KOSMOS – MOŞTENITORII

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„-

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

KOSMOS

12

MOŞTENITORII

Iisus Hristos a acţionat încă din timpul existenţei sale trupeşti în sensul desfiinţării oricărei forme de ierarhizare socială între oameni – care este o formă mascată de sclavie. La fel, după crucificare, în mesajul Apostolilor şi al vilvilor, accentul a fost pus pe necesitatea abolirii sclaviei, sub orice formă.

Opera apostolilor şi a vilvilor s-a bazat pe transmiterea Harului. La rândul lor, Apostolii şi, apoi, vilvii au format propovăduitori – oameni obişnuiţi, care să se răspândească în toate zările, în toate oraşele, în toate târgurile. La rândul lor, propovăduitorii au fost unşi prin Harul Dumnezeiesc, astfel că puteau duce la îndeplinire cele trei misiuni principale trasate de Iisus Hristos: propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, vindecarea trupească şi iertarea păcatelor – vindecarea sufletească. Un singur om, care a primit Harul, personal de la Iisus Hristos, era suficient într-o mare mulţime – un oraş, un sat sau un târg. Erau necesari doar câteva mii de astfel de oameni la toată populaţia de atunci a globului.

Dar a fost să fie altceva. Încă de la început, apostolii şi mai târziu, vilvii şi propovăduitorii, au primit o unică atenţionare din partea lui Iisus Hristos:

– Mergeţi în casele oamenilor şi vindecaţi în Numele Meu, dar să nu primiţi arginţi, pentru că nici Eu nu vă dau cu bani.

Nici apostolii, nici vilvii n-au primit ca plată nici arginţi, nici hrană, nici veşminte, nici sandale. Iisus Hristos era cu ei pretutindeni, astfel că nu simţeau nici foamea nici setea; mâncau doar pentru a intra în comuniune cu oamenii. Sandalele şi veşmintele lor nu se uzau. Le vorbeau oamenilor despre Unicul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, văzutelor şi nevăzutelor, îi tămăduiau trupeşte de beteşuguri, le iertau păcatele prin purificarea corpului sufletului, în Numele lui Iisus Hristos. Dar, s-a făcut că, într-un moment nefast, unul dintre propovăduitorii unşi ulterior – care nu a făcut parte nici din apostoli, care muriseră trupeşte de mult, nici din vilvi – a luat arginţi, iar în acel moment, comuniunea sa cu Iisus Hristos s-a întrerupt. În acel moment, propovăduitorul şi-a pierdut puterile – nu mai putea tămădui trupul şi nu mai putea ierta păcatele în Numele lui Iisus Hristos. Totuşi, i-a rămas doar prima atribuţiune: aceea de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu.

Ulterior, acest propovăditor a mai fost urmat de alţii. Împreună, propovăditorii care au acceptat arginţi şi-au pierdut puterile, astfel că au început să perceapă taxe pentru serviciile lor. Până la formarea unor ierarhii n-a mai fost decât un singur pas, iar acest pas a fost făcut. Ierarhiile de propovădiutori care doar transmiteau Cuvântul lui Dumnezeu, au devenit tot mai extinse, astfel că au avut nevoie de tot mai mulţi bani, iar ceea ce nu trebuia să se întâmple s-a întâmplat: propovăduitorii s-au aliat cu puterea – cu puterea politică, cu regele şi cu nobilii.

La rândul lor, nobilii şi potentaţii vremii au văzut în alierea cu propovăduitorii creştinismului structuraţi în ierarhii o nouă sursă de îmbogăţire. Astfel că s-a ajuns la formarea unei oligarhii laico-religioase, care, treptat, a recurs la o nouă formă de sclavie a oamenilor: perceperea de taxe în numele credinţei. Cu sabia într-o mână şi cu Crucea Mântuitorului în cealaltă, s-a ajuns la expansiuni politico-teritoriale, la războaie „sfinte”, la excomunicări, la schisme pe motive dogmatice – într-un cuvânt s-a ajuns la ceva contrar creştinismului originar, promovat de către Apostoli şi vilvi. Iisus Hristos nu a îndemnat niciodată: ucideţi-vă între voi pe motive religioase. Nici nu a spus: înfiinţaţi imperii, porniţi conchiste şi distrugeţi-i pe cei care se împotrivesc. Dimpotrivă, a spus: iubiţi-vă între voi, perpetuaţi creaţia lui Dumnezeu, nu-i mai oprimaţi pe semenii voştri, eliminaţi sclavia sub orice formă s-ar prezenta.

Chiar în perioada de apogeu a acestei derogări, care corespunde cu ceea ce astăzi se înţelege prin „triumful creştinismului” şi prin impunerea sa ca religie oficială în imperiul roman, vilvii, care încă şi-au păstrat dragostea dintâi şi au continuat să fie “fierbinţi”, au creat instituţia  prin intermediul căreia moştenirea dintru începuturi să fie perpetuată. Aceasta a fost Biserica creştină (instituţia Bisericii) şi ritualul aferent – ca unică formă de perpetuare a ceea ce fusese uitat. Biserica creştină originară şi ritualurile aferente au fost constituite în aşa fel încât cel puţin o parte din misiunile originare să fie împlinite, chiar în condiţiile existenţei unui număr sporit de propovăduitori dornici de arginţi. S-a păstrat, în principal, propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, dar nu au mai fost posibile, la fel ca la început, vindecarea trupească şi vindecarea sufletească. Totuşi, pentru a fi îndeplinite şi aceste două cerinţe fundamentale, s-a format ritualului Bisericii creştine. Ritualul a pus în funcţiune o amplă lucrare îngerească. Biserica, în esenţă, este susţinută prin activitatea îngerilor din Ierarhia Fiilor luminii.

Ritualurile Bisericii creştine ce privesc existenţa cotidiană a oamenilor – naşterea, botezul, căsătoria, înmormântarea – reprezintă astfel activitatea ocrotitoare a Fiilor Luminii.

De altfel, imediat după crucificarea lui Iisus Hristos, totul s-a schimbat. Dacă anterior, oamenii nu erau susţinuţi de către îngerii din ierarhia Fiilor Luminii, după plata preţului de răscumpărarea situaţia s-a schimbat.

NOTĂ:

ACEST TEXT ESTE INEDIT.

NU A FOST INCLUS ÎN PRIMA EDIŢIE A CICLULUI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ”, DAR FIGUREAZĂ ÎN CEA DE-A DOUA EDIŢIE.

EXPLICAŢIA A FOST PREZENTATĂ ÎN UNA DIN PREFAŢELE CE ÎNSOŢESC EDIŢIA A DOUA A ACEST CICLU:

„Colaborarea  autorului acestei cărţi cu EUGEN NICOLAE GÎSCĂ a încetat în anul 2006 (nota bene: este vorba despre colaborarea în vederea srierii unor cărţi, nu despre prietenie). În anul 2006, Eugen Nicolae Gîscă s-a mutat din Craiova, oraşul natal. În perioada cuprinsă între anul 2006 şi anul 2013, autorul acestei cărţi, care a rămas în oraşul Craiova, s-a depărtat din diferite motive de subiectul prezentat în aceste cărţi, pentru a se dedica altor activităţi. În anul 2013, pentru autorul acestor rânduri a apărut necesitatea reeditării cărţilor din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„. Această necesitate s-a datorat în primul rând unui imbold interior al autorului care, după o perioadă lungă de „amnezie”, şi-a „amintit” de cărţile din acest ciclu. În al doilea rând s-a datorat, pe de-o parte, sugestiilor primite din partea unor prieteni apropiaţi, iar de altă parte s-a datorat, în egală măsură, sugestiilor unor cititori. Autorul acestor rânduri a fost uimit de faptul că mulţi cititori, fie prin prin e-mail-uri, fie telefonic, şi-au exprimat dorinţa de a le fi furnizate cărţile din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„, care se epuizaseră demult. Acestea au fost motivele ce au generat reeditarea cărţilor din acest ciclu. Aşa s-a făcut că, într-o bună dimineaţă din vara anului 2013, mai precis pe data de 1 august 2013, autorul acestor rânduri s-a trezit din somn dis-de-dimineaţă cu un puternic imbold interior de a reedita cărţile, astfel încât s-a aşezat la masa de lucru … În timp ce lucra la acest proiect autorul acestor rânduri şi-a amintit şi faptul că, în perioada colaborării cu EUGEN NICOLAE GÎSCĂ (între anul 1999 şi anul 2006), a scris, fie într-o formă incipientă, fie într-o formă finală, mai multe capitole care nu au fost incluse, din diferite motive, în cărţile din ciclu. Tocmai pentru ca să nu se piardă în uitare, aceste capitole au fost finisate de-a lungul anului 2013 şi incluse în ediţia a doua a ciclului menţionat …”

Aceste capitole nu au fost încluse în cărţile apărute până în anul 2006 din motive editoriale; cărţile depăşeau un anumit număr de pagini, preţurile de cost şi de vânzare deveneau prea mari etc; toate capitolele neincluse în cărţile deja apărute au fost arhivate într-un fişier special denumit „REST” pentru a fi  distribuite în cărţile următoare, în funcţie de tematica aleasă; dat fiind faptul că din anul 2006 nu a mai fost publicată nici o altă carte din acest ciclu, aceste articole au rămas în acel fişier (am uitat complet de ele) până în anul 2013, când, pentru a nu se pierde în uitare, au fost incluse în ediţia a doua ciclului „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ„.

ACESTA ESTE UNUL DINTRE ACESTE CAPITOLE

8

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ