KOSMOS – OMUL SPIRIT

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

OMUL SPIRIT

šExtinderea Împărăţiei lui Dumnezeu nu se poate produce decât pe fundalul emancipării aurice şi spirituale a oamenilor din planul material.

Fără emanciparea aurică şi spirituală a tuturor fiinţelor omeneşti – indiferent de generaţie sau de seminţie -, procesul mântuirii nu se poate produce, iar Împărăţia cerurilor ar fi un deziderat imposibil de atins. De aceea, un alt efect deosebit de important al jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos a constat în modificarea configuraţiei aurice a oamenilor care s-au întrupat după moartea şi învierea Sa, petrecute în anul 33 al erei creştine, concomitent cu sădirea unor potenţialităţi ce fac posibilă mântuirea.

După cum a fost menţionat, la scurt timp după formarea planului cuantic material în ciclul al treilea, contactul auric al oamenilor întrupaţi cu fiinţele Lorehh şi Dree a generat, pe de-o parte, formarea unor pseudoparadisuri aurice, iar de cealaltă parte a generat apariţia unor structuri aurice noi, care s-au adăugat celor fundamentale (la oamenii icon hlisa, structurile aurice fundamentale sunt: spiritul, corpul duh, corpul sufletului şi corpul eteric; la oamenii din categoria sâmtem structurile aurice fundamentale sunt: steaua sufletului şi corpul sufletului). Noile structuri aurice au fost, în ordinea apariţiei, următoarele: corpul astral, corpul emoţional şi corpul mental. Cele trei structuri au forme ovoidale. Actualmente, ele înconjoară trupul până la o distanţă de aproximativ 80 de centimetri, motiv pentru care pot fi denumite structuri aurice exterioare.

Procesul apariţiei structurilor aurice exterioare a fost următorul. Imediat după formarea primelor pseudoparadisuri, în urma contactului auric cu fiinţele Lorehh şi Dree, la oameni s-a format un protocorp auric originar (un protocorp astral). Protocorpul originar s-a format în momentul în care oamenii au avut primele dorinţe. De-a lungul timpului, protocorpul astral a suferit mai multe metamorfoze până ce a ajuns în forma actuală. Ulterior, din protocorpul originar s-au desprins succesiv alte două structuri aurice. În momentul în care oamenii din lumea materială au avut primele emoţii, s-a format corpul emoţional, iar atunci cînd oamenii au început să aibă gânduri concrete, cu suport în existenţa fizică, s-a format corpul mental inferior.

Structurile aurice exterioare se aseamănă cu nişte planete care s-au desprins dintr-o nebuloasă originară. Nebuloasa este protocorpul auric originar, care, mai târziu, a devenit corpul astral. Prima planetă este corpul emoţional, iar a doua planetă este corpul mental inferior. Ceea ce s-a desfăşurat la nivelul structurii aurice a oamenilor, s-a desfăşurat şi la nivelul macrocosmosului. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus; ceea ce s-a petrecut la nivel macrocosmic, s-a petrecut şi la nivel microcosmic (auric). Straturile aurei pot fi denumite ceruri mici, în timp ce spaţiul sideral ce conţine corpurile cereşti poate fi denumit, la plural, prin expresia cerurile mari. Aşa cum, la nivelul cerurilor mici, s-au format structurile aurice exterioare, tot astfel s-au format planetele sistemului solar.

Totuşi, prin formarea celor trei structuri aurice exterioare, fiinţa aurică a omului nu este completă. Evoluţia fiinţei omeneşti şi emanciparea aurică presupun formarea a încă două structuri aurice: corpul mental superior şi corpul spiritual.

Apariţia şi formarea corpului mental superior ar fi trebuit să reprezinte o etapă extrem de importantă în evoluţia oamenilor, dar procesul a fost deturnat, datorită comuniunii aurice a oamenilor cu Cei întunecaţi: cu fiinţele Lorehh şi Dree. Din cauza acestei comuniuni nefaste, la marea majoritate a oamenilor, corpul mental superior nu s-a format direct din nebuloasa primordială – corpul astral incipient -, cum ar fi fost firesc, ci din corpul mental inferior, care reprezintă doar o planetă. La marea majoritate a oamenilor, corpul mental superior este doar o porţiune desprinsă din corpul mental inferior, care s-a constituit ca un satelit al acestuia. Acelaşi lucru se poate spune şi despre corpul spiritual, care s-a format tot din corpul mental inferior. Formarea corpului mental superior şi, apoi, a corpului spiritual ca sateliţi ai corpului mental inferior, a generat o nouă înţelegere a lumii. Actualmente, această înţelegere a lumii este, invariabil, limitată, datorită faptului că atât corpul mental superior, cât şi corpul spiritual s-au format direct din corpul mental inferior. Este ca şi cum omul, după ce a privit mai mult în jos, spre lumea fizică, prin mentalul inferior, şi-a ridicat capul pentru a privi cerul, prin mentalul superior şi prin cel spiritual (care s-au format tot din corpul mental inferior). Totuşi, cerul privit prin mentalul superior şi prin cel spiritual seamănă izbitor de mult cu pământul privit prin mentalul inferior. Cerul apare ca un fel de pământ răsturnat.

După jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos, s-a produs o modificare importantă la nivelul structurii aurice a omului. Această importantă modificare aurică presupune formarea corpului mental superior şi a corpului spiritual direct din corpul astral originar (nebuloasa originară), iar nu din corpul mental inferior (o simplă planetă). Prin formarea corpului mental superior şi a celui spiritual direct din corpul astral, oamenii pot privi altcumva cerul. Doar în acest mod, cerul nu mai pare un fel de pământ răsturnat.

Impulsul formării corpului mental superior şi a corpului spiritual direct din nebuloasa care este corpul astral, iar nu din corpul mental inferior, a fost declanşat de jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos. Prima fiinţă omenească la care s-a produs această transformare deosebit de importantă a fost Sfânta Fecioară Maria. Transformarea aurică a Sfintei Fecioare Maria s-a desfăşurat în trei etape distincte, în urma evenimentelor desfăşurate în lumea materială. Prima etapă a acestei transformări aurice s-a produs chiar în ziua răstignirii – în ziua cea mai lungă a umanităţii – când Sfânta Fecioară Maria şi-a văzut Fiul crucificat. În prima instanţă, datorită naturii corpului astral de atunci, Sfânta Fecioară Maria nu i-a iertat pe cei care l-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu.

Vechiul corp astral (ca efect al comuniunii aurice a oamenilor cu fiinţele întunecate) avea, la toţi oamenii de atunci, o natură energetică extrem de virusată, astfel că sentimentul de iertare nu era cunoscut. Corpul astral de tip vechi nu putea genera decât sentimentul de ură şi, eventual, de răzbunare, iar principiul de bază al oamenilor acelei epoci era cel sintetizat de fariseii evrei: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. În consecinţă, la fel ca orice om din acea vreme, în prima fază, Sfânta Fecioară Maria nu i-a iertat pe cei care l-au crucificat pe Iisus Hristos.

În timp de stătea în faţa Sfintei Cruci şi îşi privea, cu o durere profundă, Fiul răstignit, Sfânta Fecioară Maria a avut un cutremur sufletesc, un spasm interior, ce i-a zguduit întreaga fiinţă interioară. Dincolo de durerea profundă şi de copleşitoarea îndurerare pe care le-a resimţit, Sfânta Fecioară Maria a avut tăria să-i ierte, din iubire, pe cei care l-au răstignit pe Iisus Hristos. Astfel, chiar în acele fracţiuni de secundă, corpul ei astral a fost zguduit din temelii – într-un fel, s-ar putea spune că a explodat.

În fracţiunea de secundă în care, datorită bunătăţii ei, a avut acel gând de iertare (care a avut la bază o energie pharismah luminoasă), vechiul corp astral al Sfintei Fecioare Maria a explodat. Simultan, s-a format un nou corp astral, care este bazat chiar pe acel germene al iertării din iubire. Într-un fel, se poate spune că vechiul corp astral al Sfintei Fecioare Maria s-a modificat radical – s-a străluminat -, iar în alt fel se poate spune că s-a format un nou corp astral. Procesul a fost mult prea subtil pentru a fi apreciat în mod comprehensibil, astfel că ambele variante sunt corecte în cadrul aceluiaşi sistem de referinţă. O perioadă de timp, Sfânta Fecioară Maria a vieţuit cu noul tip de corp astral, simţind că s-a petrecut ceva fundamental în fiinţa sa. Nu mai resimţea decât o copleşitoare durere, dar şi un sentiment de iertare pentru toţi cei care contribuiseră la răstignirea fiului ei.

A doua etapă a avut loc în clipa în care Sfânta Fecioară Maria l-a văzut pe Iisus Hristos înviat. În acea secundă s-a produs al doilea cutremur în fiinţa sa interioară, cu repercusiuni la nivelul structurii sale aurice. Văzându-l pe Fiul lui Dumnezeu înviat, în fiinţa interioară a Sfintei Fecioare Maria s-a născut speranţa. Naşterea speranţei a generat formarea primului satelit al noului corp astral, şi anume corpul mental superior. Dacă un clarvăzător ar fi urmărit modificările aurice ale Sfintei Fecioare Maria din acele zile, ar fi remarcat o schimbare uluitoare: dispăruse vechiul corp astral, în interiorul căruia se manifestau energii învolburate de culori relativ întunecate, iar în locul său a apărut un nou corp astral, de o minunată culoare trandafirie. Această primă etapă a transformării s-a produs imediat după răstignire. În a doua etapă, produsă în secunda în care l-a văzut pe Iisus Hristos înviat, din corpul astral de culoare trandafirie al Sfintei Fecioare Maria s-a format un fel de satelit: corpul mental superior, care se prezenta ca o peliculă ce învăluia nou constituitul corp astral, precum „efectul corona” ce se produce în cazul unei eclipse de Soare.

A treia etapă s-a produs ceva mai târziu, în acea zi de Rusalii, când Sfântul Duh a coborât asupra Sfintei Fecioare Maria şi asupra celor care, în acele momente, erau cu ea: Apostolii. În acea perioadă, Apstolii nu aveau format noul tip de corp astral, astfel că, la ei, efectele coborârii Sfântului Duh au fost de o altă natură.

În cazul Sfintei Fecioare Maria, efectele coborârii Sfântului Duh în acea zi crucială de Rusalii au fost remarcabile: din noul ei corp astral s-a mai desprins un satelit: corpul spiritual, care se prezenta ca o peliculă argintie ce învăluia corpul mental superior. Prin corpul spiritual s-a format la Sfânta Fecioară Maria adevărata credinţă. Acesta a fost, de altfel, momentul apariţiei credinţei adevărate – dreapta credinţă -, care nu poate fi obţinută decât în urma formării corpului spiritual. Corpul spiritual nu se poate forma decât dacă noul tip de corp astral este străluminat de activitatea Sfântului Duh. Dreapta credinţă a înlocuit-o pe cea veche – acea credinţă pe care Primordialii întunericului au vrut să o inoculeze oamenilor, prin intermediul mentalului inferior.

Aici se cuvine un scurt comentariu: se poate spune că ştiinţa actuală are la bază activitatea mentalului inferior de tip vechi, în timp ce concepţia creştină are la bază activitatea corpului mental superior şi a celui spiritual de tip nou (formate direct din noul tip de corp astral). Nici un om nu poate înţelege creştinismul dacă nu are corpul mental superior şi corpul spiritual formate din noul tip de corp astral.

De aceea, există astăzi atâtea exegeze şi comentarii abracadabrante cu privire la elementele fundamentale ale creştinismului – în special, comentarii de felul celor sintentizate în cartea unui autor american „la modă”, „Codul lui Da Vinci”. Astfel de comentarii sunt realizate de persoane cu o structură aurică de tip vechi, care nu pot pricepe nimic din creştinism. Nu pot mai mult. La aşa nivel de vibraţie, aşa „capodoperă”.

Acesta a fost procesul prin care, prin intermediul Sfintei Fecioare Maria, s-au format cele trei noi structuri aurice – corpul astral de tip nou, corpul mental superior şi corpul spiritual. La temelia formării lor au stat cele trei trăiri importante, generate de trei evenimente cruciale, desfăşurate la începutul erei creştine. Cele trei trăiri au fost Iertarea, Speranţa şi Credinţa. Toate au la bază Iubirea, iar cele trei momente decisive au fost răstignirea, învierea şi pogorârea Sfântului Duh (care este „continuitatea a toate”).

Astfel, Sfânta Fecioară Maria a devenit Noua Evă – Noua Maică a tuturor oamenilor, Maica Divină. Prin transformarea fiinţei Sale interioare, Sfânta Fecioară Maria a creat un nou pattern (o nouă matrice) a structurii aurice, ale cărei caracteristici s-au transmis la toţi oamenii care s-au născut în lumea materială după acele evenimente cruciale.

Fireşte, astfel de evenimente nu au cum să figureze în vreo carte de istorie. De altfel, cărţile de istorie nici măcar nu vorbesc despre învierea Mântuitorului. Unele nici măcar nu-l amintesc ca personalitate istorică. Dar, datorită acestor evenimente cruciale desfăşurate acum aproape 2000 de ani, toţi oamenii care s-au întrupat în lumea materială au beneficiat de posibilitatea formării unor noi structuri aurice, singurele care permit mântuirea.

Prin apariţia noii configuraţii, cu timpul, structurile aurice formate în vechime (prin contactul oamenilor cu fiinţele Lorehh şi Dree), şi anume corpul astral cel vechi, corpul emoţional şi corpul mental inferior vor înceta să mai existe. Locul lor va fi luat de noile structuri aurice, fără de care procesul mânturii nu ar fi posibil.

Tot în ziua cincizecimii, Rusaliile, ca efect direct al acţiunii Sfântului Duh, a apărut o nouă structură aurică, ca rezultat direct al jertfei lui Iisus Hristos. Această nouă structură aurică este corpul haric al plaselor mesianice. În ziua cincizecimii, corpul haric al plasele mesianice a apărut doar la Apostoli, dar ulterior, după principiul transmiterii luminii, s-a manifestat la toţi oamenii, fără nici o excepţie. Corpul haric al plaselor mesianice apare instantaneu, la toţi oamenii care rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos – cel mai puternic Nume din Cer şi de pe Pământ şi cel mai puternic Cuvânt de Putere din cosmos.

Corpul haric al plaselor mesianice are forma unei plase foarte fine, de culoare aurie, ce învăluie structura aurică a oamenilor. El apare şi persistă doar în momentul rostirii Numelui lui Iisus Hristos. Cu cât un om rosteşte mai des, cu voce tare, de-a lungul vieţii, Numele lui Iisus Hristos, cu atât plasele mesianice persistă mai mult.

Este important de remarcat faptul că plasele mesianice apar doar în cazul rostirii cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos, dar nu apar în cazul rostirii în gând. Acest fapt are o explicaţie logică. În momentul rostirii cu voce tare a unui cuvânt intră în funcţiune sufletul – mai precis, steluţa sufletului, care se află la nivelul laringelui.

Rostirea cu voce tare a unui cuvânt este echivalentă cu rostirea, direct de către sufletul omului, prin intermediul organului fizic al gurii, a cuvântului în cauză. În cazul rostirii în gând a unui cuvânt nu intră în funcţiune decât corpul mental inferior. Prin puterea lui Iisus Hristos, atunci când este rostit cu voce tare, Numele Său reverberează direct asupra sufletului omului respectiv, astfel că influenţa este directă.

Rolul plaselor mesianice este extrem de important în existenţa cotidiană: el protejează oamenii (atât corpurile aurice interioare, cât şi cele exterioare) de orice influenţă nefastă, provenită fie din cer, fie de pe pământ. Totodată, blochează influenţele şi tendinţele karmice, permiţând oamenilor să se poată manifesta plenar şi armonios de-a lungul vieţii. Corpul haric al plaselor mesianice nu afectează liberul arbitru al oamenilor, rolul său fiind decisiv în complicata ecuaţie a mântuirii.

Un alt efect important al jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos a fost sădirea impulsului formării ulterioare a chakrei inimii la toţi oamenii. Deşi impulsul a fost sădit chiar în momentul jertfei pe cruce, formarea primelor rudimente aurice ale chakrei inimii la majoritatea oamenilor a avut loc după anul 1600.

Când se va forma definitiv, chakra inimii va avea opt petale şi o tijă interioară, formată din lumină. Actualmente, la marea majoritate a oamenilor s-au format doar între 4 şi 6 petale. Doar unii monahi creştini au toate cele opt petale dezvoltate, dar chiar şi la aceştia, activitatea chakrei este într-un stadiu incipient. Cândva, în viitor (dar nu într-un viitor foarte îndepărtat) chakra inimii se va forma la toţi oamenii, petală cu petală, şi va începe să intre în stare de funcţiune.

În viitor, pe fondul formării complete a chakrei inimii şi a acţiunii benefice a corpului haric al plaselor mesianice, oamenii ce aleg să se emancipeze spiritual nu vor avea structuri aurice exterioare, precum în ziua de astăzi. Într-o primă etapă, activitatea corpului emoţional şi a corpului mental inferior va înceta definitiv, datorită faptului că fiinţele Lorehh şi Dree nu vor mai fi capabile să influenţeze (ispitească) oamenii. Concomitent cu acest proces, oamenii îşi vor forma noul tip de corp astral, al cărui pattern a fost inoculat de către Sfânta Fecioară Maria, iar din acesta se vor forma, pe rând, corpul mental superior şi corpul spiritual.

Formarea acestor structuri aurice va declanşa un nou model comportamental, ce are la bază iubirea, iertarea, speranţa şi credinţa. În a doua etapă a acestui proces de emancipare spirituală şi aurică, toate structurile aurice exterioare se vor unifica, formând o singură structură aurică: un corp astral transformat – aşa numitul corp astral alb.

În a treia etapă, corpul astral transformat va fi aspirat în corpul sufletului, cu care se va unifica. Corpul sufletului va începe să lumineze, devenind, la rândul său, un corp sufletesc alb. Corpul sufletului va semăna, în această stare, cu o păpuşă ce are în interior un neon. În acea etapă, omul încarnat va fi un om-suflet, lipsit de aură exterioară. Omul-suflet este un om luminat, nu iluminat. Corpul sufletesc va lumina din interior, cu de la sine putere, astfel că nu mai poate fi vorba despre o iluminare, care se poate produce doar din exterior. În această etapă, oamenii vor fi capabili să înţeleagă marile taine ale cosmosului şi ale vieţii.

În a patra etapă, corpul sufletesc se va contopi cu corpul duh (la oamenii icon-hlisa), formând o singură structură aurică. În această etapă, oamenii icon hlisa vor fi formaţi din spirit, din corpul sufletesc contopit cu corpul duh şi din trupul material. Această stare a contopirii dintre corpul sufletului şi corpul duh la oamenii icon hlisa poartă numele de sinea spirituală. Sinea spirituală este noul corp auric de formă umanoidă, ce se va forma din unirea vechiului corp duh purificat cu corpul sufletului luminat.

Formarea sinei spirituale nu se poate realiza decât printr-o înaltă alchimie aurică, sub directa supraveghere a lui Iisus Hristos. În momentul formării sinei spirituale, oamenii nu vor mai avea nevoie de trup material. Chiar în secunda formării complete a sinei spirituale, trupul material îşi va înceta definitiv existenţa, iar oamenii vor trece instantaneu în Împărăţia cerurilor – vor schimba planul cuantic. Cei aflaţi lângă astfel de oameni vor observa cu adâncă stupoare cum aceştia dispar de lângă ei.

Acest proces va fi de scurtă durată: în prima fază, trupul material al unui astfel de om va începe să lumineze. Fireşte, în această stare, trupul material nu va lua foc, ci va începe, pur şi simplu, să lumineze. Toate celulele trupului se vor tranforma rapid, devenind luminoase. Aspectul unui om devenit sine spirituală va fi, întrucâtva, asemănător cu cel al apariţiei unei fantome pe timp de noapte. Fantoma emite lumină cu de la sine putere şi este vizibilă chiar şi în absenţa unei surse luminoase din lumea materială.

În a doua fază a acestui proces, trupul material va dispărea din planul cuantic material şi nu va mai fi vizibil. Dacă, cu două secunde în urmă, un observator avea în faţă un om cu care, eventual, întreţinea o discuţie, după o secundă va putea să remarce, cu adâncă stupoare, faptul că trupul omului radiază lumină – o lumină care nu-i afectează ochii. După o altă secundă, va observa, cu o şi mai mare uluire, cum trupul material devenit luminos, începe să dispară, sfidând orice lege cunoscută a fizicii. Trupul acelui om va dispărea moleculă cu moleculă – ultimul care va dispărea va fi capul. Apoi, omul respectiv nu va mai putea fi observat în lumea materială. Spaţial, el se afla tot acolo, dar va deveni invizibil.

În ultima etapă a procesului evolutiv, care se va produce după formarea sinei spirituale, va avea loc marea transformare: transformarea sferei în formă umanoidă. Această ultimă stare a emancipării spirituale şi aurice a unui om poartă numele de om-spirit. În această ultimă stare, spiritul omului de formă sferică se va dizolva complet în sinea spirituală, care are o formă umanoidă. Această unire sau simbioză va fi cel mai important moment al existenţei fiinţei umane în cosmos: spiritul se va dizolva complet în corpul de formă umanoidă al sinei spirituale. Astfel va apărea un spirit de formă umanoidă. Întrega formă umanoidă a omului va fi spirit.

Se spune adesea că sfera şi, implicit, cercul este cea mai perfectă formă din cosmos. Totuşi, sfera nu este cea mai perfectă formă din Împărăţia cerurilor. În Împărăţia cerurilor cea mai perfectă formă este cea umanoidă. Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul şi Asemănarea Sa. În momentul în care L-a creat pe om după Chipul şi Asemănarea Sa, Dumnezeu însuşi avea forma umanoidă. De aceea, la Sfârşitul timpului, omul va deveni un spirit de formă umanoidă: un om spirit.

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ