ÎNGERUL OCROTITOR AL POPORULUI ROMÂN (4)

EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

ÎNGERUL VEGHETOR

AL POPORULUI ROMÂN

(4)

– MADE IN ROMÂNIA –

În momentul investirii în funcţie, toţi Conducătorii politici ai Poporului Român – Regi, Domnitori, Voievozi, Şefi ai statului, Preşedinţi -, primesc ca însemn auric podoaba domniei.

La încoronarea unui Domnitor sau Rege din trecut sau a unui Şef de stat din prezent, se acordă podoaba domniei în cadrul unei ceremonii în lumea eterică. Ceremonia eterică de acordare a podoabei domniei se desfăşoară aproape simultan cu cea din lumea materială, cu singura diferenţă că majoritatea actelor din plan terestru sunt decalate în timp cam cu trei secunde, faţă de ceea ce petrece în lumea eterică. Practic, ceremonia terestră o urmează la o distanţă de trei secunde pe cea care se desfăşoară în lumea eterică.

Dacă în planul terestru, la ceremonia depunderii jurământului de către un Domnitor sau Rege din trecut sau a unui Şef de stat din prezent participă mulţi oameni, fiecare cu îndatorirea sa specifică ce ţine exclusiv de cele lumeşti, în planul eteric participă doar câteva fiinţe îngereşti şi omeneşti. Fiinţele îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii care participă în planul eteric la ceremonia de investire a unui conducător politic sunt următoarele: Arhanghelul Gabriel şi o mică suită de fiinţe îngereşti aflate în subordinea sa, Îngerii Veghetori personali ai şefului statului, Puterea-Fetiţă – care este conducătorul planului de reşedinţă astrală al şefului statului. Participă, de asemenea, Îngerul Ocrotitor al Poporului Român, prin reprezentantul său, Ioh.

Ioh este însoţit de câteva fiinţe umane decorporate, care reprezintă ajutoarele sale sau “statul său major”. De obicei, la ceremoniile la care participă, Ioh este întotdeauna flancat de alte două fiinţe omeneşti decorporate, care par a îndeplini funcţia, dacă se poate spune astfel, de “aghiotanţi” sau “locotenţi”.

Faţă de ceremonia din lumea eterică, ceremonia din lumea materială se desfăşoară cu decalajul de timp menţionat: trei secunde. La un moment dat, în timp ce Îngerul Gabriel aduce un cerc luminos ce pare din foc şi care, ulterior, va fi pus pe fruntea Şefului statului, una din fiinţele umane prezente la ceremonie reaminteşte istoria Poporului Român şi principalele evenimente cu semnificaţie în lumea eterică, care s-au desfăşurat de la începuturi şi până la ceremonialul investirii. Din această istorie derivă fără echivoc karma Poporului Român. Pe măsura reamintirii istoriei naţionale (istoria adevărată a poporului român, care nu prea seamănă cu cea pe care elevii o învaţă prin şcoli), cercul ce pare din foc străluceşte în trei culori diferite. Treptat, între cele trei culori se formează fulgere multicolore. În final, cele trei culori se amestecă, formându-se o culoare rezultantă, ce indică nivelul de dezvoltare spirituală al Poporului Român, la fel cum culoarea unui  duh reflectă nivelului atins de acel om.

Cercul luminos – podoaba domniei – este pus atunci pe fruntea noului Conducător al Statului, la fel cum se punea coroana domniei pe fruntea unui Rege sau Domnitor din trecut (coroana de aur sau de oţel pe care o purtau pe cap în lumea materială Regii şi Domnitorii din trecut era contrapartea celei ce se pune în lumea eterică; în lumea materială Regii şi Domnitorii din trecut purtau coroana doar în momente importante: când primeau audienţele unor ambasadori străini, când participau la Sfatul Ţării, când porneau un război, la sărbători importante). Cercul de foc – podoaba domniei – se pune chiar în momentul în care noul Conducător al Ţării rosteşte cuvintele “Aşa să-mi ajute Dumnezeu” sau cuvintele sinonime din alocuţiunea standard a ceremoniei de investire.

În tot acest timp, Ioh, reprezentantul lui IŞŞHION, Prinţul Poporului Român, ţine o mână ridicată deasupra capului, spre cer, iar cealaltă mână pe pieptul şefului statului. În momentul aşezării podoabei domniei pe capul noului Conducător al Ţării, aceasta se colorează în trei culori distincte: argintiu, auriu şi roşu intens cu irizări argintii. Argintiul este culoarea lui DUMNEZEU, auriul este culoarea lui IISUS HRISTOS, iar roşul cu sclipiri argintii, ca de gheaţă, este culoarea SFÂNTULUI DUH.

Imediat după aceea, culorile de bază ale podoabei nevăzute se amestecă cu culorile specifice karmei poporului. Doar în centrul cercului strălucitor se mai formează, uneori, fulgere energetice multicolore. Aceste fulgere multicolore indică influenţa Prinţului Poporului.

În a doua parte a ceremoniei eterice de investire a Conducătorului Ţării, Ioh ia ca martori pe cei care stau în spatele lui şi care reprezintă “statul său major” – fiinţe umane care s-au încarnat în cadrul Poporului Român şi au condus destinele acestuia în planul terestru – şi rosteşte cu voce tare, într-o limbă românească arhaică, amestecată cu cuvinte din limba îngerească, următoarea alocuţiune:

Iubeşte pe Dumnezeul tău şi (atunci când ai nevoie de ajutor) doar strigă tare spre el: HOM!”

Ascultă pe cel împovărat şi uşurează-l de povară. Ori de nu, baiu mare iaste.

Hrăneşte pe cel lipsit. Sub nici un chip să nu laşi Soarele să cadă peste pântecele sale goale.

Ţine dreaptă văpaia obârşiei datinilor şi a obcinei pe care Ţi le dau.

Cât ţine de tine, trăieşte în bună pace cu toţi cei de lângă-i al tău.

HOM!

Fă acestea şi Domnul tău te va sprijini din coaste şi Dumnezeul nostru nu-şi va întoarce faţa de la tine şi Cel ce-i dimprejurul a tot te va întări.

Şi Noi înşine, care îţi vorbim dară, vom fi cu tine în veac. Ioh am zis aste !

Traducerea cuvintelor rostite în lumea eterică se face în funcţie de modul fonetic în care se pronunţă. În lumea eterică se foloseşte foarte des “h”, fie la începutului unui cuvânt, fie la sfârşitul său, fie la mijloc. Dacă am transcrie fonetic cuvintele pronunţate în lumea eterică am forma cuvinte imposibile pentru o minte omenească, cuvinte care pot avea la mijloc patru sau cinci sunete ce corespund literelor H, O sau A. Astfel, transcrierea exactă a cuvântului HOM ar fi cam HHHHOOOMM. De regulă, în cazul transcrierii simple, mai mulţi H se elimină, deşi în limba eterică au o anumită semnificaţie, iar H-urile de la începutul unui cuvânt pot fi “înghiţite”. Astfel, cuvântul HAUTI poate fi scris AUTI, cuvântul HOM poate fi scris OM sau cuvântul IOH poate fi scris IO. În limba akataka, cuvântul HOM înseamnă “Cel ce ia asupra lui” şi se referă la Dumnezeu.

După cum apare şi în discursul reprezentantului uman al Îngerul Ocrotitor al Poporului Român, principalele comandamente ale unei domnii sau, în sens republican, ale unui mandat sunt doar câteva, dar de o importanţă excepţională.

Este vorba în primul rând despre ceea ce astăzi s-ar numi “suveranitate naţională”, adică păstrarea “obcinei” de veac a Poporului Român. În al doilea rând este vorba despre păstrarea datinilor, a obiceiurilor naţionale, prin aceasta înţelegându-se atât muzica, cât şi datinile propriu-zise şi hrana specifică poporului. În al treilea rând este vorba despre bunăstarea Poporului, astfel încât să nu cadă Soarele peste pântecele goale ale vreunui Român. Conducătorul Ţării este răspunzător pentru îndeplinirea tuturor acestor comandamente, fie că-i place, fie că nu-i place. Mai mult decât atât, Conducătorul Ţării este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru tot ceea ce se petrece cu poporul pe care-l conduce. După cum este îndemnat în alocuţiune, când este “bai”, Conducătorul Ţării trebuie să strige HOM şi Dumnezeu îşi întoarce Faţa către el.

Conducătorul Ţării poate pierde poadoaba nevăzută – podoaba domniei – datorită, în primul rând, nerespectării poruncilor primite la investitură. Mulţi conducători de stat îşi închipuie că sunt puşi acolo să se căpătuiască material sau să-i căpătuiască pe alţii, dar acest fapt este o mare eroare. Sub nici un chip, Conducătorul Ţării nu are voie să se împotrivească voinţei Poporului său – care l-a ales – să scoată tancurile sau forţele armate împotriva sa ori să asmută o categorie socială sau profesională împotriva alteia. În cazul în care o categorie socială sau profesională este năpăstuită şi se revoltă, Conducătorul Ţării este obligat de podoabele nevăzute şi de legătura sa privilegiată cu Puterile cosmice să se aşeze la masă cu cei nemulţumiţi, să-i asculte, să ducă tratative şi să nu-i asuprească, indiferent dacă i se pare că este vorba despre “un atentat la adresa siguranţei naţionale”, despre “tulburarea liniştii publice” sau despre o “tentativă de lovitură de stat”. Este foarte grav când Conducătorul Ţării ia decizia de a folosi forţa armată împotriva propriilor săi cetăţeni, căci nici un ideal pământesc nu poate justifica un astfel de demers.

Influenţa Prinţului Poporului este pregnantă şi în cadrul marilor sărbători ale poporului – de exemplu, la comemorarea unui eveniment istoric important sau a “Zilei naţionale” (indiferent la ce dată calendaristică ar fi aceasta, căci este la latitudinea poporului sau a reprezentanţilor săi să o fixeze), când mulţi dintre membrii obştei Românilor au un sentiment ciudat, fiind străbătuţi ca de un fior.

Cea mai puternică influenţă a Îngerului Ocrotitor al Poporului Român se produce însă în cadrul unor evenimente dramatice – a unor evenimente istorice, cum le spunem noi, oamenii: războaie, revolte populare sau revoluţii. În cazul unei revolte populare, în cazul unui război de apărare sau a unei revoluţii, datorită influenţelor Prinţului Poporului, la nivelul aurei oamenilor se produc fenomene deosebite. Sub influenţa Spiritului Poporului dispare corpul emoţional al oamenilor, iar în locul său apare un corp auric de culoare verde-aprins. Prin dispariţia corpului emoţional şi prin apariţia unui nou corp auric este eliminată frica, iar oamenii sunt subordonaţi interior unui singur ţel, manifestându-se ca un tot. Lipsiţi de frică, oamenii devin astfel o masă organizată care se manifestă ca o unitate, subordonată unui ţel comun, supraindividual.

În cazul marilor războaie de apărare sau în cazul mişcărilor spontane de revendicare a unor drepturi, mulţi Români s-au jerfit PENTRU PATRIE, intrând în galeria marilor Eroi ai Neamului; ei trăiesc veşnic, nu doar în inimile urmaşilor şi nu doar într-un mod metaforic, cum se crede adesea…

Când un Român depăşeşte graniţele spirituale ale obcinei, ieşind de sub influenţa Prinţului Poporului, suferă tulburări aurice însemnate. Emigrarea către o altă ţară are un revers periculos, care se manifestă la nivelul aurei. Declanşarea “dorului de ţară” nu reprezintă decât ieşirea de sub protecţia Prinţul Poporului, IŞŞHION. Din punct de vedere auric, cele trei vârtejuri de la nivelul chakrei anahata nu mai sunt alimentate cu energia specifică provenită de la Prinţul Poporului Român, ceea ce cauzează sentimentul de pierdere sau de rupere, sentiment asemănător cu cel al pierderii unui membru al familiei. Intrând în alte coordonate energetice, cei ce emigrează rămân simple frunze în bătaia vântului, la discreţia unor forţe aurice străine, pe care nu le cunosc şi cu care se pot armoniza doar cu mare greutate, chiar dacă “se realizează” din punct de vedere material.

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ