KARMA – CELE TREI ZILE

 EDIŢIE SPECIALĂ

FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

1 - CARTEA 1 - COPERTĂ - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ

CELE TREI ZILE

Aşa cum a fost menţionat, prima etapă preliminară a unui Joc al Sorţii este “cercetarea inimii”, a doua etapă este “bătaia la poartă”, iar a treia etapă este începerea propriu-zisă a Jocurilor. Procesul este extem de subtil şi poate fi cu greu conştientizat de oameni. În prima etapă, “cercetarea inimii” şi în a doua etapă, “bătaia la poartă” (este vorba despre poarta inimii), omului în cauză îi apare instantaneu un gând, ca şi cum s-ar gândi el însuşi, dar de fapt i se pune o întrebare: cum s-ar comporta dacă, de exemplu (precum în cazul analizat în capitolul anterior, care se referă la adulter), o femeie ar veni la el, manifestând disponibilitatea de a întreţine relaţii sexuale, oricând, oriunde şi oricum. Mai mult decât atât, omului în cauză îi apare, cu destulă claritate, imaginea unei femei, pe care a văzut-o cel puţin o dată în decursul ultimelor trei zile.

Faptul că, de-a lungul acestor pagini, apare des termenul de trei zile are următoarea explicaţie: este nevoie de trei zile pentru ca un om să înmagazineze o tensiune musculară şi “nervoasă”. Omul este, din punct de vedere fizic, un vas care se încarcă muscular în termen de trei zile. Această tensiune se cere eliminată. Aşadar, la capătul celor trei zile scurse de la ivirea unui stimul oarecare (stimul care, în acest caz, este o ispită), se desfăşoară cercetarea inimii şi bătaia la poarta inimii, iar acest aspect se repetă fără oprire de-a lungul existenţei oricărei fiinţe umane.

Ca răspuns la această punere în scenă extrem de subtilă, în mod automat, inima omului – şi, prin inimă, evident, se manifestă spiritul în mod direct – emite răspunsul: “da, doresc femeia respectivă” sau “nu, nu mă interesează”. În cazul în care este “da”, răspunsul emis automat de către spirit (care se trezeşte câteva fracţiuni de secundă, în care nu are timp să analizeze cerinţele trupului şi Legile cosmosului) prin intermediul unei energii de intenţie pharismah, este receptat ca atare de către Joker care începe să pună în aplicare dorinţa omului în cauză, pregătindu-i un Joc prin care să se întâlnească cu femeia respectivă, iar dacă nu se va putea, atunci măcar cu una asemănătoare. Prin “una asemănătoare” se înţelege substitutul primei femei. Oare câţi bărbaţi au plecat de acasă să se întâlnească cu o femeie anumită şi, în cele din urmă, pe parcurs, fiind furaţi de “peisaj”, s-au întâlnit cu alta ? Şi, nu de puţine ori, au rămas cu aceasta din urmă o perioadă mai lungă de timp, semn că s-au mulţumit cu un substitut (cele afirmate se referă deopotrivă la bărbaţi şi la femei).

În acel moment subtil de după bătaia la poartă inimii se produce intervenţia Îngerul Veghetor de suflet al omului în cauză, care încearcă să-l protejeze de intrarea într-un Joc păgubitor. În acţiunea sa, Îngerul Veghetor personal al omului se bazează pe energia benefică acumulată de acesta în ultimile trei zile; această energie provine din faptele bune ale omului: dacă a sprijinit pe cineva fianciar sau material, dacă a ajutat prin vorbire un semen, dacă a dat de mâncare animalelor din curtea blocului, dacă s-a rugat la Dumnezeu etc.

De obicei, această energie benefică acumulată de om în răstimpul ultimilor trei zile este prea mică pentru a contracara acţiunile în forţă ale Jokerilor; este nevoie de multe fapte bune pentru a contracara acţiunile unui Joker. Totuşi, deşi, mică, această energie este suficientă pentru Îngerul Veghetor de suflet al omului, care cere cu acest prilej şi ajutorul spiritelor bune ale naturii. Îngerul Veghetor recurge, în acest caz, la tehnica îmbrăţişării omului, mai exact spus a îmbrăţişării corpului sufletului omului pe care-l are întru protejare. La rândul lor, spiritele naturii ţin omul de mâini, de coate (îl ating între umeri şi coate), sau participă la îmbrăţişare.

Îmbrăţişarea Îngerului Veghetor are rolul de a amplifica acea energie benefică mică obţinută de omul în cauză în urma faptele bune săvârşite în răstimpul celor trei zile (acesta este şi un răspuns dat acelor contemporani care nu pot înţelege ce fac Îngerii Veghetori în decursul existenţei oamenilor în lumea materială, îngeri pe care îi reprezintă imagistic în mod naiv deasupra vreunui nor pufos). Îmbrăţişarea îngerească, care se realizează după o ştiinţă înaltă, ce presupune şi alegerea momentului potrivit, are rolul de a include omul într-un fel de bulă de protecţie energetică şi de non-timp (este ca şi cum omul părăseşte timpul lumii materiale pentru a pătrunde în timpul Îngerului – prezentul continuu), pentru a nu cădea pradă Jokerului. Dacă însă omul nu are suficientă energie rezultată din cuvintele, gândurile şi fapte bune din ultimele trei zile, Jokerul începe Jocul Morţii.

În acest punct ar putea apărea o nelămurire: de ce Îngerul Veghetor nu transferă, pur şi simplu, în mod direct omului, o părticică din puterea sa îngerească, pentru ca acesta să scape dintr-un Joc al Sorţii sau dintr-o situaţie nefavorabilă. Răspunsul este unul singur: nu are voie. Îngerul Veghetor trebuie să lucreze, cum se spune, cu materialul clientului. Nici un Înger nu are permisiunea de a introduce în cosmos o energie suplimentară sau un surplus de lumină. Dacă, de exemplu, un Înger al Luminii ar pătrunde neautorizat în lumea materială sau ar introduce un excedent de lumină, sistemul lumii materiale ar suferi distorisiuni destul de mari. Dacă un singur Înger al Luminii ar pătrunde neautorizat în lumea materială, aceasta ar trebui să sufere o expansiune cuantică; spus pe scurt, s-ar dilata.

În răstimpul de câteva secunde în care omul se află în acea bulă de protecţie, pe de-o parte resimte o toropeală musculară foarte plăcută, iar de altă parte devine conştient destul de acut de diferenţa dintre bine şi rău. Simultan, spiritul omului dă semne de trezire, devenind conştient de faptul că o prelungire din sine, trupul material, se află într-o lume extrem de ostilă, din care ar vrea să scape cât se poate de repede; acelaşi lucru îl face şi corpul duh. Îngerii Veghetori au şi misiunea de a bloca trezirea spiritului sau a corpului duh, care în cazul în care ar deveni conştiente de lumea în care se află o prelungire a fiinţei lor, trupul material, ar lua imediat decizia de a rupe legăturile cu această lume şi de a se reîntoarce, fiecare, în propriul său cuantic.

Sentimentul pe care-l au spiritul şi corpul duh în acele momente se transferă şi conştiinţei trupeşti, care înţelege, ca printr-o revelaţie, că este singur şi neputincios într-o lume în care nu doreşte să fie; omul material se întreabă în acele momente ce caută în lumea asta. Procesul psihologic ce urmează acestei stări de fapt este şi mai important (de fapt, este esenţial): negăsind cu adevărat sprijin în lumea materială ostilă, conştiinţa trupească a omului îl caută instinctiv pe Dumnezeu. Atunci, într-un mod instinctiv, omul îi cere ajutorul lui Dumnezeu. Această cerere este însoţită de emiterea unei noi energii pharismah, care de această dată va fi luminoasă. Aceasta este de fapt, originea a ceea ce poartă numele de “credinţă” în lumea materială (fireşte, ulterior, credinţa poate fi consolidată prin participarea la ritualurile bisericeşti, prin studiu individual etc; aici este vorba doar despre procesul psihologic prin intermediul căruia omul descoperă în fiinţa sa sentimentul de credinţă). Acesta este punctul de pornire al Jocurilor Vieţii – Jocurile care-i ridică pe oameni din mlaştina păcatului spre mântuire.

În acest punct intervine însă unul dintre cei mai importanţi factori de poticnire din existenţa întrupată a unui om. În mod firesc, omul trebuie să-i ceară lui Dumnezeu sprijinul imediat, dar acest fapt nu se produce datorită mândriei. Într-o fracţiune de secundă după ce a avut sentimentul neputinţei absolute şi, instinctiv, s-a gândit la Dumnezeu, omul mândru decide că nu este cazul să se roage ori să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu, considerând că se poate descurca singur. După ce a emis energia pharismah luminoasă în momentul în care i-a cerut sprijinul lui Dumnezeu, omul care vrea să se descurce singue emite o nouă energie pharismah şi anulează întregul proces. Iar acesta este marele factor de poticnire, dincolo de care începe nefericirea omenească.

În condiţiile în care omul nu doreşte să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu, Îngerul Veghetor nu mai are ce face, întrucât trebuie să respecte liberul arbitru al omului. De aceea, Îngerul Veghetor încetează îmbrăţişarea aurică. Omul a emis deja energia pharismah corespunzătoare faptului că vrea să se descurce singur, iar aceasta este imediat preluată de Joker care, începând din acest punct, îi va arăta omului în cauză “cum să se descurce singur”.

Jokerul va face în aşa fel încât omul să descopere “artele” manipulării: arta minciunii, arta războiului, arta înfrumuseţării false, arta cuceririi, arta bătăii, arta batjocoririi semenilor. Iar pe deasupra, prin intermediul Jocurilor, Jokerul îi creează omului condiţiile necesare pentru a le duce la îndeplinire. Omul în cauză are impresia că este “ajutat”, dar de fapt este adus într-o arenă unde este învăţat cum să se lupte, cum să reziste la concurenţă, cum să fie şemecher şi să câştige cât mai mulţi bani, cum să se îmbogăţească prin tunuri financiare sau de altă natură, cum să-şi asuprească subordonaţii pentru ca el să o ducă bine, cum să cucerească amante din ce în ce mai “tari” (prin care să-şi etaleze “fala”), căci “vechile” neveste nu mai corespund, cum să-şi etaleze bogăţia prin maşini de lux, haine de firmă şi altele asemenea.

Cei mai duri şi necruţători sunt ridicaţi din ce în ce mai sus pe această iluzorie scară a căpătuirii sociale: devin afacerişti de succes, miliardari (de carton) vestiţi, politicieni versaţi; unii apar chiar şi la posturile de televiziune (de fapt, majoritatea celor care tot apar pe la posturile de televiziune fac parte din această categorie).

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” REALIZAT PE BAZA DEZVĂLUIRILOR

CLARVĂZĂTORULUI EUGEN NICOLAE GÎSCĂ

NOTĂ

ROG PE CEI CARE DORESC SĂ FOLOSEASCĂ ÎN VREUN FEL INFORMAŢII DE PE ACEST SITE, SĂ INDICE LUCRAREA ŞI AUTORUL