gradaţiei numărul 1 şi oamenii întrupaţi, cap de serie.

Cine va crede în Iisus Hristos va fi mântuit, tocmai datorită fluxului de energie ce se va stabili, prin inimă (de la inimă la inimă), între el şi Iisus Hristos. Elementul care-i va conecta pe oameni la Fiinţa lui Iisus Hristos şi, implicit, la prezentul continuu, este chiar credinţa. Cei care vor crede, chiar atunci, la Sfârşitul timpului, în ultima secundă înainte de Judecată, indiferent ce au făcut până în acel moment, vor fi, la rândul lor mântuiţi (salvaţi sau eliberaţi, nu contează terminologia). Baza mântuirii este credinţa.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCÚ